Alte maimute HR-iste

Revin cu inca o intamplare din HR. De data asta, UK-ul demonstreaza ca si ei pot face HR cu maimute, aceasta nu fiind o tehnica patentata de romani.

Primesc azi pe la pranz un mail de la un recrutor pe care il am pe LinkedIn pentru un post pe specializarea mea, in Viena. JD-ul era ok, asigura ceva bonus, certificari, draci-laci.

Dau un reply ca ma intereseaza, ii atasez un CV actualizat si ii pun doua intrebari de bun simt:
– Tinand cont ca vorbim despre o relocare in Austria, exista un pachet oferit de angajator in acest sens?
– Vorbind despre relocare, a oferit angajatorul un salariu minim corespunzator postului scos la concurs?

A revenit tipul cu un telefon dupa doua ore, pentru ca, de ce nu, e mai usor sa aburesti potentialii angajati decat sa scrii cu subiect si predicat intr-un reply.

La inceputul discutiei, il intreb daca a vazut intrebarile mele, la care el mi-o intoarce ca da, dar hai sa vorbim despre “situatia mea” mai intai (O_o). Ca de ce as schimba job-ul, ca daca sunt deschis la noi oportunitati si alte prostii.

Fiind vant afara, ii sugerez ca totusi ar fi mai indicat sa vorbim pe e-mail, ca stii, ne intelegem mai greu (el cu accent britanic si grabit, eu cu o ureche-n vant si mucii pe afara). El nu si nu, ca daca am o linie telefonica la care sa ma sune (da coaie, cum sa nu, hai sa ma suni pe fixul de la birou si sa discutam despre alte job-uri langa viitorii fosti colegi, ca asa se face la ma-sa acasa cu discretia unui elefant intr-un magazin de portelanuri).

In fine, fast forward, mi-o da la temelie cu o intrebare:
– Cati bani vrei?
– Ma intereseaza job-urile in jurul cifrei de XX mii pe an (cifra super ok tinand cont de experienta si de ce salarii se ofera in tara).
– Euro?
– Da
– Wow, sunt multi bani! (Hai sictir, ca nu-l vad pe ala facand jobul respectiv)
– Tinand cont de experienta si de companiile la care am lucrat, plus cerintele job-ului, nu mi se pare.

La care tipul ataca decisiv:
– Cat castigi?
– Am semnat un NDA cu angajatorul si nu pot divulga acesata informatie, fiind una confidentiala. In plus, nu cred ca mi-ati spune dvs. cat castigati, nu-i asa?

Vazand ca nu merge cum e el obisnuit, tipul mi-o taie scurt:
– Daca nu vrei sa divulgi informatia asta, nu vom merge mai departe (Hai sictir, tu m-ai sunat pe mine, nu invers).
– E ok, dar sa stiti ca legea austriaca obliga angajatorul sa dea un salariu minim, nu vad de ce e asa greu sa mi-l spuneti.

Dupa care a inchis, pentru ca de ce nu 🙂

E foarte aiurea ca s-a ajuns in situatia in care maimutele din HR au impresia ca sunt niste stapani pe tarla si ca posibilii angajati sunt sclavii lor care trebuie sa se plieze la toate cerintele lor stupide de genul “unde te vezi peste cinci ani?”.

De aceea m-am invatat sa stiu din prima detaliile salariale pentru ca nu e deloc placut sa te vezi dupa doua interviuri ca banii pe care ti-i ofera firma nu sunt nici macar cat castigi in prezent. Am patit o data ceva de genul, le-am dat o suma cu 500 de lei peste cat castigam in prezent la care mi s-a spus ca pot ajunge la suma respectiva daca stau doi ani la ei in firma :))) Dragut din partea lor, nu?

Sfat pentru candidati: nu dati niciodata detalii despre castigurile actuale si daca o persoana doreste sa stie cat valorati, sa va puna niste intrebari tehnice si pe baza experientei, sa dea o suma. Altfel, riscati sa fiti pacaliti.

Cu cat numarul candidatilor care vor cere detalii precum grila salariala de la bun inceput si nu vor mai ceda tuturor insistentelor celor de la HR, va creste si calitatea intregului proces de recrutare pentru ca firmele vor fi nevoite sa se adapteze daca vor sa prinda specialisti.

La urma urmei, HR-ul este o chestiune de vanzari. Lumea vinde posturi, trecand peste partea de contracte de munca si alte chestii birocratice. Trebuie sa stii sa vinzi si sa faci un om interesat de post. Doar ca mai sunt firme care fac HR cu maimute in loc de oameni capabili, dar nu e problema mea.

#HRFail

O faza delicioasa vazuta pe LinkedIn: se cere programator Java senior.

Doar ca:

Ma rog, o fi clientul tampitel si cu pretentii de e fixat pe numarul ala, insa nu stiu cat succes ar avea recruiterii cu adusul oamenilor care sa se plieze pe profilul respectiv. Poate peste 3-4 ani :))

Where Is It? 2014 nu vrea bani de la romani si rusi

Am vrut ieri sa cumpar o licenta pentru Where Is It? 2014 pentru ca m-am obisnuit de ani de zile cu versiunea Lite, citind cataloage de la diversi cunoscuti pentru a face schimb de cd-uri & co.

Asa se face ca am ajuns pe pagina producatorului si am incercat sa plasez o comanda pentru o licenta electronica, in parte pentru ca varianta fizica nu era disponibila la momentul respectiv, asta pe langa faptul ca nu aveam chef sa astept dupa posta, presupunand ca nu s-ar rataci plicul pe drum.

where1

Surpriza a venit in momentul in care am trimis formularul comenzii, fiind intampinat de un mesaj simpatic.

where2

Ce sa zic, multumiri eterne celor care ne-au facut reclama. Interesandu-ma, am aflat ca nu doar romanii beneficiaza de acest tratament preferential, ci si rusii.

Fiind de buna credinta, am incercat sa contactez producatorul printr-un mail, dar acesta a revenit pentru ca a fost refuzat din oarece motiv, asa ca am recurs la adresa de Yahoo!

Neprimind raspuns pana azi, am luat barba-n pumn si m-am gandit la alternative. Nu de alta, dar nu sunt dispus sa astept doua saptamani si jumatate pana pe 5 octombrie ca sa plasez comanda, ca apoi sa mai astept alte cateva zile si sa ma intreb de ajunge, nu ajunge.

M-am oprit la Virtual Volumes View. E gratuit, nu arata cine stie cum, dar isi face treaba. Sa ma joc cateva zile cu el si revin cu un articol.

Alte variante (platite de data asta) ar fi fost Wincatalog 2014 si Camel Disc Catalog. Daca nu ma pup cu VVV, le voi testa si pe ele.

Cetelem angajează cretini

Mda, două vorbe, trei prostii de spus.

Una la mână (fără legătură cu titlul), întotdeauna trebuie să fii atent la ceea ce faci la job și să fii un bun profesionist, pentru că o singură greșeală este suficientă pentru a te trimite înapoi în cursa pentru job-uri, chiar dacă ai ani de zile în spate la respectiva companie.

A doua la mână, Cetelem suge pula hardcore. Ai mei s-au trezit că au niște bani de dat la cârnații de Cetelem, în condițiile în care au cerut închiderea cardului de credit. Se pare că bețivanii ăia, în înțelepciunea lor, au închis un alt cont în care erau vărsați banii pentru a plăti un frigider în rate, iar cardul în sine a rămas. Șmecher. Cum Cetelem trimitea extrase când își aducea aminte, e clar că avem o problemă, pe lângă faptul că rămâne de văzut ce s-a întâmplat cu banii depuși pentru achitarea ratei.

Mai mult, ai mei au fost informați că respectivul card de credit a mai fost folosit la câteva tranzacții (dracu știe ce tranzacții, că ai mei nu l-au folosit, iar eu nici atât), ceea ce mă duce cu gândul la cumpărături neautorizate. A rămas să le trimită un extras (yeah, right!). Să văd dacă pot merge eu să-l ridic personal și să mă lămuresc.

Bomboana de pe colivă e că dacă banii ăia nu au intrat, e foarte posibil ca Biroul de Credit să-și fi băgat nasul, de parcă nu ar fi fost suficiente necazurile cu rudele. Rămâne de văzut, o să fie amuzant.

Dileme cu bugete și recomandări

În perioada asta vreau și eu să cumpăr una-alta la PC și mi-am făcut un buget maxim pentru fiecare componentă. Se face că pentru sursă eram dispus să investesc maxim 300 de lei și am întrebat pe cineva dacă o variantă sau alta era potrivită sau nu. Bineînțeles că mi s-a recomandat un produs mai scump cu 40 de lei, că era cea mai bună variantă.

Păi bine frate, dar tu nu știi să citești românește? În condițiile în care eu oricum precizasem că nu am cum să scot mai mulți bani decât suma x. Bine, se pot opera mici modificări în ceea ce privește celelalte componente, dar ideea rămâne. Dacă un om vine la tine și îți spune că are atâția bani, de ce să-i recomanzi ceva mai scump?

Tired of losing

Azi am avut un drum la București pentru a fi la două interviuri. Primul, pentru un post într-un NOC la o companie care mi-a făcut cu ochiul de mai multă vreme, a fost ok, la al doilea am fost chemat de companie pentru un post de technical writer și nu m-a interesat atât de tare, dar am fost să văd despre ce este vorba, dacă tot eram în oraș.

Să n-o lălăi, am plecat destul de dezamăgit și demoralizat, pentru că prestația mea la primul interviu nu a fost atât de bună pe cât speram, cu toate că oamenii mi-au spus că sunt ok pentru post, rămânând să discute și cu restul candidaților înainte de a lua o decizie. Am avut câteva momente de îndoială, dar trec peste.

They say you win some and lose some. Well, I’m tired of losing. Chiar dacă nu m-ar lua, merg în altă parte, învăț mai mult și, cine știe, 1-2 ani mai târziu poate mai bag o fisă și o să discutăm altfel. De la 1000eur, cam așa.

Oficial sunt certificat CCENT

Astăzi am primit prin poștă certificarea CCENT. În sfârșit, pot spune că oficial sunt certificat CCENT. Astfel, pe baza examenului pe care l-am susținut luna trecută la Computerland România, am primit certificarea după o așteptare de cinci săptămâni. Se putea și mai bine, însă se putea și mai rău, termenul de livrare putându-se extinde până la două luni.

Trecând peste sentimentul de mândrie, că nu este puțin lucru să iei certificarea, deși nici nu pot spune că te poți lăuda la cineva prea tare, vreau să discut puțin despre conținutul plicului, poate este cineva interesat. Oricum, nu voi scrie prea mult, ci voi lăsa pozele să vorbească de la sine.

Read More

Şocul săptămânii

Acum câteva zile bântuiam pe net şi m-a troznit ideea de a vedea recenzia unui joc: L.A. Noire. Zis şi făcut, dau să intru pe site-ul preferat din domeniu, Gamespot.com. Însă nu mă aşteptam la aşa lovitură sub centură. Începe filmuleţul recenziei şi se aude vocea unui tip. Nimic interesant. Până apare creatura din poză.

Read More

Încrederea în partener şi filmele/pozele exotice

Azi vreau să vorbesc despre o chestie care se mai întâmplă după despărţirea unui cuplu: partenerul de sex masculin (cel mai adesea) pune pe net un film (sau mai multe) sau poze în care făcea una-alta cu respectiva. Chestia asta se mai foloseşte ocazional şi ca mijloc de şantaj, partenerul respectiv vrând o împăcare, dar cel mai des motiv este răzbunarea şi umilirea persoanei.

Nu este important cine este persoana despre care am auzit (chiar nu auzisem de ea până atunci), ci gestul in sine, pe care îl voi discuta în rândurile următoare.

Read More