M-am confruntat de nenumărate ori pe IM cu tot felul de cerinţe care mai de care mai idioate de genul “Trimite-mi şi mie un Word că am nevoie”. WTF, chiar există persoane care habar n-au că nu ai efectiv cum să le trimiţi “un Word”? Sau un Windows.

Chiar azi m-am lovit de o chestie din asta, de data asta din partea unei colege. Bine, e drept că ea vroia un office, deci a mai avansat de la stadiul Word-ului. Însă ce mare rahat să trânteşti un torrent şi să-l iei de acolo? Aşa am zis şi eu data trecută, doar că respectiva nu ştia cu ce se mănâncă un torrent. Naşpa. Neavând chef de explicaţii, i-am zis că am Office cu licenţă şi nu e problema mea.

Azi i-am repetat acelaşi lucru, cu precizarea să-şi pună OpenOffice dacă îi e peste mână să găsească un Office 2007. Măcar primul e moca, ar trebui să fie numai bun. Poate până la anul îl descoperă şi pe ăsta, ca să-şi scrie licenţa pe el.

O altă persoană care mă calcă periodic pe coadă este vară-mea. De când am ajutat-o să-şi calculator (poveste de sine stătătoare, dar varianta scurtă e că mă sună într-o sâmbătă sau duminică aproape de prânz şi îmi zice că i-a dat Ion bani să-şi ia calculator ATUNCI că altfel îi ia înapoi => am fost la Altex şi am luat ce râşniţe aveau pe stoc) i l-am pus la punct are dileme. Aceleaşi în 90% din cazuri.

– Cum văd un CD cu poze?
– Cum scriu un CD cu poze?
– Nu merge netul.
– Cum e vremea mâine?
– Câţi kilometri sunt de la x la y?
– Îmi merge calculatorul greu. Trebuie reinstalat Windows-ul.

Jesus Christ, futu-i morţii mă-sii de treabă. Aceleaşi rahaturi periodice. Asta în condiţiile în care i-am tot zis când mergeam pe la ea “Notează ce fac ca să ştii data viitoare când ai nevoie” (că de ţinut minte vizual nu era cazul). La care blonda dă o replică strălucitoare: “Las’ că învaţă Ion”.

Bine, bine, dar ce te faci când Ion e plecat din localitate sau, mai rău, din ţară (ceea ce se întâmpla periodic)? Păi ce pula mea să faci decât să-l suni pe Bogdan cu aceleaşi câcaturi? Are PC-ul ăla de ani de zile (eram la liceu când l-a luat) şi tot abia bâjbâie.

Ion măcar are o singură rugăminte periodică, mă roagă să-i fac o nouă adresa de mail. Treaba lui pentru ce. Da’ în două minute maxim am scăpat de el.

Bă frate, chiar e atât de greu să faci un rahat de curs de calculatoare dacă ştii că eşti cosmonaut când vine vorba de chestii elementare la PC-uri? O dată nu i-am auzit pe oamenii de genul ăsta punând întrebări de genul “Arată-mi cum se face xyz”. For fuck’s sake, până şi o carte ar fi un început promiţător, dar mai e mult până departe.

O ultimă întrebare ar fi de ce dracu’ marea majoritate (80%) a cazurilor de genul ăsta sunt femei?