Despre rude

Azi vreau să vorbesc despre rude: ale mele. De-a lungul timpului, am avut diferite evenimente cu rudele din partea mamei, în speţă mătuşa şi vară-mea. De ani de zile cumetrele astea s-au obişnuit cu mocangeala şi cerutul de ajutor, în special de ordin material, fapt care a dus la nenumărate discuţii şi reproşuri din partea lor. La mine paharul s-a umplut de multă vreme şi sper că mama va ajunge la aceleaşi concluzii ca mine cât mai curând posibil. Să detaliez.

Vară-mea este o tipă trecută de treizeci de ani, cu liceu terminat fără bacalaureat (n-a vrut să-l dea acum câţiva ani, când erau alea 100 de variante, deşi noi am insistat). Măritată, o fetiţă. Încă de când era la liceu, ea venea acasă la noi cu rugăminţi la mama, că a văzut o pereche de blugi sau o bluză, bătând apropo să-i dea bani.

Pe lângă asta, ea a început să vină din ce în ce mai des acasă la noi şi să intre în conflict cu mine, care mai vroiam şi eu una-alta, întrebându-mă la ce îmi trebuie cutare lucru. Evident, de primeam eu, ea nu putea să mai ceară, aşa că se lăsa cu certuri. Dar nici ăsta nu-i baiul cel mare.

Problema venea atunci când blonda rămânea corigentă la vreo materie, mătuşă-mea venind cu rugăminţi la mama ca să-i dea bani ca să-i ia flori ori cadouri profesorului respectiv, deh.

Timpul a trecut, blonda a crescut şi s-a trezit că are fix 0 experienţă în câmpul muncii (a lucrat vreo două zile ca ambalatoare sticle şi a renunţat). S-a băgat ulterior la o posticeală sanitară, pe care se chinuie să o termine şi să se angajeze ulterior.

Datorită soţului ei, care s-a chinuit să facă una-alta, familia ei s-a bucurat o bună perioadă de o situaţie materială bună (ea avea Opel Astra Cabrio, iar el avea un BMW Seria 6 generaţia a doua). După ce a venit criza, banii s-au rărit din ce în ce mai mult.

Ce nu-mi place la vară-mea este faptul că vine şi se plânge mereu, are impresii de mare doamnă şi îi reproşează că nu o ajută deloc, că e rea, că “decât aşa mătuşă, mai bine deloc”. Se interesează de ce a făcut cutare sau cutare la bac, sau la ce facultate a intrat, spunând pe urmă că facultatea respectivă nu e bună. Bitch, what? Vezi-ţi de lungul nasului, că tu vezi facultatea doar din exterior.

Ea are prostul obicei de a avea chef să facă x lucru imediat. Vrea calculator, mă sună şi îmi spune sâmbătă la prânz că vrea unul în ziua aia. O roagă pe mama să vină să stea cu fata, rămâne stabilită ora 1, o sună la 11 fără ceva şi îi spune să vină la 11. Iar când mama îi reproşează că e prea din scurt, blonda întreabă nonşalant: “Dar ce ai de făcut acasă?”. Evident, când tu nu ştii să ai grijă de casa ta (nu detaliez), nu ştii ce presupune asta şi că oricând găseşti ceva de făcut pe acolo.

Vară-mea e genul de om care e în stare să se certe cu tipele de la call center pe motiv că Internetul nu îi merge (fusese tăiat pentru neplată) şi că vrea să meargă ACUM, că a plătit suma restantă. Mai sunt multe de zis, dar e suficient atât. Trecem la mătuşă-mea.

Cumătra mare a lucrat ca vânzătoare la un magazin de pâine, deci nu are cine ştie ce pensie în comparaţie cu ai mei care au lucrat în combinat, în condiţii MULT mai nasoale (tata era sudor la înălţime, lucra în zona furnalelor; mama era laborant chimist). Ea se plânge mereu că nu are bani şi că mama trebuie să o ajute, că sunt surori. A ajutat-o.

Să enumăr beneficiile: mama i-a plătit trei rate pe care le-a făcut pe numele ei (deşi era vorba că mătuşa şi le va plăti ea), îi dă periodic bani pentru aia mică, o mai ajuta cu medicamentele, îi împrumuta bani pe care nu-i mai vedea înapoi (mai ales când cumătra lua bani din sertar, venind speriată la mama să o împrumute că peste câteva zile se contabilizau banii şi ieşea în minus la muncă). De ani de zile i-a tot dat bani şi nu i-a ajuns, mai vroia. Au fost situaţii când i-a dat din banii de mâncare, spunându-i clar să-i returneze într-o săptămână, că alţi bani nu aveam. Pe naiba, a trebuit să tragem de bani şi eventual să facem foamea, până când i-a dat înapoi parcă în silă.

Asta nu e tot: văzând că i se plătesc ratele, mătuşă-mea a făcut alte cinci rate, deşi mama a avertizat-o că nu are de unde să plătească, reprosându-i-se că face mahala. Ok, acum cere periodic bani pentru ratele alea, că tot jonglează cu ele. Mai mult, nu a plătit ratele mamei la timp (motiv pentru care mama s-a hotărât să plătească ea), mama ajungând la Biroul de Credit, lucru care ne afectează şi acum. A fost o perioadă în 2008 şi 2009 când primeam lună de lună somaţii de plată de la bănci. Pe curcă o durea în cur.

Mama pleacă la două zile şi stă cu aia mică, să-i mai ajute, le face curat în casă, îi mai ia lapte praf, ajută cum poate. Dar muierile tot nesătule, îi reproşează că nu o ajută suficient. Frate, ăştia sunt ca şi biserica, să mor de nu. Mereu mai mult, de-am muri noi de foame şi le-am da lor toţi banii, tot nu ar fi suficient. L-au mâncat de bietul om de bani (şi pe soţul vară-mii, el plătind întreţinerea restantă în urma plângerilor mătuşă-mii, iar ea a spus ulterior “Ce, l-am pus eu să plătească?”).

Aseară, aceeaşi discuţie de la bani. Că nu le ajută, că ea are de unde, dar nu vrea să le dea, că are pensie mare (da bre, de parcă au muncit cot la cot în acelaşi loc). Ai mei dau pensiile pe rate şi cheltuieli, mâncarea fiind luată pe card de credit sau ce bani mai pun şi eu. Nu văd de unde atâta huzur pe capul nostru, dar ce să priceapă vitele?

Cel mai mult mă deranjează faptul că mama pune la suflet toate câcaturile pe care le spun idioatele astea, în loc să le bage undeva şi să-şi vadă de problemele ei. I-am tot spus că nu a venit nimeni în genunchi la mătuşă-mea ca să o roage să facă rate. A mâncat-o în cur, să se scarpine. Decât rude d-astea, mai bine deloc. Face bine, nu e suficient, e rea. Nu face bine, tot e rea. Măcar să stea în cur şi să ştie o treabă dacă tot acolo ajunge. Sper ca lucrul ăsta să se petreacă cât mai curând.

Rar mi-a fost dat să văd oameni atât de nesimţiţi şi egoişti. Nu îi interesează că mamei i se face rău, uită ce a făcut pentru ei şi reproşează periodic că nu îi ajută. Hai sictir! Cum îţi aşterni, aşa dormi. Ar fi multe de zis, dar e suficient. Sper să îi vină mintea la cap şi să-i lase-n lumea lor, să se descurce.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *