I.C.

Aşa cum am menţionat data trecută, nu mi-am mai bătut capul cu Kanjy din moment ce am întâlnit o nouă cumătră, prin intermediul fostei mele profesoare de informatică. Vorbind cu ea, mă întreabă dacă nu vreau să o văd pe nepoata ei şi îmi trimite o poză.

Văzând că e drăguţă şi aflând că învaţă la mine la liceu, accept să fac cunoştinţă cu ea, vorbind ulterior pe net. Câteva discuţii mai târziu, acceptă să ne vedem aproape de blocul unde locuia, bloc situat la cinci minute de al meu. Toate bune, am vorbit şi am plecat cu impresii plăcute despre I.C. (în lipsa unei porecle, voi folosi nişte litere).

Văzându-ne în zona blocului ei de câteva ori şi discutând, am zis apoi să fac o mutare decisivă, iar o ocazie bună s-a arătat numaidecât: profa mă informează că în câteva zile era ziua lui I.C. şi mă întreabă dacă nu cumva vreau să particip la ziua ei. Cântărind variantele şi concluzionând că nu sunt atât de apropiat încât să-mi permit să mă prezint acolo neinvitat, aleg o altă variantă: să-i ofer un trandafir galben în ziua respectivă (eram mic şi inocent pe atunci, ce să zic).

Când m-am văzut cu I.C., i-am oferit trandafirul, alături de urări şi invitaţia de a merge împreună la un film în weekend-ul viitor, ea acceptând, stabilind apoi detaliile întâlnirii. În ziua cu pricina, I.C. îmi spune să nu mă supăr, dar nu poate să meargă atunci, având o motivaţie de genul “am o lene de mă doare” sau pe acolo, oricum, ceva cu lenea. A rămas pe weekend-ul următor.

După alte două amânări, I.C. promite solemn că data viitoare vom merge sigur, rămânând ca ea să-mi dea un beep atunci când va coborî, urmând ca eu să o preiau din spatele blocului şi să mergem la film. Pentru siguranţă, îi spun că dacă trebuie să amâne, să anunţe din timp şi nu este nicio problemă.

Vine ziua cu pricina, eu pregâtindu-mă şi aşteptând un semn de la ea. După ceva timp, sună uşa, eu gândindu-mă că nu am auzit telefonul şi a venit I.C. la mine (o adusesem şi la mine acasă de vreo două ori). Alarmă falsă.

Să nu o mai lungesc, se face seara şi cumătra nu dăduse niciun semn de viaţă. Sătul să mai aştept, vorbesc cu profa pe net, spunându-i de ce tâmpenii se ţine nepoată-sa. Aflu cu stupoare că respectiva plecase la ţară de ceva timp, ceea ce nu a fost amuzant.

Îi trimit un mesaj în care o întreb de mai aştept, la care îmi răspunde că este la ţară şi că vrea să uite de toţi şi de toate, că are nu ştiu ce chestii pe cap. Mă rog, se scuză fata, chestii, socoteli, dar putea să-mi zică şi mie ca să nu stau ca idiotul să aştept moartea pasiunii. Asta-i una.

Ceva timp după, îi zic hotărât să ne vedem într-o zi şi să mergem la mine, plănuind să lămuresc situaţia cu ea. I.C. acceptă şi îmi dă un beep ca să ne vedem în spate. Când mă apropii de zona respectivă, ce să văd: era ea cu încă două cumetre pe care nu le cunoşteam (şi care nu mă interesau, din moment ce îmi dădeau planul peste cap). Le iau şi pe alea două la mine, asta e, ca apoi să mă trezesc că curcile alea două începeau să ţipe pe acolo şi să geamă, de parcă le futeam în cur în stil barbar. Mă rog, prostii teribiliste, măcar n-a intrat tata peste mine :)) La un moment dat, apare şi colegul Vulpoi, care le aude pe alea behăind pe acolo şi se prinde că am ceva treabă, băgându-se şi el în seamă apoi. Oricum, a fost căcănie, faza, eu neapucând să vorbesc cu I.C. şi începând să-mi pierd răbdarea.

În continuare, alte faze: I.C. îmi spune că nu ştie ce vrea, ba că nu vrea să mă piardă ca amic, ba că ar vrea ceva, dar nu e hotărâtă, chestii d-astea. Până la urmă, se combină cu un tip, fiind apoi rănită de el, banalităţi. Eu am făcut prostia să mă implic iar, aşteptând-o după ce terminasem de vorbit cu ea pe net, ea fiind la şcoală. Am aşteptat în frig vreo 30 de minute până a apărut, ca să o încurajez cinci minute. Fără succes, tipa combinându-se cu alt tip ulterior. Nu mi-am mai bătut capul şi am ignorat-o.

După ce m-am combinat cu Leoaica, I.C. a început să dea semne de interes, mai ales după ce a aflat de ea, dând semne cum că ar fi geloasă, deşi nu vedeam logica. Cele două, deveniseră ca nişte mâţe, dar asta era altă treabă.

În cele din urmă, nu s-a concretizat nimic în ceea ce o priveşte pe I.C., lucrurile răcindu-se cu timpul, noi rămânând prieteni, cu toate că ea mai avea unele regrete ocazionale, că ce-ar fi fost dacă şi cu parcă şi cu hau hau. Am lăsat-o cum a căzut şi asta e, principala ei frică fiind aceea de a nu mă pierde ca prieten, frică peste care nu a trecut nici în prezent, ba chiar considerând că nu merită efortul, ţinând cont de chestiile făcute în trecut. Eu aş fi avut altă părere, dar acum nu mai are rost discuţia.

Chiar dacă este o tipă pentru care m-am agitat niţel (povestea fiind mult mai mare, dar detaliile esenţiale au fost deja prezentate), am mai învăţat câte ceva de la ea. Însă cel mai mult am învăţat de la Leoaică, o tipă întâlnită în vacanţa de după clasa a XI-a.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *