Azi am chef să vorbesc despre bani. Daţi împrumut. Şi neprimiţi înapoi, că de, e criză, e multe şi e grele.
Am făcut şi eu prostia de a da cuiva bani împrumut acum mulţi ani, dar de atunci m-am lecuit şi nu am mai luat ţeapă. În principiu, poţi da sume mici de bani (până în 200 lei) dacă persoana este de încredere, iar dacă iei ţeapă, asta e, îi faci cadou şi o ştergi din viaţa, considerând că ai învăţat ceva.
Se făcea că eram la sfârşitul clasei a VIII-a şi trebuia să îmi schimb calculatorul, ca să am unul mai performant la liceu. Am făcut o configuraţie ok şi începusem să îmi fac planuri vizavi de ce voi face în acea vară, mai ales că aveam de gând să vând şi componentele vechi.
Însă un prieten, să-i spunem S., a venit la mine cu rugămintea de a-i împrumuta o sumă de bani, el trebuind să plătească o amendă. Aşa că am modificat configuraţia, iar banii rezultaţi din vânzarea vechiturilor au mers, în mare parte, la el. Evident că nu am mai văzut niciun ban înapoi şi că de atunci nu am mai vorbit cu respectivul. Lesson learned, viaţa merge înainte. Dar ce te faci atunci când este vorba despre o sumă importantă?
Personal, învăţ din experienţa lui Ion, soţul vară-mii, un om care are mai mulţi fraţi decât i-ar fi plăcut şi pe care i-a tot ajutat cu o grămadă de bani, în diferite ocazii. Cred că are de primit vreo 150.000 lei, bani care i-ar fi folosit de minune, doar că e criză şi nu are nimeni. Cât îi mergea bine, era înconjurat de oameni binevoitori (să sugă şi ei ceva euro), iar acum că îi merge din ce în ce mai prost, s-au dat toţi la fund. Asta e o lecţie importantă, mai ales în Romanistan.
Ceea ce mă duce la următorul scenariu: vine la tine o rudă sau un prieten vechi, cu rugămintea de a-i da împrumut o sumă pentru un avans la un apartament sau eu ştiu ce altă treabă. Vorbim de o sumă importantă, să fie clar. Ce-i de făcut?
Din punctul meu de vedere, există o singură variantă, pe care o recomand oricui ia decizia de a oferi spre împrumut o sumă de bani: contractul notarial. În primul rând, oricine se hotărăşte să-ţi tragă o ţeapă cu banii, se va arăta jignit şi va încerca să se eschiveze, să mergeţi pe încredere. Ceea ce este un semn clar de bulangeală.
În al doilea rând, dacă eşti corect, de ce ţi-ar fi frică de un contract în care semnezi cu mânuţa ta că ai primit suma x de la persoana y. Şi de ce te-ai simţi deranjat de existenţa unui contact, dacă nu ai vrea să dai o ţeapă?
Eu aşa aş proceda. Clauze clare, că se va aplica o dobândă penalizatoare după o anumită perioadă (peste perioada în care ar fi returnat împrumutul), cu înţelegerea şi acceptarea în clar a răspunderii. Cine e corect, nu are de ce să se teamă, iar eu nu am motive de a mă gândi la diverse prostii, ştiind că există o măsură de siguranţă.
Bine, varianta ideală ar fi aceea de a nu te complica deloc, ceea ce chiar ar fi indicat, dar dacă se întâmplă, e o soluţie destul de bună.