Încrederea în partener şi filmele/pozele exotice

Azi vreau să vorbesc despre o chestie care se mai întâmplă după despărţirea unui cuplu: partenerul de sex masculin (cel mai adesea) pune pe net un film (sau mai multe) sau poze în care făcea una-alta cu respectiva. Chestia asta se mai foloseşte ocazional şi ca mijloc de şantaj, partenerul respectiv vrând o împăcare, dar cel mai des motiv este răzbunarea şi umilirea persoanei.

Nu este important cine este persoana despre care am auzit (chiar nu auzisem de ea până atunci), ci gestul in sine, pe care îl voi discuta în rândurile următoare.

În primul rând, eu mă consider o persoană deschisă la nou şi nu aş refuza ideea de a filma un moment fierbinte alături de persoana pe care o iubesc, presupunând că şi respectiva persoană este de acord vizavi de filmare.

Pe lângă asta, o serie de lucruri ar trebui stabilite, dincolo de încrederea reciprocă: ce se va întâmpla cu respectivul material, cine îl va păstra, cum va fi folosit şi alte chestii de bun simţ. Ca femeie, mi se pare un risc filmarea, mai ales dacă vorbim despre o persoană publică, aşadar încrederea în partener este foarte importantă.

Totuşi, eu nu înţeleg nevoia de a arunca pe net un filmuleţ sau nişte poze intime, strict pentru a-i face rău persoanei. Şantajul îl înţeleg, dar şi acesta este un gest condamnabil, mai ales dacă este folosit drept instrument de constrângere pentru a obţine o împăcare sau alt scop. Ce porcărie mai e şi asta? Am văzut cazuri de genul, când fostul gelos o ameninţă pe tipă să întrerupă discuţia cu o terţă persoană, altfel va publica diferite materiale. Chestia asta ar trebui rezolvată penal.

Desigur, nu este exclusă varianta ca materialul respectiv să fi cazut pe mâna unui răuvoitor (caseta Pamelei cu Tommy este un exemplu celebru), fără ca partenerii să-şi fi dorit aşa ceva. De aceea, este nevoie de păstrarea secretului, iar materialul trebuie ţinut într-un loc sigur.

Eu când mă voi filma (că voi face sigur aşa ceva, măcar o dată), mă voi asigura că nu va şti nici dracu de ceea ce am făcut. Doar eu şi respectiva. Atât. Aşa e cel mai bine, discreţia fiind cea mai bună armă, urmată de o ascunzătoare corespunzătoare şi securizarea progresivă a materialului (un exemplu la repezeală: cutie de valori la bancă, în care există un dvd parolat).

În concluzie, eu nu am absolut nimic împotriva filmării, în condiţiile în care ambii parteneri sunt de acord. Şi nu aş avea de ce să folosesc respectivele materiale pentru a obţine avantaje, fiindcă nu numai că mă respect pe mine, dar o respect şi pe persoana alături de care apar.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *