Me – Semper Fidelis Forum (preluare)

Voi adăuga acum o replică a unui membru Semper Fidelis, replică pe care am ținut să o păstrez aici.

5.06.2007 SPP

Nu faceţi topic cu mine, nu are rost. Vă spun eu povestea mea că şi aşa, cine trebuie să ştie cine sunt, deja ştie şi pentru că oricum nu mai scriu mare lucru aici.

Am terminat Academia Forţelor Terestre în 1983, am fost repartizat (fiind deja brevetat în stagiul de pregătire din anul III) la Regimentul 64 paraşutişti Boteni. În 1986 am făcut cursul de “cercetare prin paraşutare în dispozitivul inamicului” (cercetare diversiune) organizat de direcţia informaţii militare la faimosul Batalion 404 Buzău (Trutulescu era şef de stat major pe atunci) şi am terminat al 6-lea din 25 cu media 9,07. Tot în ’86 am fost avansat lt.maj. şi am luat clasa a III-a. În vara lui ’89 eram deja paraşutist militar clasa I-a şi comandant de companie cercetare la regiment.

Am avut câteva misiuni de pătrundere în obiective reale, prima fiind cea de sfârşit de curs. o grămadă de aplicaţii în teren şi de stat major.

Revoluţia am făcut-o la televiziune unde am stat din 22 dec şi până pe 30, zi în care am fost avansat căpitan (fără să ştiu nimic despre asta până nu ni s-a citit ordinul ministrului). În aceeaşi zi plecam la comandamentul paraşutiştilor militari pentru alte misiuni. Până în 12 ianuarie, printre alte misiuni, am asigurat paza şi protecţia a 4 miniştri de externe străini veniţi în vizită în ro: Eduard Shevarnardze – Rusia, James Baker – UŞA, Roland Dumas – Franţa şi încă unul al cărui nume nu îl reţin. Din 12 ianuarie, de după mitingul cu Dumitru Mazilu pe tanc, am asigurat paza şi protecţia preşedintelui CPUN, Ion Iliescu, alături de cei 4 care peste 3 luni vor forma SPP (D. Iliescu, Naghi, Agapie, Toma).

Am aterizat în SPP spre sfârşitul verii, după ce am aflat că un locotenent la SPP avea salariul o dată şi jumătate cât mine. Primul an, până în 1991, am fost şef tură pază la Cotroceni, fiind tributar celui care m-a adus în serviciu. Din 1991 şi până în 1997 am făcut parte din unitatea de intervenţie antiteroristă (comandant de grup primul an, apoi locţiitor şef sector în perioada cu 4 sectoare). O lungă perioadă am fost şeful inteventiei, când aceasta rămăsese doar un sector cu 104 oameni şi un milion de probleme.

În 1996 am urmat cursul “airport management security” organizat de Dept. of State al USA, sub egida ONU (convenţia de la chicago), la Oklahoma city şi Dallas, timp de 4 săptămâni. În 1992 eram deja maior.

Nu ştiu câte misiuni am la activ şi nici nu mă interesează. În 1997 am trecut în rezervă la cerere (adică cu aprobarea directorului serviciului).

Aşa că cei care mă cred doar un copil mare, nu fac decât să se înşele. nu menajez pe nimeni, cu atât mai puţin domnişoarele cu vise spy iar prostia şi lipsa de profesionalism mă deranjează. Nu mă enervez aproape niciodată (întrebaţi pe ex-ad ori pe doru) şi nu îmi pasă ce cred ceilalţi despre mine. Nu dau explicaţii asupra ceea ce hotărăsc şi nici nu urmez o cale fără o analiză serioasă.

Nu mai scriu aici pentru că nu îmi mai pasă. Pe vremea când scriam erau două subiecte care chiar mă interesau: SPP şi trupele speciale din MApN (de, vechea dragoste nu se uită). Nu a rămas nimic din ele, sunt nişte palide imagini a ceea ce au fost. BFS nu ştiu să mai fi făcut operaţională vreo companie în afară de prima. Aşa cum am mai povestit, am reîntâlnit un fost coleg de la cercetare, mahăr acum în SMFT şi l-am întrebat cum e BFS faţă de cum eram noi pe vremuri. Răspunsul a fost, literal: moşule, io cu tine şi cu vreo doi de-ai noştri facem muci tot batalionul. No commnent!

De SPP s-a ales praful de când Base a hotărât că toţi cei care au lucrat înainte de 2004 au fost nişte comunişti de-ai lui Iliescu şi el nu poate avea încredere în nimeni. Azi cică SPP caută specialişti. Unde îi caută? În Congo??

Ştiu că după 2000 s-a ales praful şi de intervenţie, cu luptători aduşi pentru “imagine” la protv şi cu sectoare împărţite după nişte criterii pe care nu le-am înţeles niciodată.

Voi vorbiţi de 1/3 plecaţi după 2004, eu vă spun că în 2005, la 15 ani de la înfiinţare, s-au mai bătut 80 de monede, atâţia mai erau din cei care au înfiinţat această instituţie. Voi spuneţi că erau o cloacă, eu vă spun că erau oameni deştepţi şi şcoliţi, cu cursuri făcute cu USSS, cu multe misiuni la activ, în vremuri de restrişte (pentru cei care nu ştiu ce înseamnă să faci controlul unei mulţimi de cinci mii de oameni cu 100 de luptători, la vremea când orice miting se lăsa cu bătaie şi fără nici o arestare pentru că jandarmii erau “timoraţi”).

Nu îmi spuneţi mie de jandarmi, am prieteni acolo, şi lor le e ruşine de marea majoritate a oamenilor de acolo. Băieţii dezgheţaţi sunt doar excepţii, toată lumea ştie asta. Nu credeţi? Întrebaţi orice fost subordonat de-a lui Pahontu să vă povestească perlele pe care le putea scoate în incultura care îl copleşeşte.

Nu vreau să jignesc pe nimeni, asta e realitatea, cine nu crede, să se intereseze la sursă.

Oricum, din punctul meu de vedere, nu mai au nici o importanţă, tot ce am trăit eu nu mai există acum şi nu pot decât să mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat destulă minte încât să plec la timp şi să îmi caut un drum în viaţă pe măsura posibilităţilor mele.

Am câţiva prieteni generali, ştiu sigur că nu aş fi putut ajunge general cu firea mea, dar câteodată mă gândesc dacă mi-ar fi plăcut. Răspunsul este NU! (aşa cum am spus, nu îmi pasă că nu mă credeţi).

Unora le place să vorbească despre armamente şi trageri. Am învăţat în academie un tom de vreo 400 de pagini de teoria tragerilor şi nu mi-a folosit la aproape nimic. O fi importantă “double action”, mie nu mi se pare.

Mai curând mi s-ar părea important să pot răspunde la nişte întrebări: ştiu despre ce e vorba în munca pe care o fac? sunt bun în ceea ce fac? pot supravieţui singur în condiţii extreme? pot duce echipa pe un alt nivel de pregătire?

Majoritatea celor care intră aici încearcă să impresioneze şi de aici diverse reacţii de respingere. Citiţi forumul, sunt foarte multe idei inteligente (care nu îmi aparţin) şi din care fiecare ar putea avea câte ceva de învăţat. Încercaţi să învăţaţi şi, mai ales, să aplicaţi constructiv la ceea ce faceţi, ceea ce învăţaţi. (marilu, să mă întorc la tine şi la sistemul american şi cel francez de protecţie? :-))

Revin totuşi la prietenii mei jandarmii care cred că protecţia e doar o frecţie făcută de nişte băieţi de doi metri pe lângă unul cu costum scump. Din păcate, aceeaşi idee este preluată şi la nivelul cel mai înalt, SPP-ul a fost decimat de specialişti şi înlocuiţi cu băieţii deştepţi din jandarmerie, că doar j se pricepe la orice, nu?

Când am intrat aici şi am început să scriu, când am propus înfiinţarea asociaţiei, am pornit de la ideea de a face câte ceva pentru cei mici şi amărâţi din servicii, să le fie mai bine. Din păcate nici eu nu am fost în stare să fac nimic pentru asociaţie, nici asociaţia nu a reputat cine ştie ce succese în această încercare. Dar are viitorul în faţă. Eu nu mai am pentru cine să mai lupt, cei pe care îi ştiam fără sprijin (şi pe câţiva îi cunoşteam personal), astăzi au fost înlocuiţi de “e”-uri, mai puternici, mai conservanţi, pe gustul tuturor. Eu nu mă regăsesc printre aceştia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *