Prin primăvara lui 2006 m-am văzut cu altă cumătră, să-i zic Frontierista, pentru că vroia să dea la Academia de Poliţie, Poliţie de Frontieră. Iniţial, m-am văzut cu ea cu gândul de a xeroxa o carte cu grile de la ea, carte care nu se mai găsea, dar care era destul de bună. Aşa că am zis că împuşc doi iepuri şi m-am îndreptat spre Ploieşti pentru a lua cartea şi a o cunoaşte pe Frontieristă, care se arătase interesată să mă vadă.

Întâlnirea a decurs ok, eu primind cartea dorită, plus o altă cărticică simpatică. Am stat de vorbă, mi-a arătat Ploieştiul, eu observând că au o grămadă de bănci pe acolo. Nu era colţ de stradă fără măcar o bancă. Mă rog, din moment ce acolo e UPG-ul (Universitatea Petrol şi Gaze), poate lumea are bani :))

La final, Frontierista nu s-a arătat atât de interesată pe cât spunea iniţial, eu cel puţin aşa înţelegând, din moment ce ea nu dădea semne de interes. Aşa că am lăsat-o moartă şi am trecut-o la pierderi. Măcar luasem cartea.

La scurt timp după, să te ţii: dădea beep-uri. Dintre cele mai nasoale, în timpul orelor. Şi de nu-i răspundeam, mă lua la întrebări acasă. “De ce nu ai răspuns?”, “De ce nu ai dat beep în pauză sau după ore?” şi alte bălării de genul. Ajunsesem să mă întreb dacă nu cumva noi suntem împreună şi eu nu ştiu, că prea îmi cerea socoteală pentru toate porcăriile.

Fazele idioate (Frontierista punând tot felul de întrebări despre gagici şi alte chestii) s-au ţinut până prin vară, la admitere. Nu-mi aduc aminte dacă ne-am văzut sau nu, dar Frontierista a intrat. Între timp, devenisem iar interesat de ea, aşa că m-am bucurat atunci când mi-a zis să vin la jurământ, prin septembrie. Partea proastă era că nu putea să mă treacă pe lista invitaţilor, ea ocupând deja toate locurile disponibile cu rude şi prieteni. Interesant. A trebuit să rog un alt prieten să mă treacă. Am trecut peste.

Ajungând la Bucureşti în ziua cu pricina, m-am întâlnit cu o prietenă şi cu un student an II Poliţie, mergând spre Băneasa. Asistăm la jurământ, frumos, nimic de zis. După ce se termină toată treaba, mergem să o căutăm pe Frontieristă. Ceea ce m-a deranjat a fost faptul că tipul se tot băga în vorbă cu ea, Frontierista fiind zâmbitoare, ei doi vorbind în marea majoritate a timpului, cu mine schimbând câteva vorbe, cu toate că ei doi se puteau vedea zilnic la o adică, dar poate tipul o plăcea şi vroia să mai marcheze ceva puncte în avans. Văzând asta, m-am retras şi asta a fost, deşi Frontierista şi-a cerut scuze ulterior, de parcă ar fi ajutat la ceva. Pur şi simplu nu e frumos să chemi un om care nu vine de vizavi şi apoi aproape să-l ignori pentru a vorbi cu un tip din campus, dar ce ştiu eu, asta a fost situaţia şi am acceptat-o.

De atunci, n-am prea vorbit decât rar. Îşi trăsese un gagiu din Galaţi şi că a început să meargă periodic încă din 2007, plus cu practica. Înţeleg faptul că nu a mai dat niciun semn de viaţă din cauza celor întâmplate, noi distanţându-ne, însă nu văd rostul precizărilor respective. A, că a mai întrebat ulterior de sunt acolo, că poate facem şi dregem, e partea a doua. Doar că nu s-a mai întâmplat nimic. Mai vorbim ocazional, uneori lansând propuneri, dar care nu se concretizează. Nu-mi bat capul.