Soarele se ridică încet la orizont, împrăştiind în jurul lui o lumină caldă. O briză uşoară de vânt făcu că frunzele copacilor să foşnească. Kaoru stătea ghemuit între rădăcinile unui copac. Câteva raze de lumină ajunseră pe faţa lui şi îl făcură să strâmbe din nas. Nu deschise ochii şi pufni pe nas, parcă încercând să mai rămână câteva clipe în ?lumea viselor?. Dorloth se apropie de el şi îi atinse faţa cu botul. Kaoru îşi flutură enervat mana în aer, încercând să îşi îndepărteze tovarăşul de drum de lângă el. Dorloth necheza, parcă enervat şi se întoarse la locul lui. Kaoru se întoarse pe cealaltă parte, ascunzându-şi capul între braţe. Dar se trezise deja, deşi refuza să deschidă ochii. Auzi o voce cunoscută undeva lângă el: ?Lasă-l în pace Dorloth? E doar un puturos? Hai să mănânci ceva??, apoi Kaoru deschise ochi şi privi peste umăr, cu un aer enervat. Îl văzu pe Sidonix care îl hrănea pe Dorloth, rupându-i precaut iarba de jos. Îl privi timp de câteva secunde, apoi se ridică în capul oaselor. Îl mai scruta timp de câteva secunde nedumerit apoi zise:
– Ce naiba faci?
Sidonix se întoarse calm către el şi zise zâmbind:
– Îi dau de mâncare.
Kaoru clipi repetat şi repede:
– ? Ştie să mănânce singur?
– Mă plictisesc? Şi în plus îmi place animăluţul ăsta al tău? Dorloth?, veni
brusc răspunsul lui Sidonix.
– Lasă-l în?
– Stai calm. Nu îi fac nici un rău. Musafirii noştrii de azi noapte m-au săturat. Şi în plus? chiar îmi place Dorloth.
Kaoru dădu din cap în semn dezaprobator, parcă încercând să alunge un gând negru. Se ridică în picioare şi se întinse. Privi în jur şi zâmbi, dar zâmbetul lui se transforma repede într-unul amar. Pufni trist. Sidonix îl privi cu coada ochiului şi zise:
– Ce s-a mai întâmplat acum?
– ? Ah, nimic. Priveam doar? Mi-e că toată frumuseţea asta din jurul nostru, poate să dispară uite aşa din cauza acestui ? Lord, zise Kaoru pocnind din degete.
Sidonix pufni:
– ? Ah frăţioare? Nimic din jurul nostru nu are importanţă pe care o acorzi tu. Poate Lordul ăsta nu e aşa de rău cum cred toţi? Poate ar trebui să lăsăm ca lucrurile să evolueze?
Kaoru îl privi nedumerit, dar în câteva secunde nedumerirea lui se transformă în furie. Se îndrepta spre Sidonix, iar când ajunse în faţa lui îl împinse violent şi urlă la el:
– ? Să evolueze? SĂ EVOLUEZE?!?!?! În ce? Moartea nu e evoluţie?
– ? Moartea e doar o altă cale?
– Nu când încă mai ai lucruri de făcut în VIAŢĂ!!!
– ?Hai să nu ne certăm? Îmi pare rău. Ştii cum sunt. Eu nu apreciez viaţa aşa cum o faci tu, din motive binecunoscute?
– Indiferent ce apreciezi sau nu? Lordul nu e un mod de viaţă? El înseamnă MOARTE?
Sidonix aprobă din cap şi nu mai zise nimic. Îi dădu lui Dorloth un ultim smoc de iarbă şi se întoarse cu spatele către Kaoru. Acesta din urmă se îndepărta, dar simţi în spate o durere cumplită, de la o lovitură primită. Căzu în iarbă şi rămase acolo câteva secunde. Scoase un geamăt surd şi se rostogoli, apoi privi în jur aiurit. Deasupra lui stătea Sidonix încruntat şi cu pumnul ridicat. Mutra schimonosită, într-o grimasă hidoasă şi colţii albi se întrevedeau printre buzele subţiri şi roşii. Parcă mârâia la el şi îl privea cu ochii mari, injectaţi, asemenea unei fiare turbate. Îl văzu pe acesta cum îşi scoate sabia din teacă şi o îndreaptă spre el. Se retrase din faţa lui, târându-se spre unul din copacii cu scoarţa neagră. De sub o rădăcină scoase teaca şi trase sabia din ea. Auzi vâjâitul sabiei lui Sidonix în aer şi se întoarse. Când lama era la câţiva centimetrii de faţa lui, bară lovitura cu sabia lui. Îl lovi pe adversar cu piciorul în stomac, impingand-l din faţa lui. Sidonix se dădu câţiva paşi înapoi, dezechilibrat. Kaoru se ridică da jos, încă cocoşat de lovitura primită cu puţin timp înainte. Privi fugar către Dorloth, care se retrăsese după copaci, apoi atenţia lui se îndrepta iar spre Sidonix. Nu înţelegea ce i se întâmplă, de ce devenise dintr-o dată violent. Scutură capul, încercând să se liniştească şi să încerce să îi citească gândurile lui Sidonix. În mintea lui răsuna o voce: ?Omoară-l!?, dar nu era vocea lui Sidonix şi pe lângă asta, era un ordin dat lui Sidonix de către cineva. Înţelese. Cineva sau ceva, era destul de puternic să pună stăpânire pe mintea lui. Iar Sidonix nu era orice fiinţă umană, care putea fi controlată uşor. În spatele acestui lucru se afla un ?păpuşar? puternic. Ştia că nu prea avea mari şanse împotriva lui Sidonix în acel moment, acesta din urmă fiind mai puternic ca el. Avea o singură şansă şi aceea, sigur, nu era fuga. Kaoru se repezi spre Sidonix şi îl lovi cu mânerul sabiei peste faţă. Acesta se dezechilibră şi căzu pe jos. Se lovi cu capul de rădăcina unui copac din apropiere. Kaoru înainta, hotărât să nu se oprească din atac, dar observă că Sidonix rămase nemişcat în locul în care căzuse. Cu sabia îndreptată în faţă, se apropie de el precaut. Ajunse în dreptul lui şi îl împinse cu piciorul. Nu mişca, dar scose un geamăt surd. Brusc, Kaoru, simţi că îngheaţă. Îl trecut un fior rece şi auzi în urechi un râset sinistru. Văzu o umbră care trecu prin spatele lui şi auzi nechezatul lui Dorloth? Tropotul copitelor lui? Privi spre locul în care ştia că se afla, dar animalul nu mai era acolo. Mai mult ca sigur că arătarea de acolo îl speriase. Nu erau ?vânători?. Ei nu aveau capacitatea să controleze mintea umană? Sau aveau? Dar nu era un vânător. Ei erau doar nişte bestii? iar el auzise acel râset. Era mai mult la mijloc?

Afară să inorase brusc. În scurt timp Kaoru auzi sunetele deranjante ale tunetelor, mult prea dese. Îşi ridică privirea spre cer, dar zări într-un copac silueta tuciurie a unei fiinţe care îl privea cu ochi de văpaie. Auzi iar acel râs sinistru, dar de data aceasta încă două în plus. Aparţineau unor fiinţe feminine? Două erau sigur. Umbra pe care o zări Kaoru sări din copac în faţa lui. Acesta rămase mut. În faţa lui se afla o fiinţă jumătate om-jumatate animal. Trăsături de om, doar fata lunguiaţa şi nas coroiat, ca un cioc, gata să lovească, ochi adânciţi în orbite şi roşii. Părul negru şi lung ascunzandea pomeţii proeminenţi. Rânjetul îi dădu la iveală nişte colţi lungi şi îngălbeniţi. Pe umeri purta parcă o mantă neagră, dar îşi dădu imediat seama că de fapt acestea erau aripile care se ?odihneau? pe umerii lui. Avea doar 3 degete, care de fapt păreau nişte gheare imense. Arătarea izbucni într-un râset haotic. Kaoru se dădu câţiva paşi în spate, neştiind ce să facă. Fiintza zise:
– Credeai că misiunea ta va fi atât de uşoară? Săracul Kaoru?
– ? Cine eşti?
– Mai bine spus? Ce sunt? Sunt ultimul lucru pe care tu îl vei vedea?, spuse arătarea drăcească.
Kaoru ezită câteva secunde apoi din gât răsună un nume:
– ? Majin!
– ?Majin!? repetă acesta imitând vocea lui Kaoru, apoi tună. EXACT! MAJIN! Ţine minte acest nume, pentru că te va bântui şi după moarte.
Kaoru se încruntă şi zise:
– Strigi victoria prea devreme? Eşti bun la vorbe, să vedem dacă ştii să mai faci şi altceva?
– Impertinentule?!!! Strigă nervos Majin.
Cei doi îşi loviră sabile, dar Majin se retrase brusc din faţa lui. Privi cerul şi se îndepărtă câţiva paşi. Kaoru simţi şi el ceva şi îşi dădu seama că creatura fusese chemată înapoi în sălaşul ei. Aşa se şi întâmplă. Majin îşi deschise aripile violent şi îşi luă zborul de lângă el, fără să mai schiţeze vreun alt gest. Lui i se alătură încă două creaturi înaripate. Situaţia era mai gravă decât îşi imaginase Kaoru. Lordul avea tot mai multe resurse. Ştia că lupta care nu avusese loc, fusese doar amânată, iar timpul avea să fie recuperat foarte curând.

Se îndrepta spre Sidonix care în acel moment se trezise şi privea în jur aiurit. Se sprijini de Kaoru, care ajunse lângă şi îl ajută să se ridice în picioare. Îşi pipăi locul lovit şi îl privi pe cel de lângă el:
– Ce s-a întâmplat? întrebă Sidonix ameţit încă.
– M-ai atacat şi m-am apărat?
– EU?! exclamă acesta stupefiat.
– Da, tu? Lasă. O să itzi povestesc tot mai târziu. Acum trebuie să plecăm, privi în jur şi continuă, ?cu sau fără Dorloth.
Sidonix privi şi el în jur aiurit, dar nu mai întreba nimic. Îl ajută pe Kaoru să îşi strângă lucrurile rămase şi plecară mai departe, într-o călătorie care se pare îi aduse într-un fel, de aceasi parte a baricadei.

TO BE CONTINUED…