Kaoru şi Sidonix mergeau tăcuţi pe drum, unul lângă altul. Liniştea devenea pentru Sidonix de-a dreptul sâcâitoare. Era enervat de zgomotul monoton pe care paşii lor îi făceau pe pământul bătătorit. Îl deranja şi fâşâitul firelor de iarbă care se încâlceau în adierea vântului. Îl deranja foşnetul frunzelor mişcate de briza sau chiţăitul animalelor ce mişunau în jurul lor. Sau poate era el prea atent la toate aceste detalii. După atacul care îl suferiseră cu ceva timp în urmă, i se părea că expresia ?prea precaut?, nu mai există. Îl privi pe Kaoru de câteva ori. Se pare că acesta se afla cam în aceasi situaţie ca el. Stătea cu capul plecat şi tăcut, fixând pământul de sub picioarele lui. Incrunatat şi cu maxilarul care îi pulsa ori de câte ori îl încleştă enervat. Ştia ce îl deranja. Faptul că putea atât de uşor să moară într-un simplu atac al Lordului, că acesta din urma tocmai scosese din mânecă Asul câştigător şi că precis nu avea nici cea mai mică idee care va fi următoarea mişcare a lui. Nu avea nici un plan, nimic şi asta era rău. Sidonix dădu dezaprobator din cap. Ştia exact cum se simţea Kaoru. Şi el se simţea la fel, iar acest lucru îl speria deşi ştia să îşi ascundă sentimentele mult mai bine decât fratele lui? Avantajul de a fi jumătate animal. Răsufla greu, parcă dorind să atragă atenţia asupra lui. Reuşi. Kaoru îşi ridică privirile din pământ şi zise:
– Ce ai păţit?
– ? Nimic? Mă întrebam doar?
– Ce? îi tăie Kaoru propoziţia.
– ? Doar ce ai de gând acum? Nocturnă şi Kei ataca împreună cu Majin? Un lucru nu tocmai plăcut. Ai vreo idee cum te vei apăra împotriva lor?
– Cum mă voi apăra? Vrei să spui?Cum ne vom apăra. Dacă nu ai observat încă Lordul e şi pe urmele tale. Indiferent că eşti jumătate? rău,te consideră o piedică şi te vrea mort. Că îţi place sau nu, eşti de aceasi baricadă cu mine? frăţioare?
Sidonix îl privi cu dispreţ şi asta mai mult din cauză că îşi simţi orgoliul rănit la acea remarcă. Nu spuse nimic timp de câteva secunde apoi zise:
– Bine. Să zicem că suntem pe aceasi parte a baricadei? Ce urmează? Oricum suntem amândoi destul de groaznici la bătaia cu? ceilalţi?Plus că te pot controla mintal. Ei sunt în avantaj?
– ?Aham? zise Kaoru gânditor.
Liniştea se lăsă iar. Sidonix începu iar să vorbească:
– ? Ascultă. M-am gândit la ceva?
– ? Aşa se pare, zise sarcastic Kaoru.
Sidonix îl privi cu o undă de reproş, îşi scoase sabia din teacă şi îl lovi pe Kaoru în stomac cu mânerul acesteia. Luat prin surprindere acesta căzu în genunchi tinadu-se de stomac. După câteva secunde se ridică înjurând de jos şi îl împinse violent pe Sidonix de lângă el:
– Ai înnebunit? Ce-ţi veni?!
– Te comporţi ca un cretin?
Kaoru pufni sâcâit:
– EU!? Eu te-am lovit din senin cu sabia în stomac?
– ? Era mânerul. Nu,dar nu de asta este vorba. Doar că? Recunoaşte, de ceva vreme te frământă un gând. Cum să îi învingem pe Vânători şi restu` creaturilor acestui Lord? Cam la acelaşi lucru mă gândesc şi eu. Că îmi place sau nu, ai dreptate într-o privinţă. Sunt de aceasi parte a baricadei. Mi-am dat seama că, dacă vreau să trăiesc e maibine să lupt alături de cineva. Şi idea e că nu lupt de partea Lordului, pentru că? cred că voi aveţi posibilitatea să răzbiţi prin războiul care mai mult că precis se va isca. Şi ce doream să îţi spun mai devreme e că, dacă Majin poate controla mintal pe cineva, poţi şi tu. Din câte îmi aduc aminte eşti singurul care putea să îmi scormonească prin gânduri nestingherit. Ai un har? Foloseşte-l? Dacă îl ai, e cu un scop acolo. Nu-l irosi? Cred că acum a venit momentul să-l foloseşti. Poate nu poţi să controlezi mintea cuiva, dar sigur reuşeşti să te opui unei astfel de tentative din partea altcuiva şi mai sigur e că poţi să intri în mintea altuia şi să îl zăpăceşti?
Kaoru îl privi pe Sidonix cu gura căscată. Înghiţi în sec, apoi zise:
– Bine. Acum, sincer, m-ai lăsat? fără cuvinte.
– Da, bine. Nu o să mai auzi prea curând aşa ceva de la mine, aşa că bagă-ţi bine în cap ce ţi-am spus.
Kaoru dădu aprobator din cap. După câteva minute de gândire se întoarse către Sidonix şi zise:
– Să ştii că totuşi ai dreptate. Cel puţin la partea cu controlul mintal? Chiar crezi că aş putea să fac asta?
– Ceri cumva complimente amince?
– ? Sid?
– Da, poţi! răspunse aceasta scurt.
Kaoru îl privi şi zâmbi. Deodată atenţia le fu captată de nişte sunetele mai ciudate. Se pare că atenţia care o acordau lucrurilor din jurul lor dădu roade. Sidonix şopti:
– Fâlfâit de aripi?
– ? Şi nu de păsări… completă Kaoru.
Îşi scoaseră amândoi săbiile din teci şi începură să privească în jur precauţi. Kaoru închise ochii şi ascultă. Auzi parcă de undeva de departe un glas pe care acum îl cunoastea: ?Omoară-l pe Sidonix?? . Zâmbi şi dădu dezaprobator din cap, apoi urlă:
– Trebuie să fi mai bun de atât Majin ca să mă întorci acum împotriva lui Sidonix! Încearcă alt truc!
Sidonix se dădu câţiva paşi înapoi şi îl privi pe Kaoru. Zise sugrumat:
– ? Încearcă să intre în mintea mea?
Kaoru îl trase lângă el şi îl zgâlţâi:
– Nu-l lăsa?
– Zici tu… Crezi că e aşa uşor?
Vocea răsună din nou în mintea lor. Sidonix se smuci de lângă Kaoru şi se învârtea în cerc zăpăcit:
– Unde e?! MAJIN! ARATĂ-TE!!! Eşti un laş?
Kaoru stătea nemişcat cu sabia în mâini şi ochii închişi, ascultând lupta care se dădea în mintea lui Sidonix. Era de admirat sârguinţă cu care acesta reuşea să respingă controlul lui Majin, dar ştia că nu avea să mai reziste mult. Mai ştia că o luptă adevărată era la fel de greu de câştigat ca şi una mintală cu Majin, dar măcar aşa putea să îl salveze pe Sidonix? sau măcar putea încerca. Deschise ochii în clipa când Sidonix scoase un urlet disperat. Dintre crengile unui copac ţâşni Majin spre el. Kaoru se lasă la pământ, iar Sidonix căzu jos parcă săgetat. Majin sari peste ei şi ajuns cu picioarele pe pământ, le dădu un ocol, urmărindu-le fiecare mişcare. Îşi strânse aripile lângă el şi scoase sabia din teacă. Kaoru o privi mirat. Mânerul ei era negru incrustat cu nişte şerpi albi şi se afla la mijlocul lamei, care era mult mai lată decât lamele de săbii pe care el le ştia. Părea grea, dar Majin o mânuia foarte uşor. Acesta din urmă o învârti în aer de câteva ori şi zâmbi, apoi zise:
– Priveşte-o bine. O să te fac bucăţele cu ea, deşi aş prefera să să sfârtec cu mâinile goale.
– Nu fi aşa sigur Majin. Dacă ai fi aşa de sigur pe victorie, nu ai fi încercat să ne controlezi minţile de la bun început. Aşa-i?
Zâmbetul de pe faţa lui Majin dispăru brusc la această remarcă a lui Kaoru. Zise enervat:
– Până aici ţi-a fost virme!
Se repezi spre el şi lovi cu sabia. Kaoru îi pară lovitura şi îl împinse de lângă el. Nu stătu pe gânduri şi împinse sabia în direcţia lui Majin, dar acesta se retrase din faţa lui cu aceasi agilitate pe care o dovedise şi Kaoru mai devreme. Deodată de undeva de sus se uzira ţipete ascuţite. Două voci distincte. Sidonix îşi ridică privirile din pământ. Privi văzduhul şi şopti:
– Nocturnă şi Kei?
Cele două zburară direct spre Kaoru şi Majin, dar calea le fu tăiată de către Sidonix. O lovi cu sabia puternic pe Kei, făcându-i o tăietură pe braţ.Kei scoase un strigăt deranjator. Sidonix se intorase şi lovi din nou, în direcţia Nocturnei, dar aceasta se retrase înainte să fie lovită. Majin îşi întinse aripile şi se întoarse către Kei. Scoase un urlet ascuţit. Kei îl privi şi îi răspunse în acelaşi fel. Kaoru profita de neatenţia acestuia şi lovi cu sabia. Lama acesteia se adânci în una din aripile lui Majin. Un urlet de durere răsună în jurul lor. Nocturnă se ridică în aer parcă speriată de evenimentul care tocmai se întâmplase. Kei urlă speriată, dându-se câţiva paşi înapoi. Sidonix lovi din nou cu sabia. Lama acesteia străpunse membrana aripei ei. Un alt urlet răsună. Majin se întoarse nervos peste culme către Kaoru. Acesta înainta spre el şi lovi din nou. Dar sabia fu prinsă în palma de Majin şi smulsă din mâinile lui Kaoru. Urlă apoi zise cu scârbă:
– Vierme? Mori!!!
Înaintă spre el ridicând sabia în aer, deasupra lui Kaoru. În clipa când dădu să lovească simţi o durere insuportabilă la aripa rănită. Se întoarse şi îl văzu pe Sidonix care stătea întins pe jos, cu o parte din aripa lui în mâini. Sângele părea că nu se mai oprea din rana deschisă. Kei şi Nocturnă alergară la el apărându-l împotriva celor doi. Păreau debusolaţi şi speriaţi. Sidonix ridică sabia lui Kaoru de jos şi i-o aruncă. Acesta o prinse, apoi îl privi pe Majin şi zise:
– Deci, până la urma cine e viermele?
Sidonix paşi spre cei trei hotărât:
– Care din voi, zânelor e următoarea la ciopârţit?
Majin privi spre desimea pădurii, strigă scurt şi o luă la fugă spre copaci cu o rapiditate uluitoare. Nocturnă şi Kei îl urmară grăbite. Înainte ca Kaoru şi Sidonix să îşi dea seama ce se întâmplase, cei trei dispărură. Sidonix urmări dârele de sânge care rămaseră în urmă, dar acestea la un moment dat dispărură. Adulmecă aerul mult timp, dar nu reuşi să mai simtă mirosul sângelui. În cele din urmă se întoarse la Kaoru dezamăgit:
– ? Nu ştiu? Nu ştiu ce s-a întâmplat. Parcă s-au evaporat.
– Foarte posibil. Tu eşti bine?
Sidonix dădu aprobator din cap, apoi zise:
– Da. A fost mai uşor decât mă aşteptam.
– Asta pentru că am avut noroc. Cred că îţi dai seama că se vor reîntoarce vindecaţi şi furioasi pentru ce le-am făcut acum.
– Da. Dar pun pariu că o să le mănânc la cină pe cele două ?zâne?.
Kaoru zâmbi amuzat:
– Aşa să fie?
Sidonix privi cerul. Soarele era la apus:
– Ce facem? Mergem şi noaptea?
– ? Nu. Dar nu mai facem foc de data asta. Riscăm să atragem alţi duşmani asupa noastră? Sunt tot mai mulţi în ultima vreme?
– ? Bine ai venit în lumea mea frăţioare, zise pe un ton ironic Sidonix.
Noapte se apropia repede şi odată cu ea şi temerile celor doi. Înfruntaseră, trăiseră şi văzuseră multe la viaţa lor, dar nu erau deloc ocoliţi de teamă, în acele vremuri.

***

TO BE CONTINUED…