Recent, un prieten (să-i zicem M.) mi-a cerut părerea vizavi de o situaţie întâlnită la job. Pe scurt, el avea doi prieteni apropiaţi acolo, un tip şi o tipă, tipa fiind şefa directă a tovarăşului meu. Cumătra este măritată şi soţul ei este un alt prieten bun de-al lui M. Toţi patru ies ocazional în oraş şi se înţeleg bine. Până când cumătra s-a hotărât că îi merge prea bine şi că are chef de o schimbare.
Ce s-a întâmplat mai departe, el a început să observe că tipa şi tipul o pun de-o aventură la muncă, mai mult sau mai puţin pe faţă, ceilalţi colegi având aceeaşi impresie, deci nu era o simplă bănuială.
Bazându-se pe legătura de prietenie şi încredere dintre ei, M. a încercat să afle detalii de la tipă şi să-i bată oarecum obrazul, însă aceasta s-a iritat şi a început să-i pună strâmbe la job, M. fiind pus în situaţia de a-şi căuta un nou loc de muncă în viitorul apropiat, atmosfera fiind neproductivă la firmă. Mai mult, ăia doi s-au dovedit a fi prieteni falşi, păstrând doar nişte aparenţe. Ce e de făcut? Cum aş fi procedat în situaţia asta?
Eu de-aş vedea o treabă de genul ăsta, mi s-ar fâlfâi. În primul rând, nu are legătură cu mine în mod direct, sunt oameni maturi şi îşi asumă răspunderea propriilor acţiuni. Eu nu am dileme de genul ăsta, dacă este corect sau nu să-i spun unui prieten comun că nevastă-sa îl înşală. Motivele sunt diverse (poate nu fute bine, poate e beţiv, poate nu o bagă în seamă, morţii lui) şi este responsabilitatea tipului să o ţină alături pe cumătră (excluzând varianta în care respectiva e o curvă penală, dar tot e vina tipului că n-a mirosit-o la timp, presupunând că nu s-a transformat în timpul căsniciei). Aşa că eu mi-aş vedea de treaba mea şi m-aş purta ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Deci se exclude varianta confruntării şi cererii de detalii, motivări etc.
Aşadar, situaţia ideală e să stai în cur şi să-ţi vezi de treabă. Dar să presupunem că nu depinde doar de tine. Mai departe, dacă ăia se prind că ştiu/bănuiesc ceva şi nu le convine situaţia, decizând să-mi facă nasoale la job ca să zbor de acolo (şeful mare nu ştie/nu-l interesează, colegii ceilalţi adoptă tactica struţului), se schimbă optica problemei, fiind direct afectat de treaba asta. Aş vedea două variante:
1. Mă duc direct la cumătră şi o întreb care e problema ei, ce s-a întâmplat, dacă are ceva să-mi reproşeze. În funcţie de răspuns şi atitudine, abordez şi chestiunea adulterului, spunând că nu dau doi bani pe el şi că e problema lor. Eu vreau doar să lucrez şi să fie totul ok. Bineînţeles că înregistrez conversaţia, ca să am dovezi la mână în caz că iese nasol.
Dacă se rezolvă, bine. Dacă se lasă cu o concediere iminentă, neavând nimic de pierdut, vorbesc cu soţul maimuţei, îi spun concret “Coaie, nevastă-ta te face pe la spate, am avut ceva bănuieli, dar acum m-am convins şi am şi dovezi, că nu vroiam să acuz doar pe bază de bănuieli. Îmi face nasoale la muncă şi o nu mai am multe zile acolo.” Bineînţeles că îl voi ruga să mă ajute cu un job, să-mi dea nişte referinţe sau chiar să vorbească cu şeful mare de la firmă (sunt prieteni), să-i explice situaţia şi să o dea afară pe maimuţă. Sau aplic varianta bestjobs, ejobs etc. Asta e varianta agresivă.
2. O tactică mai conservatoare ar fi să îmi caut un alt job aici în oraş sau poate chiar în altul, de exemplu în capitală şi să fac pe prostul în intervalul ăsta. Aştept până se umple paharul şi lucrurile se fac pe faţă sau până primesc o ofertă concretă şi o dată de începere a noului job, caz în care oricum trebuie să-mi închei socotelile aici până expiră preavizul :> Whichever comes first. În orice caz, de aici se aplică tactica înregistrării.
Personal, aş opta pentru varianta a doua dacă situaţia o permite. Aşa văd eu rezolvarea unei situaţii de genul ăsta. Bine, depinde şi de felul oamenilor peste care dai, unii sunt mai proşti decât alţii şi suferă de importanţă, caz în care nu poţi merge pe burtă şi trebuie să porneşti agresiv de la bun început.
Sincer vorbind, dacă la o firmă se poate pune problema plecării din cauza unei muieri care nu te suportă şi care îţi pune strâmbe în acest sens, nu văd rostul să mai lucrez acolo. Se pare că se priorităţile lor nu sunt identice cu ale mele, performanţa căzând pe un loc secund, terţ etc, după preferinţe.