Personalitate si temperament

Aspectele fundamentale ale personalităţii noastre

Nota distinctivă a oricărei personalităţi este dată de caracteristicile ei dominante.

Dintre toate caracteristicile pe care le deţinem, preferăm să ne folosim în mod constant de cele mai bine conturate, pe care le voi numi în continuare predispoziţii. Celelalte caracteristici, mai puţin dezvoltate, sînt oarecum neglijate în comparaţie cu acestea. Predispoziţiile definesc variatele aspecte (sau funcţii) pe care le îmbracă interacţia noastră cu lumea.

Aceste patru caracteristici (sau predispoziţii) vor forma tipul de personalitate pe care îl reprezentăm.

Caracteristicile de bază ale personalităţii:

• Extravertirea (e) şi introvertirea (i) – legate de preferinţa noastră pentru lumea exterioară, respectiv interioară.
  
• Funcţia senzorială (S) şi cea intuitivă (I) – legate de modul în care asimilăm informaţii despre lumea înconjurătoare.
  
• Funcţia reflexivă (R) şi cea afectivă (A) – legate de procesul prin care luăm decizii.
  
• Funcţia judicativă (J) şi cea perceptivă (P) – legate de preferinţa noastră pentru un stil de viaţă mai organizat, respectiv mai flexibil.

Extravertirea (e) şi introvertirea (i)

Extravertirea şi introvertirea descriu atitudinea noastră faţă de lume. In timp ce unii dintre noi preferă lumea exterioară a oamenilor şi lucrurilor, alţii preferă lumea interioară a gîndurilor şi contemplaţiei. Indiferent ce predispoziţie avem, ea reprezintă sursa noastră de energie.

Extravertiţii simt nevoia să comunice; ei vorbesc şi se exprimă cu uşurinţă şi sînt mai degrabă expansivi decît rezervaţi. Introvertiţii au nevoie de singurătate, de perioade în care să reflecteze şi să cîntărească lucrurile; ei sînt mai curînd rezervaţi decît expansivi; în faţa solicitărilor lumii exterioare, extravertiţii « ies » din ei înşişi, pe cînd introvertiţii « intră » în ei înşişi. In vreme ce extravertiţii sînt sociabili şi prietenoşi, simţind nevoia să le împărtăşească şi celorlalţi ideile şi problemele lor, introvertiţii sînt mai reţinuţi şi mai detaşaţi. Au nevoie de momente de linişte, în care să nu fie tulburaţi.

Extravertiţii simt mereu nevoia să fie în contact cu oa-menii, să comunice, să discute, să interacţioneze. Atenţia lor se îndreaptă spre lumea exterioară. Prezenţa introvertiţilor, acasă sau la serviciu, îi nelinişteşte, iar pasivitatea şi neputinţa “acestora de a comunica îi fac să-şi piardă răbdareâii?

Introvertiţii sînt cît se poate de diferiţi: ei au nevoie de singurătate pentru a analiza lucrurile cu atenţie. Acţionează mai încet decît extravertiţii, preferind să reflecteze temeinic înainte. Sînt mai răbdători, iar atenţia le este îndreptată spre lumea interioară. Cînd au în preajmă extravertiţi, acasă sau la serviciu, se simt extenuaţi. Adesea se închid în sine, ascunzîndu-şi emoţiile. Prin urmare, din punctul de vedere al atitudinii, extravertitul are tendinţa de a se exterioriza, pe cînd introvertitul se interiorizează.

Conform statisticilor americane, 70-75% din populaţie aparţine tipului extravertit, iar 25-30%, tipului introvertit. Ambele tipuri cuprind în egală măsură bărbaţi şi femei. Fiind mai numeroşi, extravertiţii nu au în ge-neral probleme de adaptare. Introvertiţii sînt în minoritate şi de aceea resimt acut presiunea extravertiţilor de a deveni mai comunicativi şi mai sociabili. Fiind în număr mai mic, ei sînt adesea consideraţi excentrici şi nesociabili. De fapt nu ar trebui să se facă asemenea discriminări, căci şi unii, şi ceilalţi contribuie în felul lor la dezvoltarea societăţii.

Extravertiţii vorbesc adesea mai mult şi mai tare şi uneori gesticulează pentru a convinge. Introvertiţii tind să vorbească mai rar şi mai încet, iar mimica şi gesturile lor sînt mai puţin expresive.

Extravertiţii îşi clarifică gîndurile şi ideile pe măsură ce le expun; introvertiţii ajung la acelaşi rezultat în urma cugetărilor solitare.

Singurătatea îi nelinişteşte pe oamenii puternic extra-vertiţi, căci comunicarea este pentru ei o necesitate. O dată ce reuşesc să comunice, îşi pot relua, pentru o vreme, activităţile solitare. La rîndul lor, persoanele puternic introvertite îşi pierd orice interes, obosesc şi simt nevoia să se retragă atunci cînd sînt obligate să stea vreme îndelungată în compania oamenilor. « Realimentate » de singurătate, pot redeveni sociabile.

Extravertiţii şi introvertiţii au uneori dificultăţi cînd convieţuiesc sub acelaşi acoperiş, căci fiecare tip are nevoie exact de lucrurile pe care celălalt nu i le poate oferi.

Un grup oarecare de oameni cuprinde deopotrivă extra-vertiţi şi introvertiţi. Noi înşine sîntem implicaţi în grupuri profesionale, sociale sau, pur şi simplu, de prieteni.

Dacă grupul este format atît din extravertiţi, cît şi din introvertiţi, extravertiţii vor vorbi probabil primii, fă-cîndu-şi astfel auzite opiniile. Replicile vor veni tot de la extravertiţi, ceea ce-i va împiedica pe introvertiţi să ia şi ei cuvîntul. Extravertiţii nu fac asta intenţionat: ei cred că şi introvertiţii ar putea vorbi, dar preferă să tacă. De fapt introvertiţii au nevoie de calm şi linişte ca să reflecteze înainte de a vorbi, însă o astfel de atmosferă se instalează greu într-un grup de oameni. Introvertiţii ne pot ajuta enorm cînd trebuie să luăm decizii, dar nu-mai dacă le dăm suficient timp să analizeze problemele şi le cerem sfatul abia după aceea.

Cînd întîlnim un introvertit, trebuie să fim conştienţi că partea lui cea mai bună e înăuntru, inaccesibilă într-o comunicare obişnuită. Introvertiţii ni se vor dezvălui numai cînd ajung să ne cunoască mai bine şi să aibă încre-dere în noi. Acesta e un punct cheie în înţelegerea aces-tui tip de oameni.

Cu toate acestea, toţi introvertiţii îşi dezvoltă într-o măsură mai mare sau mai mică o latură extravertită, care îi ajută să intre în contact cu ceilalţi. Dacă un introvertit consideră că e important să ia cuvîntul pentru a obţine ceva, de obicei o va face. El ştie că se conformează astfel lumii exterioare, dar, de îndată ce-şi îndeplineşte scopul, se întoarce în lumea sa interioară, în cadrul cuplurilor, predispoziţiile partenerilor sînt deseori diferite, mulţi fiind atraşi de persoane cu o fire opusă. Extravertiţii sînt fascinaţi de forţa calmă a introvertiţilor şi îşi dau seama că aceştia îi echilibrează. Introvertiţii sînt atraşi de firea deschisă şi prietenoasă a extravertiţilor. Traiul împreună poate fi însă dificil, căci fiecare dintre ei are altă atitudine faţă de viaţă. Inţelegerea atitudinii partenerului e singura cale către o convieţuire mai bună.

Funcţia senzorială (S) şi funcţia intuitivă (I)

Aceste două funcţii se referă la modul în care cunoaştem lumea din jur şi primim informaţii de la ea. Ele ne spun cum observăm oamenii, lucrurile şi situaţiile şi cum asimilăm ceea ce citim şi ceea ce ni se spune. Deciziile noastre ulterioare şi modul în care le ducem la îndeplinire depind de felul în care percepem sau observăm lucrurile. De aceea funcţia senzorială şi funcţia intuitivă se numesc perceptive.

Insuşirile noastre senzoriale depind de informaţiile pe care ni le furnizează cele cinci simţuri – văzul, auzul, pipăitul, gustul şi mirosul. Dacă aveţi o funcţie senzorială dezvoltată, veţi pune probabil accentul pe tot ce este specific şi particular; veţi prefera să faceţi un singur lucru o dată, veţi trăi în prezent, veţi ţine seama de toate instrucţiunile primite; aveţi înclinaţie spre concret şi vă bazaţi întotdeauna pe datele reale; sînteţi probabil o persoană « cu picioarele pe pămînt », care preferă realitatea posibilului şi se simte atrasă de acţiune, nu de speculaţie.

Senzorialii sînt ancoraţi de regulă în realitatea cotidi-ană, preferă lucrurile bine determinate şi măsurabile, sînt pricepuţi în chestiuni practice. îşi rezolvă problemele în mod sistematic, pas cu pas, dînd mare atenţie aspectelor precise, concrete. Adesea absorb pur şi simplu orice informaţie factuală, chiar dacă nu au nevoie de ea. Le place să se folosească mereu de cunoştinţele acu-mulate şi fac lucrurile metodic, concentrîndu-se asupra prezentului. Consecinţa este că pot fi inconştienţi de urmările actelor lor.

Intuitivii sînt complet diferiţi: ei absorb şi percep un spectru mult mai larg şi mai difuz de informaţii, reţinînd mai curînd întregul decît componentele. Dacă aveţi o funcţie intuitivă dezvoltată, tindeţi să neglijaţi faptele şi instrucţiunile, abordînd orice activitate într-o manieră personală. Cîteodată sînteţi « cu capul în nori », mai interesat de idei şi posibilităţi decît de realităţile co-tidiene, şi tindeţi să vă concentraţi asupra viitorului. Vă place mai degrabă să dobîndiţi cunoştinţe noi decît să vă folosiţi de cele deja acumulate.

Intuitivii tind să trăiască în viitor, descoperind perma-nent noi posibilităţi şi căi de a schimba şi a îmbunătăţi lucrurile. Simt imediat ce îmbunătăţiri s-ar putea aduce unei situaţii date şi le place să-şi imagineze cum ar trebui procedat. Uneori sînt complet rupţi de realităţile cotidiene şi uită, de pildă, unde îşi lasă cheile, abonamentul de autobuz ori portmoneul. Au o privire de ansamblu, neatentă la detalii, dar pot surprinde tipare ascunse şi relaţii subtile între oameni sau lucruri. Se entuziasmează în faţa oricărui proiect nou, în care se grăbesc să se implice, şi lucrează bazîndu-se adesea pe fler. Nu asimilează informaţii la întîmplare, căci pentru ci totul se leagă şi este investit cu sens.

Conform statisticilor americane, 75% din populaţie aparţine tipului senzorial şi 25% celui intuitiv. Cele două tipuri se regăsesc în egală măsură la femei şi la bărbaţi. Fiind mai numeroşi, senzorialii sînt mai adaptaţi la lumea din jur. Ca şi introvertiţii, intuitivii sînt în minoritate şi simt adesea că se află în afara societăţii.

Diferenţele de percepţie a lucrurilor dintre senzoriali şi intuitivi stîrnesc, probabil, cele mai mari frustrări şi conflicte. întrucît senzorialii percep realitatea cu ajutorul simţurilor, ei trebuie să vadă, să atingă, să guste sau să miroasă un lucru, altfel totul li se pare ireal. Intuitivii, în schimb, nu au nevoie de lucruri concrete – preferă să şi le imagineze; ei jonglează mental cu idei şi concepte, stabilind legături între lucruri. Cînd un senzorial şi un intuitiv fac schimb de informaţii, nici unul nu înţelege prea bine ce spune celălalt.

Senzorialilor li se pare că intuitivii sînt neglijenţi, ba chiar iresponsabili în privinţa verificării datelor şi detaliilor; intuitivii, la rîndul lor, cred că senzorialii sînt lipsiţi de imaginaţie şi incapabili să vadă în perspectivă. Dacă un senzorial primeşte indicaţii de la un intuitiv, el va descoperi că nu i s-au dat toate informaţiile de care avea nevoie. Intuitivul spune ceva vag, de pildă: « E spre capătul coridorului, cum treci de chestia aia rotundă, undeva pe stînga. » Un senzorial ar da informaţii mai detaliate, cum ar fi: « Cînd ieşi din lift la etajul doi, o iei pe coridor la dreapta, treci de biroul asistentei care e sub arcada rotundă şi la a treia uşă pe stînga o să găseşti cabinetul doctorului Smith. »

Un intuitiv are mai multe şanse să înţeleagă indicaţiile altui intuitiv. Intuitivii vorbesc între ei fără să termine propoziţiile şi totuşi se înţeleg foarte bine. Cum reuşesc – e un mister pentru senzorialul dornic de detalii.

Prea multe informaţii îl zăpăcesc pe un intuitiv. Senzorialul începe cu o informaţie specifică (poziţia exactă a obiectului) şi continuă cu una generală (la etajul doi), în timp ce intuitivul merge de la general (etajul doi) spre specific (poziţia obiectului). Senzorialii fac faţă mult mai uşor aspectelor practice ale existenţei. Le place de obicei să meşterească prin casă şi rezolvă micile probleme de zi cu zi fără efort. Intuitivii se descurcă mai greu în viaţa practică. Totuşi, pentru că trăim într-o lume concretă şi practică, trebuie să se adapteze şi ei. Unii reuşesc destul de bine, dar cei mai mulţi sînt ineficienţi; însărcinările zilnice le iau mult timp, îi obosesc şi îi secătuiesc de puteri.

Cîteodată, intuitivii se întreabă de ce se simt extenuaţi deşi nu au făcut mare lucru. Răspunsul este că au con-sumat prea multă energie încercînd să facă faţă detaliilor practice ale vieţii; faptul că trebuie să organizeze şi să ţină o casă, să călătorească, să conducă, să gătească, să meargă la cumpărături, să coasă, să-şi amintească unde au pus cheile şi să ajungă unde trebuie fără să întîrzie, toate acestea îi aduc la capătul puterilor. Cînd primesc însărcinări mai complexe, îi îngrijorează gîndul că nu le-au reţinut bine. în asemenea cazuri, se văd nevoiţi să apeleze la funcţia lor senzorială mai puţin dezvoltată. Şi pe senzoriali îi obosesc asemenea situaţii, dar în mai mică măsură, căci beneficiază de latura lor cea mai dezvoltată. Ei ştiu să se bucure din plin de plăcerile fizice ale vieţii pentru că au simţurile treze în orice clipă.

Intuitivii sînt atraşi de clipa ce va veni, ratînd adesea bucuriile prezentului. în conversaţie, senzorialii fac adesea aluzie la realităţi din trecut, dar fără să le lege neapărat de viitor. Pentru intuitivi, trecutul este trecut; îl menţionează doar în măsura în care este relevant pentru viitor.

Cînd luăm o hotărîre, e bine să cerem şi părerea unei persoa-ne de tip opus, căci aceasta ne-ar putea oferi un gen de informaţii la care nici nu ne-am gîndit. Percepţia noastră devine astfel mai echilibrată, punîndu-ne la dispoziţie date mai multe şi mai precise pe baza cărora să decidem.

Uneori oamenii cred că ar trebui să se situeze între cele două tipuri, dar o asemenea poziţie de echilibru nu este de dorit. Cînd sîntem conştienţi de funcţia noastră dominantă, ne ştim mecanismele psihologice şi ne putem folosi de ele în viaţă. Dacă sîntem pe teren neutru – la mijloc -, nu ne vom putea identifica nici punctele forte, nici predispoziţiile; prin urmare, nu vom şti cum anume « funcţionăm ».

Dacă simţiţi că vă aflaţi undeva la mijloc, e posibil să aveţi dificultăţi în viaţă. Se întîmplă ca din anumite motive să nu ne fi dezvoltat nici una din predispoziţiile noastre naturale, iar unul dintre motive este reprimarea acestor predispoziţii în copilărie. Se poate ca nici în viaţa adultă funcţia noastră dominantă să nu se fi dezvoltat. Chiar dacă procesul e mai lent, nu e niciodată prea tîrziu să acţionăm în acest sens, regăsindu-ne şinele adevărat.

Funcţia reflexivă (R) şi funcţia afectivă (A)

Aceste două funcţii, numite judicative, se referă la modul în care luăm decizii şi la procesul prin care ajungem la concluzii şi judecăţi asupra lucrurilor.

Ca să luăm o hotărîre, trebuie mai întîi să primim in-formaţii folosindu-ne de una din funcţiile noastre perceptive – senzorială sau intuitivă. Abia după ce am dobîndit informaţii pe calea care ne este proprie (senzorială sau intuitivă) putem decide în funcţie de ceea ce am asimilat. Nu putem lua hotărîri dacă nu am asimilat informaţii şi trebuie să înţelegem că oamenii decid nu numai în moduri diferite (reflexiv sau afectiv), ci şi plecînd de la informaţii dife-rite (senzoriale sau intuitive).

Aşa cum percepem în moduri diferite, luăm decizii în moduri diferite, şi anume folosind funcţia noastră preferată, reflexivă sau afectivă.

Funcţia reflexivă face apel la raţiune şi la logică şi se caracterizează prin fermitate, detaşare şi obiectivitate. Oamenii care preferă această funcţie privesc de obicei lucrurile din afară şi tind să nu se implice personal. Nu arată ce simt – chiar dacă au sentimente foarte puternice – şi cel mai adesea dau dovadă de obiectivitate. Sînt buni analişti, sînt neclintiţi în hotărînle lor şi nu se lasă dominaţi de emoţii.

Funcţia afectivă pune în schimb accentul pe armonia din relaţiile interumane, ţine seama de nevoile oameni-lor şi de împrejurări, de sentimente individuale şi de loialitate. Tipul afectiv participă la trăirile celorlalţi şi ia hotărîri în funcţie de influenţa, bună sau rea, a hotărînlor lui asupra oamenilor. Cînd se gîndeşte să întreprindă ceva, afectivul îşi pune problema efectelor acelui lucru asupra celorlalţi.

Reflexivul crede în cinste şi în dreptate, iar în absenţa lor se simte ultragiat şi protestează vehement. La nevoie, îşi expune deciziile metodic şi detaşat. Pentru că pune mare preţ pe standarde şi pe principii, de obicei ignoră circumstanţele atenuante.

Tipul afectiv ia hotărîri într-o manieră mai personală şi mai subiectivă, iar nevoile oamenilor şi împrejurările dificile din viaţa lor îl mişcă profund. Afectivii îşi exteriorizează cu uşurinţă sentimentele şi îşi exprimă fără reţineri simpatiile. Spre deosebire de reflexivi, se simt personal implicaţi în majoritatea deciziilor pe care le iau şi sînt gata să facă orice ca să mulţumească un om.

Pe reflexivi şi afectivi îi desparte nu atît incapacitatea de a se înţelege unii pe alţii, cît neputinţa de a cădea de acord.

Cînd reflexivii află de greutăţile cuiva, ridică din umeri şi zic « Ei şi ? O să treacă », în vreme ce afectivii privesc compătimitor şi spun « Săracul de el! ». Reflexivii nu sînt totuşi lipsiţi de sentimente, chiar dacă nu li se citeşte în ochi compasiunea, aşa cum se întîmplă cu afectivii. Se pare că predispoziţia pentru judecăţi reflexive şi cea pentru judecăţi afective sînt la fel de frecvente. Totuşi bărbaţii se deosebesc de această dată de femei: 65% dintre ei aparţin tipului reflexiv, faţă de 35% dintre femei. Această diferenţă de număr a generat în societatea noas-tră credinţa că, prin natura lor, bărbaţii sînt mai raţio-nali, iar femeile mai sentimentale.

Reflexivii — bărbaţi sau femei — nu-i prea menajează pe oameni şi spun lucrurilor pe nume, cu riscul de a se dovedi lipsiţi de tact. Nu ţin neapărat să placă, aşa că nu fac nimic în acest sens. Afectivii, în schimb, evită din răsputeri să spună celor din jur lucruri neplăcute şi, cu tactul care-i caracterizează, preferă uneori să le ascundă adevărul. Vor să fie simpatizaţi şi mulţi dintre ei caută prilejuri în care să-şi manifeste însuşirile afective, bucurîndu-se astfel de căldura şi aprobarea oamenilor.

Reflexivii şi afectivii pot mai uşor convieţui şi lucra împreună dacă îşi împărtăşesc unii altora punctul pro-priu de vedere. Reflexivii înţeleg atunci că şi afectivii sînt sensibili la logică, iar aceştia văd că şi reflexivii au sentimente profunde, chiar dacă le maschează. Cînd re-flexivii acceptă să ia în considerare dorinţele şi senti-mentele oamenilor, iar afectivii acceptă să ţină cont de consecinţele logice ale unei decizii, şansa ca cele două tipuri să se înţeleagă sporeşte.

Atitudinea judicativă (J) şi atitudinea perceptivă (P)

Tendinţa de a folosi cu precădere o funcţie perceptivă – senzorială ori intuitivă — sau una judicativă, reflexivă ori afectivă.

Celor care preferă atitudinea judicativă le place să aibă o viaţă organizată şi planificată. In general, iau decizii cu uşurinţă şi le pun în aplicare ad litteram. Dimineaţa vor să ştie ce au de făcut de-a lungul zilei, iar schimbările de program îi scot din ritm şi îi irită. Le place să aibă mereu un scop în viaţă şi se adaptează greu situaţiilor neprevăzute.

Cei care preferă atitudinea perceptivă sînt mai relaxaţi şi nu au o viaţă prea organizată, iar deciziile le iau pe moment. Uneori îşi amînă hotărînle pînă în ultima clipă pentru a strînge cît mai multe informaţii şi a vedea « cum stau lucrurile », ceea ce l-ar înspăimîna pe un judicativ! Dimineaţa se bucură de noua zi şi de surprizele cu care aceasta îi întîmpină. Dacă se întîmplă ceva neprevăzut sau lucrurile s-au modificat între timp, per-ceptivii se adaptează foarte uşor, lăsîndu-se « luaţi de val » fără să-şi facă probleme.

Cele două atitudini, judicativă şi perceptivă, reprezintă stiluri de viaţă opuse. Tipul judicativ, organizat din fire, îşi planifică treburile, se pregăteşte temeinic şi îşi duce la bun sfîrşit proiectele. îşi petrece timpul în mod con-structiv şi creator, fără să-1 irosească. Adesea, judicativii se simt presaţi de timp, căci orice lucru, fie el pregătirea mesei sau scrierea unei disertaţii, reprezintă pentru ei un proiect care trebuie încheiat. Tot ce rămîne neterminat le « stă pe cap » judicativilor, nemulţumindu-i.

Mai puţin organizaţi şi mai flexibili, perceptivii nu îşi fac planuri bine definite şi adesea le modifică pe parcurs, în general nu se pregătesc, ci preferă să rezolve lucrurile din mers. Nu se prea simt presaţi de timp, căci sînt inte-resaţi nu atît să încheie un proiect, cît să adune cît mai multe informaţii. In consecinţă, vor urmări mai multe lucruri deodată, spre deosebire de judicativi care pre-feră să-şi rezolve treburile pe rînd. Perceptivilor le place să trăiască viaţa aşa cum este, fiind mai puţin preocu-paţi să realizeze ceva. In timp ce judicativii sînt neli-niştiţi cînd lasă ceva neterminat, perceptivii sînt, din contra, neliniştiţi cînd termină ceva, pentru că nu su-portă lucrurile definitive şi imuabile.

Conform aceloraşi statistici americane, judicativii şi perceptivii reprezintă 55%, respectiv 45% din populaţie, procentele incluzînd un număr egal de bărbaţi şi femei.

Judicativii şi perceptivii sînt atraşi unii de ceilalţi şi în acelaşi timp s-ar strînge de gît! Fiind lipsiţi de sponta-neitate şi avînd o viaţă mult prea planificată, judica-tivii apreciază compania perceptivilor, mereu amuzanţi şi naturali; la rîndul lor, perceptivii beneficiază de spiritul organizatoric al judicativilor. Pe aceasta se şi întemeiază relaţiile dintre ei, la care perceptivul va con-tribui prin adaptabilitate şi bună dispoziţie, iar judi-cativul, prin felul eficient în care pune ordine în viaţa amîndurora.

Cînd au un program foarte strict la serviciu, percep-tivilor li se pare că nu mai pot fi deschişi şi flexibili decît după-masa, în familie, şi în week-end. La serviciu par să împrumute ceva din trăsăturile judicativilor, dar o dată ajunşi acasă devin ei înşişi – mai relaxaţi, mai sociabili şi mai spontani.

Judicativii au tendinţa de a refuza alte informaţii o dată ce au luat o hotărîre. Uneori greşesc procedînd aşa, căci informaţiile respective se pot dovedi vitale. Perceptivii, pe de altă parte, continuă adesea să acumuleze informaţii cărora nu le dau pînă la urmă nici o întrebuinţare.

Cum ne cunoaştem tipul

Extravertirea (e) şi introvertirea (i) ne spun ce atitu-dine sau orientare avem faţă de lume: în primul caz sîn-tem orientaţi spre exterior, în al doilea spre interior.

Funcţia senzorială (S) şi cea intuitivă (I) ne spun cum percepem lumea înconjurătoare. Percepţia este unul din modurile în care funcţionăm şi de aceea vorbim de func-ţii perceptive.

Funcţia reflexivă (R) şi cea afectivă (A) ne spun cum ajungem la judecăţi referitoare la percepţiile noastre. A judeca este celălalt mod în care funcţionăm şi de aceea vorbim de funcţii judicative.

Atitudinea judicativă (J) şi cea perceptivă (P) ne spun cum funcţionăm mai bine – emiţînd judecăţi sau, pur şi simplu, percepînd lucrurile. E vorba şi în acest caz de atitudini faţă de lume.

Ne cunoaştem tipul in clipa în care am determinat care din aceste predispoziţii e mai puternică în cazul nostru. Dacă, de pildă, sîntem extravertiţi mai degrabă decît introvertiţi, senzoriali mai degrabă decît intuitivi, reflexivi mai degrabă decît afectivi şi judicativi mai degrabă decît perceptivi, atunci tipul nostru este extravertit-senzorial-reflexiv-judicativ (eSRJ).

Dar cel mai bine vom înţelege tipurile observîndu-le comportamentul într-o situaţie concretă.

Profilurile celor 16 tipuri de personalitate

• Extravertitul (e) – persoană mai deschisă, care vorbeşte cu uşurinţă şi acceptă cu plăcere să colaboreze şi să comunice cu ceilalţi.
  
• Introvertitul (i) – persoană mai rezervată, care vorbeşte mai puţin şi are nevoie de mai multă singurătate.
  
• Senzorialul (S) (Sensing) – trăieşte în prezent, acordă mare importanţă faptelor şi este priceput în chestiuni practice; îi plac lucrurile bine definite şi măsurabile.
  
• Intuitivul (I) (iNtuition) – creativ şi orientat spre viitor; preferă să imagineze mereu alte posibilităţi şi se străduieşte să îmbunătăţească lucrurile.
  
• Reflexivul (R) (Thinking) – ia decizii folosindu-se de logică şi analiză; apelează mai degrabă la raţiune decît la sentimente.
  
• Afectivul (A) (Feeling) — interesat de oameni şi de nevoile lor; apelează mai degrabă la sentimente decît la raţiune.
  
• Judicativul (J) (Judging) — este organizat şi îşi îndreaptă eforturile spre definitivarea proiectelor.
  
• Perceptivul (P) (Perceiving) — flexibil, deschis schimbărilor şi noului în general.

Aceste scurte descrieri ne permit să ne facem o imagine sumară asupra fiecărui tip de personalitate. O persoană de tip eSRJ, de pildă, este sociabilă, acordă importanţă faptelor reale, face uz de logică şi este bine organizată.

Fiecare tip are anumite trăsături care îl particularizează. După ce veţi citi mai jos despre tipul dumneavoastră, citiţi şi despre tipul care vi se opune, pentru ca astfel să puteţi clarifica anu-mite lucruri aparent dificile.

Altă chestiune ar fi frecvenţa de apariţie a fiecărui tip în masa populaţiei. Extravertiţii senzoriali, de pildă, trăiesc şi lucrează împreună cu nenumărate persoane avînd aceleaşi caracteristici, pe cînd introvertiţii intuitivi au mai puţin şanse să vină în contact cu oameni de acelaşi tip, ceea ce le produce adesea un sentiment de izolare.

I. Tipul eIAJ extravertit-Intuitiv-Afectiv-Judicativ

• deschis
  
• creativ
  
• interesat de oameni
  
• organizat

Felul cald şi protector în care se poartă cu oamenii, ca şi siguranţa cu care oferă soluţii şi organizează lucrurile, îi transformă pe cei aparţinînd tipului eIAJ în veritabili lideri. Dacă un eIAJ crede în ceva, el va şti să transmită entuziasmul său celorlalţi, iar capacitatea de a vorbi coerent şi convingător îi va face pe oameni să reacţioneze pozitiv la ideile lui. La rîndul lor, eIAJ reacţionează cu promptitudine la problemele celorlalţi, ceea ce le sporeşte popularitatea.

Aceste calităţi determină de multe ori succesul profesional, eIAJ fiind antrenaţi în slujbe care implică un contact direct cu oamenii. Ei sînt atraşi de radio, televiziune şi alte instituţii mass-media şi sînt foarte buni agenţi de vînzări, căci se implică personal în tranzacţii. Dacă ajung profesori, sînt simpatizaţi deopotrivă de colegi şi elevi. Sînt buni psihoterapeuţi. Se simt atraşi de problemele religioase şi spirituale şi fac adesea parte din grupuri de această natură. Partea adiministrativâ a oricărei slujbe îi irită, iar detaliile practice pur şi simplu îi demoralizează. Din acest motiv, contabilitatea, asigurările sau domeniul bancar nu îi atrag.

Un eIAJ are întotdeauna o viaţă plină, căci se implică pînă la capăt în bucuriile şi necazurile celor din jur şi în diferite proiecte, riscînd să aibă o existenţă agitată. Cauza acestui lucru poate fi timpul insuficient pe care îl alocă fiecărui proiect. Un eIAJ invită pe toată lumea la el acasă, îşi primeşte oaspeţii cu braţele deschise şi le oferă o masă bună. Telefonul îi sună încontinuu, iar nota de plată este probabil pe măsură.

Persoanele de tip eIAJ se simt cel mai bine în compania altor oameni. Cum singurătatea îndelungată le deprimă, se vor grăbi să-şi programeze cît mai multe întîlniri.

Tipul acesta e cît se poate de sociabil. Conflictele şi lipsa armoniei la serviciu sau acasă îl supără, şi de aceea va face tot ce îi stă în putinţă pentru a le evita. Rareori îi vorbeşte de rău pe ceilalţi.

Cu asemenea calităţi excepţionale în ceea ce priveşte relaţiile interumane, eIAJ vor atrage oamenii în mod firesc. Asta înseamnă că vor fi întotdeauna înconjuraţi de lume, dar şi că vor trebui să asculte problemele tuturor.

Funcţia lor afectivă puternică îi va face să se identifice cu aceste probleme şi să şi le însuşească. Adesea, un eIAJ se poate epuiza din punct de vedere emoţional, preluînd grijile celorlalţi. Deşi în acel moment va avea nevoie de refacere, este posibil ca sentimentul puternic al dăruirii de sine să nu i-o îngăduie.

Oricare dintre tipurile psihologice poate fi afectat de necunoaşterea caracteristicilor contrare. Tipul eIAJ trebuie să se asigure că nu se precipită, că deţine datele reale ale oricărei probleme, că priveşte orice situaţie în mod logic şi că ia în considerare orice informaţie nouă înainte de a lua o decizie.

In jur de 4% din întreaga populaţie sînt persoane eIAJ şi, cum ocupaţiile lor diferă, nu prea există şanse ca mulţi să lucreze în acelaşi loc. Numărul femeilor aparţmînd acestui tip este mai mare decît al bărbaţilor.

II. Tipul iIAJ introvertit-Intuitiv-Afectiv-Judicativ

• rezervat
  
• creativ
  
• interesat de oameni
  
• organizat

Sentimentele persoanelor aparţmînd acestui tip sînt foarte puternice; iIAJ se implică în problemele celor din jur şi vor neapărat să contribuie la dezvoltarea lor psihologică; adesea, servesc drept model oamenilor.

Totuşi nu mulţi beneficiază de calităţile tipului iIAJ, căci el nu-şi dezvăluie sentimentele decît apropiaţilor, în care poate avea încredere. De obicei, oamenilor li se pare că iIAJ sînt persoane plăcute, dar cam reci. In realitate, ei nu sînt reci deloc; dimpotrivă, sînt stăpîniţi de sentimente puternice, însă pe cele mai adînci şi mai complexe nu le pot exprima şi împărtăşi celorlalţi. Cîte un extravertit intuitiv mai perspicace poate percepe instinctiv această bogată viaţă interioară, ajutîndu-l pe tipul iIAJ s-o aducă la lumină, spre binele celor din jur.

Te poţi bizui întotdeauna pe un iIAJ, căci îşi îndeplineşte obligaţiile cu promptitudine, este punctual la întîlniri şi se ţine de cuvînt. La serviciu respectă termenele de lucru – nu-i place să facă nimic în grabă, în ultima clipă. Detestă să-şi încalce promisiunile şi încearcă din răsputeri să evite acest lucru. E conştiincios şi perseverent şi uneori dorinţa lui de a duce orice la bun sfîrşit întră în conflict cu nevoia de a reflecta, de a imagina şi de a visa.

Adesea, un iIAJ are premoniţii cu totul speciale, care de obicei se adeveresc. E greu de explicat cum şi de ce au reprezentanţii acestui tip astfel de premoniţii, cert este că mulţi posedă calităţi extrasenzoriale. Un iIAJ e capabil să treacă rapid în revistă nenumărate posibilităţi şi adesea resimte acut atît criticile ce i se aduc, cît şi prezenţa stărilor conflictuale, de care încearcă să se ferească.

Persoanele de tip iIAJ au nevoie de slujbe în care să-şi folosească talentul de a scoate la suprafaţă tot ce este mai bun în ceilalţi. In general, se simt bine în învăţămînt sau în alte profesiuni care implică grija faţă de oameni, iar elevii lor ştiu că vor fi sprijiniţi şi încurajaţi să-şi împlinească potenţialul. Este foarte probabil ca iIAJ să fi fost ei înşişi studenţi străluciţi, capabili de o carieră universitară. Sînt interesaţi, de asemenea, de artele plastice şi de muzică. Ceea ce îi fascinează însă cu adevărat este natura umană, aşa că se vor îndrepta adesea către psihiatrie sau psihologie. Se simt totodată atraşi de religie şi spiritualitate, ceea ce îi poate determina să-şi aleagă o carieră în acest domeniu.

Mulţi iIAJ sînt scriitori, găsind astfel o modalitate de a transmite şi celorlalţi gîndurile şi sentimentele lor profunde. Le este mai greu să se exprime verbal, dar în scris au o fluenţă uimitoare şi o mare capacitate de a comunica. Bineînţeles că nu toţi reuşesc să-şi cîştige existenţa scriind. Unii scriu din pură plăcere sau ca parte integrantă a vieţii lor profesionale ori sociale, alţii sînt implicaţi în editorialistică.

Un iIAJ ar trebui să nu-şi piardă prea mult timp disecînd problemele, să se asigure că deţine datele reale ale oricărei chestiuni, că priveşte lucrurile în mod logic şi că ia în considerare orice informaţie nouă înainte de a lua o decizie.

Persoanele de tip iIAJ reprezintă doar 1 % din populaţia globului, femeile deţinînd majoritatea. Probabil că un iIAJ va întîlni puţini indivizi din categoria sa, pe care îi va recunoaşte totuşi după interesele lor bine precizate.

III. Tipul eIAP extravertit-Intuitiv-Afectiv-Perceptiv

• deschis
  
• creativ
  
• interesat de oameni
  
• flexibil

Persoanele de acest tip tind să aibă o viaţă plină şi variată, adesea urmînd mai multe cariere de-a lungul existenţei lor. Lucrează cu plăcere şi entuziasm şi, datorită minţii lor imaginative şi ingenioase, se pot îndrepta spre aproape orice îi atrage. Cei din preajma lor se simt încurajaţi de această atitudine plină de viaţă şi de bunăvoinţă, astfel că eIAP sînt de obicei foarte populari.

Orice ar întreprinde, un eIAP trebuie să stabilească relaţii cu oamenii; lucrînd pe cont propriu, nu dă acelaşi randament. Adoră să vină cu idei inedite în afaceri şi să iniţieze proiecte noi. Işi susţine atît de convingător cauza, încît îi entuziasmează pe toţi, făcîndu-i să-i acorde tot sprijinul. Nu cruţă nici un efort pentru a-şi prezen-ta apoi proiectele atît verbal, cît şi în scris, următorul pas fiind acela de a-i implica şi pe alţii, pe cît mai mulţi.

Cînd însă proiectul va demara, în sfîrşit, şi doar micile detalii practice vor mai trebui puse la punct, tipul eIAP îşi va pierde răbdarea şi interesul; dacă nu are şansa ca altcineva – un senzorial – să se ocupe de chestiunile practice, minunatul proiect va pieri. Prin urmare, este capabil mai degrabă să înceapă decît să finalizeze ceva, astfel că tipurile mai organizate se întreabă adesea de ce un proiect atît de promiţător sfîrşeşte atît de jalnic.

Deşi se pot ocupa temporar şi de activităţi practice, cu şanse de succes datorită adaptabilităţii şi capacităţii lor de a improviza, eIAP sînt mai degrabă atraşi de tot ce presupune interacţia cu oamenii. Se vor descurca minunat în activităţile de vînzare şi de publicitate; sînt interesaţi totodată de psihologie şi, în general, de educaţie. Actoria e alt domeniu care li se potriveşte. In afaceri îşi încurajează colegii şi subordonaţii, evitînd să se plaseze în postura de şefi autoritari.

Ca partener, tipul eIAP are umor, este blînd şi plăcut. Bărbaţii şi femeile din această categorie atrag fără nici un efort. Un zîmbet, o ocheadă şi un sărut îşi croiesc drum imediat spre inima celuilalt. Un eIAP este un bun partener de viaţă pentru un alt perceptiv, dar unei persoane cu o pronunţată componentă judicativă i se va părea imprevizibil, între altele deoarece tinde să cumpere frecvent articole luxoase şi foarte scumpe.

Un om de acest tip se simte adesea epuizat pentru că dă o importanţă exagerată evenimentelor cotidiene. Mintea lui lucrează neîncetat, încercînd să asimileze toate informaţiile noi, ceea ce duce uneori la supraîncărcare şi la stări depresive. Pentru că este oricînd gata să se implice, consumă prea multă energie şi adesea are nevoie de încurajările celorlalţi pentru a nu claca. Deşi e foarte receptiv în privinţa oamenilor, poate să-şi interpreteze greşit percepţiile. De obicei are nenumărate cunoştinţe, iar agenda telefonică îi este plină. Cei din jur ştiu că pot apela la el oricînd au nevoie să fie puşi în legătură cu cineva.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că deţin datele reale ale oricărei chestiuni, că privesc totul în mod logic, că nu-şi amînă hotărîrile la nesfîrşit şi că respectă termenele.

Cam 4% din întreaga populaţie aparţine tipului eIAP. Datorită mobilităţii lor, este foarte probabil ca eIAP să se întîlnească frecvent cu oameni de acelaşi tip. Atîta timp cît « au pus mîna » pe un nou proiect şi sînt înconjuraţi de persoane înţelegătoare, se simt mulţumiţi.

IV. Tipul iIAP introvertit-Intuitiv-Afectiv-Perceptiv

• rezervat
  
• creativ
  
• interesat de oameni
  
• flexibil

Un iIAP este o persoana ieşită din comun, de o sensibilitate cu totul aparte şi cu intuiţii neobişnuite. Reprezentanţii acestui tip se dăruiesc cu generozitate cîte unei sarcini care îi interesează. Deţin vaste cunoştinţe pe care le transmit şi celorlalţi, ca profesori sau publicişti. In viaţa de zi cu zi pot părea retraşi şi nesociabili, astfel că mulţi îi judecă greşit.

Aceşti oameni au convingerea că trebuie să contribuie la bunăstarea celor din jur şi se implică din tot sufletul în nenumărate proiecte, fiind permanent în criză de timp. Sînt deseori în întîrziere, căci organizarea lor lasă de dorit – de obicei datorită neputinţei de a aloca fiecărui lucru timpul necesar. Cei toleranţi se pot învăţa cu ideea că un iIAP întîrzie mereu, dar cei cu simţ organizatoric socotesc acest lucru inacceptabil.

Idealurile tipului iIAP intră cîteodată în conflict cu realităţile vieţii cotidiene. Dacă îşi alege un partener realist, « cu picioarele pe pămînt», acesta se va ocupa probabil de micile detalii practice ale vieţii. Dar dacă partenerul îi seamănă, cei doi îşi vor petrece timpul schimbînd idei şi concepte pe care nu le vor pune niciodată în practică,

In copilărie, iIAP asimilează cu uşurinţă informaţii şi cunoştinţe, fiind de obicei elevi buni. Munca de cercetare li se potriveşte, căci le place să acumuleze date; de asemenea, sînt atraşi de tot ce are legătură cu fiinţa umană. Sînt buni consilieri, psihiatri şi psihologi şi sînt adesea interesaţi de domeniul religios şi spiritual. Au simţ muzical şi artistic. Au talent pentru limbi, inclusiv pentru limbajul computerului. Dacă se vor îndrepta spre lumea afacerilor, vor avea succes în măsura în care se vor simţi răspunzători de bunăstarea salariaţilor – de pildă, ca şefi de personal. Credinţa în bine şi frumos a unui iIAP este adesea umbrită de melancolie. El percepe acut partea întunecată a vieţii, ceea ce îl cufundă în stări depresive chinuitoare; în aceste momente, preferă să se izoleze. Numai un partener înţelept şi profund va putea să-l înţeleagă.

Viaţa unui iIAP este o continuă căutare de sens şi, cum rareori întîlneşte oameni de acelaşi tip cu el, are un sentiment de izolare. Convins că are de dăruit lumii ceva unic, tipul iIAP devine profund frustrat cînd nu-şi poate împlini menirea.

Dacă sînteţi de acest tip, trebuie să vă asiguraţi că nu pierdeţi prea mult timp disecînd problemele, că deţineţi datele reale ale oricărei chestiuni, că priviţi lucrurile în mod logic, că nu vâ amînaţi la nesfîrşit deciziile şi că respectaţi termenele.

Cam 1-2 % din populaţie aparţine tipului iIAP; majoritatea sînt femei – un motiv în plus pentru a le spori sentimentul de singurătate şi neasemănare cu cei din jur.

V. Tipul eIRJ extravertit-Intuitiv-Reflexiv-Judicativ

• deschis
  
• creativ
  
• logic
  
• organizat

Oamenii de acest tip sînt sinceri, direcţi şi foarte comunicativi. Cel mai adesea spun lucrurilor pe nume. Persoanele mai rezervate îi pot considera agresivi, dar în fond este vorba doar de nevoia de a explica şi a clarifica lucrurile. Au o capacitate organizatorică excepţională, mai ales cînd se pune problema folosirii eficiente a timpului şi a oamenilor. Din acest motiv sînt adesea numiţi în posturi manageriale.

Mulţi eIRJ fac din muncă scopul vieţii lor, nu-şi cruţă eforturile şi pretind celorlalţi să se comporte la fel. Cînd constată că cineva nu-şi îndeplineşte sarcinile, îi supraveghează şi îi verifică munca.

Pentru că sînt vorbăreţi, se exprimă cu uşurinţă şi au încredere în forţele lor, eIRJ sînt consideraţi realişti şi cu simţ practic. Cei din jur îşi dau rareori seama că trăsătura lor dominantă este imboldul de a crea, de a inova, de a întreprinde ceva inedit. Prea puţin interesaţi de rutina administrativă şi de detalii, eIRJ se vor strădui totuşi să le acorde atenţie dacă servesc scopului lor final. Urcă de obicei repede treptele ierarhiei manageriale, ajungînd uşor în posturi de conducere, adesea foarte înalte. Majoritatea sînt lideri înnăscuţi, bucuroşi să dea instrucţiuni şi să vorbească în public. Uneori subordonaţii îi consideră prea autoritari.

Cînd li se cere părerea, eIRJ vin întotdeauna cu soluţii logice. Numai ceea ce este logic are valoare în ochii lor. Firile emoţionale nu prea au trecere în faţa acestui tip, dar dacă un lucru îi este înfăţişat şi din unghi logic, nu numai emoţional, atunci va primi atenţia şi simpatia cuvenite.

Naturi foarte independente, eIRJ ţin să planifice totul dinainte şi să controleze perfect ce fac şi cînd fac. Tipurile rezervate, sensibile şi mai puţin organizate îi pot considera dominatori şi agresivi, aşa că eIRJ ar trebui să-i trateze pe aceşti oameni cu mai mult tact.

Bărbaţii eIRJ par să fie acceptaţi de societatea noastră mai uşor decît femeile. In viaţa domestică, atît bărbaţii, cît şi femeile se aşteaptă ca întreaga familie să-i susţină şi să fie bine organizată. Dacă problemele de acasă îi solicită prea mult, devin irascibili, întrucît au nevoie de stimuli adecvaţi firii lor creative.

Persoanele aparţinînd acestui tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că deţin datele reale ale oricărei chestiuni, că nu nesocotesc sentimentele celorlalţi şi că ţin seama de orice informaţie nouă înainte de a lua o hotărîre.

Şansele ca eIRJ să întîlnească multe persoane de acelaşi tip vor fi mici, pentru că toţi (reprezentînd cam 4% din populaţie) sînt prea ocupaţi să-şi pună planurile în aplicare ! Oricum, vor întîlni mai curînd bărbaţi decît femei.

VI. Tipul iIRJ introvertit-Intuitiv-Reflexiv-Judicativ

• rezervat
  
• creativ
  
• logic
  
• organizat

Datorită spiritului lor creativ şi receptiv la nou, iIRJ sînt întotdeauna antrenaţi într-un proiect sau altul. Adesea, nu sînt mulţumiţi nici cînd lucrurile merg bine şi găsesc negreşit o cale de a aduce îmbunătăţiri. Le place să-şi vadă planurile puse în aplicare.

La serviciu vor fi probabil consideraţi nişte originali atraşi de viitor şi de organizarea lui. Tendinţa lor de a aduce schimbări şi îmbunătăţiri la toate nivelurile este susţinută de calităţi organizatorice deosebite şi de capacitatea de a-şi duce la bun sfîrşit proiectele.

Chestiunile mărunte ale vieţii zilnice de familie, ca şi ocaziile sociale îi lasă reci. De aceea sînt consideraţi nepoliticoşi şi vădit elitişti, cînd de fapt ei pur şi simplu nu se pot concentra asupra detaliilor domestice ale existenţei. De nenumărate ori, observaţiile şi sugestiile originale pe care le fac în public par deplasate şi stranii în ochii celorlalţi pentru că nu sînt înţelese.

Adesea au dificultăţi de comunicare din cauza firii foarte rezervate şi pentru că gîndirea lor creativă rămîne un proces interior. Raţiunea e foarte importantă pentru un iIRJ şi tot ceea ce face – chiar distracţia şi jocul – trebuie să aibă o logică. Dacă ceva i se pare logic şi realizabil, se va strădui din răsputeri să-l pună în practică.

Persoane independente, iIRJ îşi urmează netulburaţi drumul singular, creînd sisteme bazate pe clasificări şi pe deducţii, cărora sînt oricînd capabili să le demonstreze meritele. Deşi preferă să-şi folosească propriile idei, pot înţelege şi analiza şi ideile altora, pe care le prezintă apoi într-o manieră accesibilă.

La serviciu sînt de obicei foarte preţuiţi pentru că oamenii de tipul lor sînt rari şi pot lucra aproape în orice domeniu atîta timp cît se ocupă de proiecte de viitor. Au un simţ critic ascuţit şi pot fi încăpăţînaţi. Se pricep să lucreze la computer şi pot crea noi sisteme; preferă să se ocupe de o mai bună utilizare a oamenilor decît a mijloacelor de producţie.

Dacă are ca partener un intuitiv, tipul iIRJ îi va împărtăşi probabil multe din ideile şi gîndurile sale; un partener cu mai mult simţ practic s-ar putea să nu înţeleagă aceste idei şi gînduri, în schimb îi va spune dacă au sau nu vreo aplicabilitate.

Persoanele de tip iIRJ trebuie să se asigure că nu pierd prea mult timp disecînd problemele, că deţin datele reale ale oricărei chestiuni, că nu nesocotesc sentimentele celorlalţi şi că ţin cont de orice informaţie nouă înainte de a lua o hotărîre.

Doar 1 % din populaţie este de tip iIRJ, ceea ce îi poate face pe aceşti oameni să se simtă cam singuri. Numărul bărbaţilor este mai mare ca al femeilor.

VII. Tipul eIRP extravertit-Intuitiv-Reflexiv-Perceptiv

• deschis
  
• creativ
  
• logic
  
• flexibil

Reprezentanţii acestui tip se implică în nenumărate activităţi, au o varietate impresionantă de preocupări şi iniţiază multiple proiecte. Imensa lor capacitate de a « produce » idei atinge tot ce întîlnesc în cale. Au capul plin de idei şi sînt mereu inspiraţi. Obişnuiesc să sară încontinuu de la un proiect la altul, modifieîndu-şi ideile pe măsură ce absorb informaţii noi.

Cei din jur, mai ales judicativii, se simt adesea deconcertaţi: obiceiul tipului eIRP de a-şi schimba punctul de vedere cînd tocmai se ajunsese la un consens îi derutează. Adevărul este că eIRP sînt atît de prolifici şi gîndesc cu atîta repeziciune, încît prea puţini reuşesc să-i urmărească.

Un eIRP se pricepe să-şi prezinte ideile într-o manieră care-i determină pe ceilalţi să le preia imediat. Nu se gîndeşte însă dacă ele pot fi puse în practică, preferind să lase în seama altora acest aspect. Adesea, cînd ideile lui sînt pe punctul să se realizeze – rămînînd doar cîteva detalii practice de rezolvat -, tipul eIRP îşi pierde orice interes şi vrea să treacă la ceva nou. Vechiul proiect are toate şansele să eşueze dacă nu e dus la îndeplinire de altcineva. Pentru că nu se ocupă în mod sistematic de micile detalii practice, multe dintre ideile lui bune rămîn în suspensie. Se pricepe totuşi de minune să le insufle viaţă.

Dacă n-au libertate la serviciu sau dacă sînt constrînşi la o viaţă de familie ritualizată şi repetitivă, eIRP se simt, fără să ştie de ce, adînc frustraţi şi pot avea stări depresive. Ei au nevoie de varietate şi de provocare în viaţă, sub forma mai multor proiecte diferite cărora să li se dedice simultan. Celelalte tipuri s-ar putea să nu-i înţeleagă şi să îi creadă incapabili de dăruire.

La serviciu şi în societate sînt o prezenţă plăcută, iar cînd încep să vorbească devin fascinanţi; sînt foarte sociabili şi au în general o bună dispoziţie molipsitoare. Cu logica lor impecabilă, sînt capabili să argumenteze în favoarea a orice, căci nimeni nu le poate ţine piept.

Acasă, eIRP nu sînt de obicei un model de ordine şi curăţenie, dar ştiu să însufleţească mediul în care trăiesc. Pentru că nu-i interesează mărunţişurile vieţii casnice, îi pun la treabă pe ceilalţi. Ştiu cum să se joace cu copiii pentru a-i stimula să gîndească, iar asta înseamnă că viaţa lor de familie nu e niciodată plicticoasă. Se pricep să inventeze fel de fel de gadgeturi nostime.

Persoanele de acest tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că deţin datele reale ale oricărei chestiuni, că nu nesocotesc sentimentele celorlalţi, că nu-şi amînă hotărîrile la nesfîrşit şi că respectă termenele.

Cam 4% din populaţie aparţine tipului eIRP, predominînd bărbaţii. Avînd nenumăraţi prieteni şi cunoştinţe, eIRP au şanse mari să întîlnească oameni de tipul lor.

VIII. Tipul iIRP introvertit-Intuitiv-Reflexiv-Perceptiv

• rezervat
  
• creativ
  
• logic
  
• flexibil

Reprezentanţii tipului iIRP îşi construiesc opiniile logic şi raţional şi sînt consideraţi de obicei foarte inteligenţi. Motivul este capacitatea lor de a reţine cu uşurinţă date despre un anumit subiect, eliminînd tot ce e nesemnificativ. Sînt întotdeauna cu un pas înaintea celorlalţi, care adesea nu le pot urmări raţionamentele complexe.

Pe măsură ce asimilează informaţii şi idei noi, iIRP îşi ajustează tabloul mental, modifieînd-şi corespunzător vechile gînduri şi decizii. Fac asta cu uşurinţă şi plăcere, avînd sentimentul că totul în viaţă este sortit schimbării. Privesc problemele ca pe nişte situaţii care se nasc şi evoluează, nu ca pe un set rigid de circumstanţe necesitînd o reacţie specifică.

Dificultăţile apar cînd trebuie să-şi pună ideile în practică, căci pe de-o parte noţiunile cu care lucrează sînt prea abstracte şi cumva nebuloase, iar pe de alta atenţia le e captată mereu de ceva nou. Din această cauză, ideile lor sînt puse adesea pe seama altora, presupunînd că se găsesc persoane capabile să le finalizeze.

Cum iIRP trăiesc în universul abstract al conceptelor, ei pot părea retraşi, detaşaţi şi excentrici. Adesea sînt cititori împătimiţi, ce devorează carte după carte, astfel că cei din jur se întreabă pe ce lume sînt! Sînt într-o lume a lor – şi lasă lumea « reală » să-şi vadă de treburile ei. Deşi un serviciu pe măsura capacităţilor lor e greu de găsit, sînt în general satisfăcuţi cînd lucrează în cercetare, unde pot îmbogăţi permanent o descoperire cu date noi. Nu sînt făcuţi pentru slujbele de rutină, care cer stăpînirea detaliilor practice, ci pentru cele care presupun studiul minuţios al tuturor conexiunilor unei probleme, fără a da răspunsuri imediate.

Societatea noastră îi acceptă cu mai multă uşurinţă pe bărbaţii iIRP decît pe femeile de acelaşi tip, care sînt considerate oarecum lipsite de feminitate şi nonconformiste.

Spre deosebire de opusul lor, tipul eSAJ, iIRP nu se implică prea mult în viaţa de familie şi în cea socială. Cu toate acestea, sînt toleranţi, iar compania familiei îi bucură, nederanjînd-i dezordinea din casă sau mesele neregulate. Nu le place să-şi organizeze şi să-şi îngrijească mereu casa şi nici nu înţeleg rostul acestor ocupaţii. In schimb, se străduiesc să dezvolte capacităţile intelectuale, nu numai deprinderile practice, ale copiilor lor.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu pierd prea mult timp disecînd problemele, că deţin datele reale ale oricărei chestiuni, că nu nesocotesc sentimentele celorlalţi, că nu-şi amînă hotărîrile la ncsfîrşit şi că respectă termenele.

Cum doar 1% din populaţie este de acest tip, există puţine şanse ca iIRP să întîlnească mulţi oameni similari, mai ales că au tendinţa să ducă o viaţă solitară.

IX. Tipul eSRJ extravertit-Senzorial-Reflexiv-Judicativ

• deschis
  
• practic
  
• logic
  
• organizat

Persoanele aparţinînd tipului eSRJ sînt « cu picioarele pe pămînt », viguroase şi practice. Sînt totdeauna la curent cu ceea ce se petrece în jurul lor pentru că obişnuiesc să se afle în miezul evenimentelor. Spun lucrurilor pe nume, astfel că ştii la ce să te aştepţi dm partea lor, iar la serviciu, ca şefi, vor să se înconjoare cu oameni productivi şi de încredere. Tipul eSRJ îşi impune anumite standarde şi se aşteaptă ca ceilalţi să procedeze la fel.

Ideile şi teoriile au valoare în ochii lui doar dacă pot fi puse în practică. Dacă are impresia că o idee se poate concretiza într-un produs util, o sprijină, dacă nu, o respinge, socotind-o utopică.

Datorită firii lor deschise, eSRJ sînt întotdeauna la curent cu ultimele noutăţi în materie de afaceri sau de politică, despre care află mai ales din discuţiile cu cei din jur. La rîndul lor, sînt consideraţi surse inepuizabile de informaţii, căci pot da nenumărate detalii relevante despre aproape orice.

Vorbesc curgător şi în cunoştinţă de cauză, ceea ce-i face să se detaşeze net într-o mulţime. Sînt sistematici şi hotărîţi, iar capacitatea de a finaliza proiectele îi face foarte potriviţi pentru o profesiune în domeniul comercial. Se descurcă bine şi în afaceri sau în finanţe, obţinînd adesea sume importante, pe care le investesc cu pricepere.

Ajung cu uşurinţă în posturi manageriale înalte, căci ştiu să profite la maximum de timp şi au grijă ca subordonaţii lor să facă la fel. Se dovedesc buni administratori, deşi cam severi. Sînt organizatori desăvîrşiţi; poţi fi sigur că îşi vor duce întotdeauna proiectele la bun sfîrşit.

Candizi şi sinceri, nu le place să-şi complice viaţa. Nu se simt atraşi de ezoterisme sau de teorii încîlcite, iar cei cu firi mai complexe, înclinaţi spre abstracţiuni, îi consideră cam rudimentari. Acasă sau la serviciu, preferă să rănească sentimentele cuiva decît să lase o problemă nerezolvată, în comitete şi în consilii, li se oferă adesea preşedinţia. Judecăţile lor sînt tranşante – cei incapabili să-şi asume responsabilităţi sînt condamnaţi fără drept de apel.

Reprezentanţii tipului eSRJ se dovedesc părinţi şi parteneri stabili, deşi nu se feresc să spună lucrurilor pe nume. Cei din familie ştiu la ce să se aştepte din partea lor. Le place să aibă o casă ordonată şi bine întreţinută şi o familie pe măsură. Participă de obicei la o sumedenie de proiecte comunitare, în care preferă să joace un rol cît mai activ.

Persoanele eSRJ trebuie să se asigure că nu se precipită, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că nu nesocotesc sentimentele oamenilor şi că ţin cont de orice informaţie nouă înainte de a hotărî ceva.

Aproximativ 14% din populaţie este de tip eSRJ, aşa că oamenii aceştia se vor întîlni frecvent între ei; e unul dintre motivele pentru care se simt atît de bine în lumea materială.

X. Tipul iSRJ introvertit-Senzorial-Reflexiv-Judicativ

• rezervat
  
• practic
  
• logic
  
• organizat

Ii întîlnim pe iSRJ mai ales în domeniul bancar, în asigurări, în justiţie şi în contabilitate. In aceste zone profesionale e întotdeauna nevoie de oameni capabili să ducă singuri la capăt o treabă, să dea rezolvări logice problemelor practice şi să respecte procedurile. De asemenea, pot fi des întîlniţi în instituţiile militare, căci se adaptează uşor unei vieţi simple şi stricte. Formează coloana vertebrală a multor instituţii tradiţionale, văzîndu-şi liniştiţi de treabă, conştienţi de responsabilităţile lor şi gata oricînd să-şi facă datoria. Sînt foarte conştiincioşi cînd supervizează ceva.

S-ar putea ca ceilalţi să nu le recunoască meritele, socotindu-i rigizi şi oarecum mărginiţi. Işi petrec ore întregi trecînd în revistă detalii cu care alţii şi-ar pierde imediat răbdarea. Temeinici şi meticuloşi, verifică şi coordonează datele concrete cu infinită atenţie. Astfel îşi petrec cea mai mare parte a vieţii, mai ales dacă se simt răspunzători pentru ceea ce fac. A primi responsabilităţi e foarte important pentru tipul iSRJ.

Reprezentanţii acestui tip îşi trăiesc viaţa concentrîndu-se asupra etapelor pe care le au de parcurs ca să aducă la îndeplinire cîte o sarcină. Nimic nu-i abate din drum cînd sînt convinşi că urmăresc un obiectiv corect şi iau oricînd cuvîntul, cu fermitate şi hotărîre, pentru a-şi pleda cauza.

Deşi par cîteodată greu de abordat din cauza firii lor rezervate, cei din jur îşi dau curînd seama că sînt oameni pe care te poţi baza. Sursele lor de informaţie sînt ziarele, citite regulat şi metodic, radioul şi televiziunea.

Un iSRJ nu poate fi niciodată « sufletul » unei petreceri – rolul acesta revine tipului opus, eIAP. Inspiraţia, distracţia şi posibilităţile nelimitate nu joacă un rol important în viaţa lui. In schimb, este gata oricînd să dea detalii precise despre munca lui, ca şi despre hobby-urile trecute şi prezente. Persoanele aparţinînd altor tipuri nu prea văd rostul acumulării unor date fără vreo legătură evidentă între ele, dar iSRJ profită de orice sursă pentru a memora tot felul de informaţii.

La serviciu, iSRJ vin şi pleacă la ore fixe; rutina joacă un rol esenţial în viaţa lor. Preferă să-şi petrecă timpul liber într-un cadru organizat, cum ar fi cluburile şi alte asemenea structuri; deseori sînt activi în cadrul Bisericii. Grupurile ezoterice nu-i atrag.

Femeile iSRJ tind să-şi găsească împlinirea în rolul tradiţional de soţie şi mamă, trecînd uneori prin adevărate crize cînd copiii cresc mari şi părăsesc căminul, căci li se pare că au devenit inutile. Nu aspiră de obicei la o carieră profesională, iar dacă îşi iau o slujbă se simt oarecum vinovate că îşi neglijează îndatoririle casnice. Toţi iRSJ sînt puternic legaţi de familie şi orice membru al acesteia se poate bizui pe ei.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu pierd prea mult timp disecînd problemele, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că nu nesocotesc sentimentele celorlalţi şi că ţin cont de orice informaţie nouă înainte de a lua o hotărîre.

Cel puţin 6% din populaţie aparţine tipului iSRJ. Pentru că tind să se « adune » cu persoane de acelaşi tip (şi cu eSRJ), iSRJ nu se simt izolaţi. Numărul bărbaţilor este mai mare ca al femeilor.

XI. Tipul eSAJ extravertit-Senzorial-Afectiv-Judicativ

• deschis
  
• practic
  
• interesat de oameni
  
• organizat

Cei mai mulţi îi simpatizează pe eSAJ pentru că sînt plini de căldură, « cu picioarele pe pămînt» şi organizaţi. Tipul acesta ştie să-i facă pe oamenii din preajmă să se simtă protejaţi – indiferent că-i ajută să-şi scoată haina cînd vin acasă, că le gătesc ceva bun, că se interesează cum o duc sau că efectiv îi îngrijesc.

Femeile sînt foarte mulţumite de rolul lor casnic şi adesea încearcă să-l amplifice, reţinîndu-şi pe cît pot membrii familiei acasă. La rîndul lor, bărbaţii sînt nişte părinţi iubitori.

De obicei, eSAJ sînt foarte sociabili şi adoră să vorbească, brodind la nesfîrşit pe tema vieţii familiei lor sau a colegilor de serviciu. Femeile care nu pot avea copii suferă mult şi sînt profund dezamăgite.

Deşi s-ar putea pregăti pentru cariere strălucite, eSAJ preferă să se pună în slujba celorlalţi, aşa că îşi aleg profesiuni de un anumit gen. Pot deveni asistenţi medicali, învăţători, profesori, recepţioneri sau orice presupune un ajutor de ordin practic dat semenilor. Sînt excepţionali ca agenţi de vînzări, căci se implică din tot sufletul în tranzacţii.

Ii găsim adesea în diverse comitete locale, unde se dovedesc cooperanţi şi activi. Acasă ori la serviciu, au permanent grijă de alţii. Mulţi nu ştiu să-i preţuiască: s-au obişnuit într-atît cu buna lor dispoziţie, cu loialitatea şi grija lor faţă de ei, încît li se par de la sine înţelese. Totuşi, eSAJ au mare nevoie de apreciere, căci numai astfel pot continua să se pună în slujba celor din jur. Asta e tot ce pretind de la viaţă; teoriile complicate, care-i atrag atît de mult pe iIRP, pe ei îi lasă reci. Femeile eSAJ pot crede chiar că abstracţiunile sînt exclusiv de competenţa bărbaţilor.

Acasă, persoanele de acest tip au grijă ca ceilalţi membri ai familiei să-şi respecte programul şi adesea îi însoţesc, asigurîndu-se că ajung la timp. Au o viaţă de familie agitată şi plină de peripeţii, pe care le împărtăşesc cu plăcere şi lux de amănunte prietenilor şi colegilor de serviciu.

Adesea, oamenii spun că familia unui eSAJ este « foarte unită », motivul fiind, probabil, tendinţa acestui tip de a-şi aduna laolaltă întreaga familie şi de-a o ocroti. Stilurile de viaţă excentrice nu sînt pe gustul unui eSAJ, căci i se pare că subminează ordinea stabilită. Nonconformiştii familiei nu sînt nici ei prea simpatizaţi.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că privesc lucrurile în mod logic şi că ţin cont de orice informaţie nouă înainte de a lua o decizie.

Tipul eSAJ deţine un procent semnificativ în ansamblul populaţiei – cam 18% – aşa că reprezentanţii lui vin frecvent în contact unii cu alţii. Femeile sînt în număr mai mare decît bărbaţii.

XII. Tipul iSAJ introvertit-Senzorial-Afectiv-Judicativ

• rezervat
  
• practic
  
• interesat de oameni
  
• organizat

Oamenii de acest tip sînt tăcuţi, serioşi, răbdători şi muncitori. Nu le place să se laude cu ceea ce fac şi – pentru că ceilalţi le ignoră contribuţia – sînt rareori apreciaţi aşa cum merită. Se manifestă în spatele scenei şi lumea nu-i poate vedea la lumina rampei.

Pot lucra ani de zile în aceeaşi instituţie, îndeplinind liniştiţi şi răbdători sarcini care pe alţii i-ar plictisi la culme. Le place ca munca lor să servească oamenilor, să simtă că fac ceva util celorlalţi. Sînt atraşi de contabilitate, de lucrul în bănci sau în asigurări, pentru că toate acestea presupun contactul cu oamenii. Femeilor iSAJ le place să lucreze ca infirmiere, secretare, recepţionere sau ca funcţionare în spitale, mai ales în administraţie şi în aprovizionare. Se achită de obligaţii cu grijă şi acurateţe.

Reprezentanţii tipului iSAJ au nevoie să fie recunoscuţi şi apreciaţi fără a fi ridicaţi în slăvi. Nu aspiră să conducă şi nici să devină cunoscuţi sau faimoşi – nu s-ar simţi bine în aceste situaţii. Poziţia de şef li se pare dificilă. Sînt mulţumiţi ca subalterni, iar dacă urcă în ierarhie le este foarte greu să dea ordine. Subordonaţii unui iSAJ ajuns într-un post de conducere nu-i înţeleg comportamentul şi adesea se produc confuzii de roluri.

In copilărie, tipul acesta e serios şi ascultător – copilul ideal! Ca părinţi, iSAJ îşi cresc copiii după principii « sănătoase », tradiţionale. Fiind oameni pe care te poţi bizui întru totul, iSAJ sînt adesea exploataţi, propunîndu-li-se sarcini pe care alţii le refuză. Dintr-un simţ al datoriei exacerbat, ei le acceptă, deşi este mai mult decît pot duce. De obicei, eforturile lor trec neobservate.

Viaţa acestui tip se derulează liniştit, fără nimic dramatic care să atragă atenţia celorlalţi. Rezervaţi şi modeşti, iSAJ nu se mîndresc cu ce fac şi uneori sînt prea creduli. Spre desebire de tipul eIRP, opusul lor, nu sînt prea inventivi, nu au o inteligenţă sclipitoare şi se adapteză destul de greu la schimbări. Ca parteneri se dovedesc loiali şi credincioşi, dar nu fascinanţi. Nu sînt genul care să-ţi propună un program spectaculos pentru week-end. Cînd are un partener schimbător şi imprevizibil, tipul iSAJ poate, în schimb, să ofere stabilitatea şi realismul necesare unei relaţii.

Femeile iSAJ casnice se simt atît de legate de familie, încît pot trece print-o criză de identitate atunci cînd copiii părăsesc casa părintească. Văzîndu-şi rolul diminuat, sentimentul inutilităţii le copleşeşte. Cînd căsnicia li se destramă, atît femeile, cît şi bărbaţii iSAJ sînt profund afectaţi de pierderea rolurilor lor conjugale.

La serviciu şi acasă, iSAJ sînt capabili să facă o sumedenie de lucruri practice relativ repede, iar dacă nu îi întrerupe şi nu îi convinge nimeni că trebuie să facă altceva, se integrează perfect în timpul pe care şi l-au alocat.

Ei trebuie să se asigure că nu pierd prea mult timp disecînd problemele, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că privesc lucrurile în mod logic şi că ţin cont de orice informaţie nouă înainte de a lua o hotărîre.

Cel puţin 6% din populaţie aparţine acestui tip, aşa că şansele unui iSAJ de a veni în contact cu persoane similare (şi cu nenumăraţi eSAJ) sînt destul de ridicate. Numărul femeilor este mai mare ca al bărbaţilor.

XIII. Tipul eSRP extravertit-Senzorial-Reflexiv-Perceptiv

• deschis
  
• practic
  
• logic
  
• flexibil

Persoanele de acest tip nu trec neobservate. Au mereu ceva interesant de spus şi la orice reuniune se află în centrul atenţiei. Povestesc despre lucrurile dramatice şi neobişnuite ce li s-au întîmplat lor sau altora, iar viaţa le este aventuroasă şi variată. Se plictisesc repede de rutina zilnică şi reuşesc adesea să evadeze din ea. Bărbaţilor eSRP le este mai uşor s-o facă, întrucît îşi pot găsi activităţi noi şi pot călători – lucru pe care-l adoră. Aceşti oameni trebuie să fie activi.

Dacă au la serviciu o muncă prea repetitivă, eSRP se simt frustraţi şi îşi folosesc timpul liber pentru a acţiona aşa cum le place – adică din impuls. Iar dacă sarcinile de serviciu nu presupun ceva pe care « poţi pune mîna », vor face lucruri practice şi active în timpul liber. Persoane îndemînatice, eSRP ştiu adesea să picteze, să prelucreze lemnul sau să sculpteze, iar uneori le place să meşterească prin casă. Dacă au talent la muzică şi cîntă la un instrument, vor încerca să intre în cît mai multe formaţii. Adesea sînt pasionaţi de sport.

Filozofia sau psihologia nu-i interesează cîtuşi de puţin. Ideile şi teoriile nu-i prea atrag, căci nu sînt lucruri pe care « poţi să pui mîna ». Sînt infinit mai interesaţi de lumea concretă şi reală din jur, ca şi de realitatea şi con-creteţea momentului prezent. Trăiesc clipa la maximum şi îşi schimbă reacţiile de îndată ce clipa s-a schimbat.

Sînt sensibili la micile schimbări din viaţă şi de aceea unele tipuri îi pot considera imprevizibili, ba chiar nedemni de încredere.

Nu fac parte dintre aceia care cer ajutorul psihologului pentru a-şi dezvolta personalitatea, căci nu sînt interesaţi deloc de explorarea inconştientului. Devin de obicei circumspecţi cînd aud de chestiuni ezoterice, cum ar fi « rezonanţa undelor telepatice » – probabil pentru că nu ştiu ce vrea să spună această expresie!

Deşi sînt vorbăreţi şi comunicativi în societate, eSRP caută mai degrabă acţiunea decît discuţiile intime. Adînc înrădăcinaţi în realităţile zilnice, ei îşi bazează deciziile pe fapte concrete. Iau hotărîri cu uşurinţă, folosindu-se de logică şi fără să se implice prea mult, după ce au analizat toate variantele. Dacă au în vedere un proiect, vor testa cît mai multe posibilităţi, fără să le pese dacă majoritatea nu vor conduce la nici un rezultat.

Din această cauză, eSRP sînt mai tot timpul ocupaţi, explorînd mereu cîte ceva, călătorind încolo şi-ncoace, refuzînd să stea prea mult într-un loc. Chiar şi în lumea de azi, acest stil le este mai accesibil bărbaţilor decît femeilor. O femeie eSRP lăsată acasă să-şi îndeplinească rolul tradiţional de mamă şi soţie se va simţi frustrată din cauza monotoniei şi a lipsei de variaţie şi va încerca să-şi găsească diverse supape de descărcare.

Relaţiile apropiate îi obosesc – şi chiar îi stînjenesc – pe eSRP, astfel că persoanelor sensibile le va fi greu să se ataşeze de ei. Cu cît sînt mai presaţi să intre într-o asemenea relaţie, cu atît se retrag mai tare – deopotrivă fizic şi emoţional. In relaţiile amicale pot fi captivanţi şi imprevizibili, iar realismul lor este benefic relaţiei. Nu se simt ataşaţi de detaliile zilnice ale vieţii de familie şi adesea pur şi simplu le ignoră. Cei mai mulţi eSRP se implică de-a lungul vieţii în numeroase activităţi şi lasă pretutindeni amprenta talentului lor.

Adesea îşi aleg prietenii dintre colegii de serviciu. Le place să lucreze ca antreprenori, căci sînt negociatori înnăscuţi. Adoră riscul şi ar da orice pentru a-şi face viaţa mai palpitantă. Mecanismele şi tot ce are legătură cu transportul – nave, avioane şi vehicule de orice fel – îi atrag pe eSRP pentru că se mişcă şi trebuie manevrate. Cînd o afacere e în declin, eSRP sînt persoanele cele mai potrivite să transforme pierderile în profituri. De îndată însă ce lucrurile încep să meargă bine, îşi pierd orice interes. Pot iniţia o afacere excelentă, care va eşua pînă la urmă pentru că n-au răbdare să se ocupe constant de ea.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că nu nesocotesc sentimentele altora, că nu-şi amînă hotărî-nle la nesfîrşit şi că respectă termenele.

Ca şi celelalte tipuri eS, eSRP există în număr mare, reprezentînd cam 12% din populaţie, deci nu duc lipsă de companie. Bărbaţii sînt mai numeroşi decît femeile.

XIV. Tipul iSRP introvertit-Senzorial-Reflexiv-Perceptiv

• rezervat
  
• practic
  
• logic
  
• flexibil

Reprezentanţii acestui tip nu vorbesc mult – preferă să acţioneze – şi au o foarte bună înţelegere a realităţilor acestei lumi. Au simţ de observaţie şi remarcă micile detalii practice – un avantaj indiscutabil în lu-mea afacerilor. Nu ratează nici o ocazie favorabilă; pentru că ştiu cînd să intre în scenă şi să-şi joace rolul, îşi consumă rareori energia în acţiuni inutile. Cum nu sînt atraşi de discuţiile minore sau de bîrfă, cei din jur nu-şi dau de obicei seama de inteligenţa şi perspicacitatea lor.

Simţul lor practic este atît de dezvoltat, încît înţeleg şi pot mînui orice mecanism – maşini şi unelte de toate tipurile, vehicule şi, în general, orice se mişcă. E de-ajuns să arunce o privire sau să atingă o maşinărie ca să înţeleagă imediat cum funcţionează şi adesea îşi găsesc cu uşurinţă slujbe care necesită îndemînare. Demontarea unui mecanism, examinarea felului în care funcţionează, repararea şi utilizarea lui – toate acestea răspund nevoii lor de a-şi folosi mîinile. Orice presupune manualitate sau manevrare li se potriveşte perfect. Pilotarea unui avion ori conducerea unui vehicul le poate oferi satisfacţii extraordinare. Dar e posibil ca în copilărie să-şi fi adus la disperare părinţii şi profesorii din cauza incapacităţii de a învăţa lucruri teoretice.

Pentru că sînt atît de realişti şi de temeinici, iSRP rezolvă problemele vieţii practice cu o eficienţă şi o siguranţă de sine inaccesibile altor tipuri.

Dacă activităţile de la serviciu sînt variate şi incitante, iSRP acceptă bucuroşi să lucreze mult, cu perseverenţă şi talent, chiar în condiţii neavantajoase. Dacă au însă un serviciu convenţional sau monoton, se vor plictisi imediat şi uneori vor încerca să regizeze situaţii critice, pentru a mai înviora lucrurile. Slujba trebuie să le dea posibilitatea să-şi pună în valoare acurateţea practică într-un mediu mereu schimbător. Desele răsturnări de situaţii din lumea afacerilor şi din comerţ nu-i deranjează, căci se pot adapta imediat, folosindu-şi « ochii de vultur » şi perspicacitatea.

Nu sînt făcuţi pentru o viaţă de familie liniştită, iar dacă slujba îi condamnă la activităţi de rutină, acasă au nevoie de activităţi spontane. Spontaneitatea, impulsivitatea şi libertatea de acţiune sînt esenţiale pentru un iSRP, dar îl neliniştesc pe partenerul lui cînd acesta aparţine altui tip.

Deşi nu sînt lipsiţi de simţul datoriei, iSRP îşi vor asu-ma cît mai puţine responsabilităţi în familie sau la serviciu, căci vor să se simtă absolut liberi. Pentru că sînt sensibili la micile schimbări de moment, preferă să nu fie legaţi de nimic şi să decidă din mers ce au de făcut mai departe.

Caracteristicile tipului iSRP sînt acceptate mai uşor de societate cînd este vorba de bărbaţi. Există însă şi femei cu aceste caracteristici, şi ele pot fi întîlnite astăzi exercitînd profesiuni rezervate mai demult doar bărbaţilor – în domeniul construcţiilor şi decoraţiei interioare, în transporturi, ba chiar în armată şi poliţie.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu pierd prea mult timp disecînd problemele, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că nu nesocotesc sentimentele altora, că nu-şi amînă hotărîrile la nesfîrşit şi că respectă termenele.

Reprezentînd doar 6% din populaţie şi fiind foarte mobili, iSRP au puţine şanse să vină în contact unii cu alţii la locul de muncă. Se întîlnesc mai degrabă în afara serviciului.

XV. Tipul eSAP extravertit-Senzorial-Afectiv-Perceptiv

• deschis
  
• practic
  
• interesat de oameni
  
• flexibil

Oamenii de acest tip sînt foarte populari şi oricine se simte bine în compania lor. Prietenoşi cu toată lumea, chiar şi cu străinii, au o mare putere de convingere şi de comunicare. De obicei, sînt angajaţi în mai multe proiecte simultane şi trec cu uşurinţă de la unul la altul.

Nu sînt înclinaţi spre teorie şi analiză, preferînd să se afle în miezul lucrurilor concrete – să acţioneze, nu să reflecteze asupra lor. Pot primi mai multe însărcinări practice deodată, pentru că au atenţie distributivă.

Le place să meşterească prin casă, dar lasă treaba la jumătate de îndată ce se iveşte ceva mai interesant de făcut. Treburile neterminate nu-i neliniştesc, ci le dau sentimentul plăcut al lucrului « aproape gata »; îi vor nelinişti în schimb pe eventualii lor parteneri judicativi, obişnuiţi să ducă totul la bun sfîrşit.

Musafirii sînt întotdeauna bineveniţi în casa unui eSAP, chiar dacă totul e cu susul în jos. Oamenii de acest tip ştiu să creeze o atmosferă plăcută şi caldă, să pregăteas-că mîncăruri bune şi să poarte discuţii interesante. Ade-sea le place să se îmbrace excentric şi elegant, sînt la curent cu moda şi se pricep de minune să-şi asorteze hainele. Sînt interesaţi de tot ce se întîmplă pe lume şi vor să participe la tot, cît mai repede. în faţa unei asemenea mobilităţi şi adaptabilităţi, s-ar putea ca partenerul şi copiii lor să tînjească după o viaţă de familie ceva mai liniştită.

Atraşi de o mulţime de sporturi, eSAP pot deveni buni antrenori, mereu atenţi la nevoile imediate şi schimbătoare ale echipei lor. Sînt totodată excelenţi profesori de gimnastică şi educaţie fizică în şcoli; obişnuiesc să-şi schimbe de la o săptămînă la alta felul de a preda, ţinînd treaz interesul elevilor.

Prin natura lor, eSAP sînt drăguţi şi amabili. Unii dintre ei sînt foarte spirituali şi amuzanţi, calităţi pe care le transformă adesea în atuuri profesionale. Sînt în-cîntaţi cînd au o slujbă care presupune deplasări, că cile face plăcere să stea la taifas cu oamenii, chiar necunoscuţi. Mereu zîmbitori şi destinşi, eSAP îi înveselesc şi pe cei din jur. Această calitate îi face foarte potriviţi pentru asistenţa medicală, de pildă; chiar dacă par străini de tristeţe şi durere, se descurcă perfect în situaţii de criză.

Spontaneitatea lor se împacă greu cu rutina şi regula-mentele de tot felul. La serviciu vor mai degrabă să acţio-neze decît să gîndească. Sînt atraşi de relaţiile publice şi se dovedesc excelenţi agenţi de vînzări, mai ales dacă trebuie să vîndă ustensile practice sau servicii. In afaceri se pricep de minune la tranzacţii, ştiind să spună ce trebuie exact cînd trebuie. Şi teatrul îi atrage, întrucît iubesc tot ce este palpitant şi dramatic.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu se precipită, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că privesc lucrurile în mod logic, că nu-şi amînă hotărîrile la nesfîrşit şi că respectă termenele.

Tipul eSAP poate fi găsit în aproximativ 12% din ansamblul populaţiei şi în variate domenii profesionale, aşa că reprezentanţii săi vor intra în contact unii cu alţii relativ frecvent. Femeile sînt mai numeroase decît bărbaţii.

XVI. Tipul iSAP introvertit-Senzorial-Afectiv-Perceptiv

• rezervat
  
• practic
  
• interesat de oameni
  
• flexibil

Oamenii de acest tip sînt adesea greşit înţeleşi, căci sînt tăcuţi, modeşti şi se manifestă rareori cu vigoare. Observă totul cu atenţie, percep fiecare detaliu, dar nu vorbesc de obicei despre asta. Trăiesc din plin clipa prezentă şi, cînd le place un lucru, le vine greu să treacă la altceva. Ceilalţi pot crede că sînt oarecum debusolaţi, dar de fapt aceşti oameni nu pierd niciodată contactul cu ei înşişi şi cu lumea din jur. Se simt bine în compania animalelor şi a copiilor şi sînt în armonie perfectă cu natura şi cu pămîntul. Deviza lor este «trăieşte şi lasă-i şi pe alţii să trăiască », aşa că nu încearcă niciodată să-i schimbe pe oameni, care, susţin ei, sînt parte integrantă din natură. Probabil din cauza acestei convingeri, aspiră să lucreze în aer liber, eventual în compania animalelor, ca fermieri, sau în rezervaţiile naturale. Au deseori talent artistic – la dans, pictură sau muzică – şi se exprimă mai uşor astfel decît prin cuvînt. Exersează şi repetă ore întregi fără să obosească deoarece nu « se pregătesc » pentru un lucru, ci chiar « fac » acel lucru, liberi şi din-tr-un impuls lăuntric.

Fermecători şi cooperanţi, neobişnuit de amabili şi de înţelegători, iSAP percep cu intensitate nevoile celorlalţi şi sînt bucuroşi oricînd să dea o mînă de ajutor. Uneori sînt atît de implicaţi în amănuntele prezentului, îneît ignoră complet viitorul. La serviciu reacţionează la necesităţile de moment, iar acasă îşi primesc oaspeţii cu căldură, anticipîndu-le delicat dorinţele. Pentru acest tip, a ţine la cineva înseamnă să te îngrijeşti de nevoile lui şi să-i oferi mese pregătite cu grijă. Copiii au parte de o îngrijire perfectă, părinţii iSAP părînd să ştie exact cînd trebuie să intervină. Reprezentanţii acestui tip au nevoie să se pună în slujba oamenilor, dar fără să iasă în evidenţă. Pentru că acţionează mai ales în culise, ceilalţi nu-i remarcă şi adesea uită să le fie recunoscători. Bărbaţilor iSAP li se reproşează de obicei că nu sînt destul de energici. Asistenţa medicală şi cea socială pot corespunde nevoilor unui iSAP, ca şi domeniul artistic sau activităţile în aer liber. Dacă sînt îndeajuns de variate, activităţile de birou care presupun atenţie şi minuţie sau munca manuală i se potrivesc de asemenea.

La şcoală, iSAP nu se numără printre primii; subiectele academice nu-i prea atrag şi mulţi nici nu-şi doresc să intre în învăţămîntul superior. Calităţile şi chiar talentul le trec adesea neobservate, şi de aceea realizările lor de mai tîrziu par surprinzătoare.

Reprezentanţii acestui tip trebuie să se asigure că nu-şi pierd prea mult timp disecînd problemele, că nu ignoră posibilităţile ulterioare, că privesc lucrurile în mod logic, că nu-şi amînă hotărîrile la nesfîrşit şi că respectă termenele.

Din cauza anei lor largi de profesiuni şi preocupări, iSAP au şanse mici să vină în contact cu persoanele de acelaşi tip; deţin cam 6% din totalul populaţiei, numărul femeilor fiind mai mare ca al bărbaţilor.

Grupurile temperamentale

Temperamentul – tiparul comportamentului

Pe măsură ce devenim conştienţi de tipul pe care-i reprezentăm, încep să ne intereseze şi caracteristicile celor din jur. Felul în care îi vedem pe ceilalţi depinde de nenumăraţi factori, aşa că ne putem uşor înşela asupra tipului.

Cei mai mulţi dintre noi consideră că e greu să reţii 16 tipuri – numărul de variante e prea mare. Din fericire, avem la îndemînă o metodă mai directă de înţelegere a tipurilor. Există patru temperamente şi fiecare cuprinde patru ti-puri de personalitate: cel pe care-l reprezentăm noi înşine şi încă trei. Prin urmare, avem în grupul nostru temperamental trei alte tipuri.

Cum ne aflăm temperamentul?

O dată ce ne-am găsit tipul, e foarte uşor să ne descoperim temperamentul. In primul rînd alegem din perechea (S, I) funcţia pe care o preferăm. Dacă preferăm, de pildă, I, o vom corela cu funcţia preferată din perechea (R, A), obţinînd temperamentul IR sau IA. Dacă preferăm S, o vom corela cu atitudinea preferată din perechea (J, P), obţinînd temperamentul SJ sau SP. In tabelul de mai jos putem vedea ce tipuri din cele şaisprezece aparţin fiecărui temperament.

Ştim deja că avem, fiecare, alte dorinţe şi nevoi; temperamentul ne va arăta prin ce mecanisme comportamentale ni le îndeplinim. Iată o descriere a celor patru temperamente.

Temperamentul Intuitiv-Afectiv (tipurile eIAJ, iIAJ, eIAP şi iIAP)

Persoanele cu temperament IA joacă un rol esenţial în societatea noastră, căci contribuţia lor unică le conferă un statut aparte. Au nevoi şi aspiraţii mai greu de înţeles, astfel că pentru celelalte trei temperamente rămîn întru cîtva o enigmă. Nevoia lor primordială, aceea de « a fi » mai degrabă decît de « a face », e legată de un proces al căutării de sine prea complex ca să poată fi explicat celor cu o viziune mai concretă şi mai materialistă asupra lumii. La rîndul lor, IA pot să nu înţeleagă cu uşurinţă valorile şi nevoile celorlalte trei temperamente.

Căutarea de sine va fi un proces continuu, şi de aceea IA vor face deseori parte din grupuri cu preocupări spirituale şi psihologice sau avînd drept scop dezvoltarea interioară a individului. Se simt bine aici, între cei care au ales o cale similară. Uneori devin terapeuţi, căci intuiesc cu uşurinţă sentimentele şi nevoile oamenilor; şi pot avea nevoie ei înşişi de un terapeut, căci tind să se supraîncarce cu problemele celorlalţi. Indiferent ce fac, pentru oamenii cu acest temperament e important să fie sinceri şi să aibă o contribuţie personală.

In formele ei extreme, această sete de împlinire – a lor şi a altora – îi poate face nefericiţi deoarece sînt sensibili la orice tensiune dintr-o relaţie. Investesc enorm în aceste relaţii şi sînt profund dezamăgiţi dacă eşuează. IA au talent la scris şi, în general, la exprimare. Această abilitate deosebită, pe care nici un alt temperament nu o deţine în măsură atît de mare, îi face foarte potriviţi pentru orice carieră presupunînd ştiinţa comunicării.

IA pot folosi ca nimeni alţii cuvîntul ca să convingă sau să explice lucruri dificil de înţeles. Şi tot prin cuvînt îşi exprimă sentimentele – sau interesul şi preocuparea faţă de destinele celorlalţi. Ca scriitori, pot să exprime convingerile oamenilor despre semnificaţia şi rostul vieţii, oferindu-le celorlalţi un model de urmat. Cei mai mulţi autori de ficţiune au temperament IA, pe cînd autorii de texte ştiinţifice sînt mai curînd IR.

Dacă la serviciu au de-a face mai mult cu obiectele decît cu oamenii, vor fi profund nemulţumiţi. IA au nevoie de activităţi care să le permită să scoată tot ce-i mai bun din oameni – ei sînt întotdeauna în căutarea potenţialului uman. Pot fi buni şefi de personal şi lucrează cu succes în învăţămînt, în consultanţă şi în relaţii publice; sînt atraşi de psihologie şi psihiatrie, de medicina alternativă, de mediul religios şi de diverse grupări spirituale.

Limbile, ştiinţele sociale şi lumea artistică – într-un cuvînt, artele liberale – le sînt mult mai apropiate decît tehnologia sau comerţul. Deşi lipsiţi de spirit comercial, vor accepta bucuroşi să intre în afaceri în măsura în care vor avea de-a face cu oamenii.

Lumea teatrului, radioul şi televiziunea li se potrivesc şi ele. Acolo unde îi găsim pe SP jucînd, îi vom găsi pe IA comunicînd. Cînd joacă la rîndul lor, intră perfect în pielea personajului, devenind una cu el.

Sînt foarte bum vorbitori, cu darul de a-i lămuri şi convinge pe oameni. Dacă se dedică unei cauze, ceea ce se întîmplă adesea, îşi vor face adepţi cu uşurinţă.

Sînt întotdeauna gata să-i ajute pe cei din jur să fie mai buni şi mai umani. Dar le este foarte greu să spună nu – şi de aceea trebuie să înveţe (mai ales dacă sînt perceptivi) să-şi cruţe timpul şi energia. Se simt pe moment atraşi de ideile şi proiectele noi, dar, neputînd să se concentreze decît asupra viitorului, tind să renunţe la ele imediat ce se iveşte altceva. La fel procedează uneori şi cu oamenii. Pot fi loiali şi credincioşi cuiva, dar nu ezită să-l părăsească pentru altcineva mai interesant. Adesea cel dintîi nici măcar nu ştie de ce a fost înlăturat.

Partenerul unui IA trebuie să răspundă nevoii de romantism a acestui temperament, care crede în dragostea adevărată şi totală. IA mai cred în armonia desăvîrşită şi în alte valori înalte, tinzînd să-şi privească idealist relaţiile. Rutina vieţii zilnice îi deprimă, iar realitatea acestor relaţii îi dezamăgeşte. Poate că toate acestea se întîmplă pentru că nu sînt făcuţi să se descurce în viaţa practică. Deşi toţi IA sînt emotivi, numai extravertiţii se exteriorizează; introvertiţii se închid în sine.

Sînt în general plini de bunăvoinţă faţă de oameni. Le repugnă ostilitatea şi ar face orice ca s-o evite. Au, de aceea, darul de a aduce calmul şi armonia în situaţiile tensionate.

Persoanele cu acest temperament au o bogată viaţă imaginativă; visează adesea la situaţii magice şi romantice, pe care ştiu să le transpună în scris. Introvertiţii consideră că e vorba de o chestiune atît de personală, încît nu arată nimănui ce scriu. Cînd scrierile lor — sau orice alt lucru în care au pus suflet – sînt criticate, se descurajează imediat şi se izolează şi mai tare.

Dacă temperamentul dumneavoastră este intuitiv-afectiv, ar fi bine să priviţi întotdeauna situaţiile şi din unghi senzorial-reflexiv. Deveniţi astfel mai realist şi mai logic.

IA deţin un procent de 10% din totalul populaţiei şi, cum femeile cu predispoziţie afectivă predomină, există mai multe femei decît bărbaţi în acest grup temperamental. Predominînd, de asemenea, extravertiţii, există mai mulţi eIAJ şi eIAP decît iIAJ şi iIAP.

Temperamentul Intuitiv-Reflexiv (tipurile eIRJ, iIRJ, eIRP şi iIRP)

Persoanele cu temperament IR sînt călăuzite de nevoia de a înţelege şi a explica lucrurile. In adîncul sufletului, sînt oameni de ştiinţă, şi perspectiva lor asupra lumii este de tip ştiinţific. Abordează lucrurile logic şi creativ şi vor să se simtă stăpîni pe destinul lor.

Preţuiesc inteligenţa – pe a lor şi a altora – şi nu încetează niciodată să se cultive. Reţin cu uşurinţă idei şi concepte noi şi sînt interesaţi de orice perspectivă inedită asupra lucrurilor. Işi însuşesc cu plăcere noi deprinderi şi vor să fie la curent cu tot ce este de actualitate, avînd cel mai adesea în minte cîte un nou proiect. îşi dau toată silinţa să se autodepăşească, dar sînt rareori mulţumiţi de rezultate; ce au realizat nu li se pare nici-odată de ajuns, aşa că îşi ridică ştacheta şi mai sus. Pun competenţa şi profesionalismul pe primul plan, neezitînd să fie critici cu ei înşişi.

IR trăiesc în viitor, adesea cu riscul de a neglija prezentul. Mintea lor aleargă neobosită înainte, căutînd noi şi noi soluţii, ceea ce-i transformă în excelenţi strategi şi organizatori. Pot prevedea evenimente şi consecinţe – o calitate preţioasă în lumea afacerilor. Vizualizează ideile noi ca şi cum s-ar fi concretizat deja, dar pentru că nu iau în seamă calea practică de a le realiza, nu le fructifică întotdeauna. Aceste eşecuri le sînt în fond indiferente, fiindcă nevoia lor esenţială este mai degrabă să « producă » idei decît să le aplice pas cu pas. Judicativii fac totuşi mari eforturi pentru a-şi pune proiectele în aplicare, alegînd uneori – ca şi perceptivii – soluţii practice inadecvate.

IR pun mare preţ pe acurateţe şi exactitate, astfel că cei din jur îi socotesc cam aroganţi şi cam tipicari; le displace profund să-şi irosească timpul şi energia, şi de aceea îi irită cuvintele în plus şi lipsa de eficienţă.

Se pricep de minune să grupeze şi să clasifice, dar nu prea ştiu să facă determinări cantitative; le va fi destul de greu să estimeze, de pildă, timpul în care poate fi făcut un anumit lucru. Concentraţi asupra viitorului, IR nu percep curgerea timpului în prezent. Dorinţa lor de progres îi va ajuta să exceleze în ştiinţă şi tehnologie. Le place în aşa măsură să contribuie la îmbunătăţirea unui lucru, îneît preferă munca distracţiei. Complet absorbiţi de tot ceea ce fac, neglijează adesea convenţiile sociale din viaţa cotidiană. Le este greu să se relaxeze şi să se amuze şi se simt oarecum stînjeniţi în societate, pentru că nu îi atrag discuţiile frivole.

IR decid singuri ce vor face şi o spun răspicat celor din jur. înainte de a se alătura unui grup, vor să li se dea o motivaţie logică pentru constituirea lui. înfăţişarea lor calmă şi stăpînită e rezultatul structurii raţionale şi al unei voinţe puternice.

Nu se mulţumesc să vegheze la buna desfăşurare a tre-burilor, căci funcţionează cel mai bine cînd au de rezolvat o problemă. Cînd avansează o idee, o expun clar şi precis, lăsînd însă în seama celorlalţi punerea ei în practică. Nu sînt în general satisfăcuţi de realizările lor şi se străduiesc din răsputeri să obţină mai mult, iar eventualele greşeli îi irită. Cred în justiţie şi în onestitate.

Funcţia senzorială şi cea afectivă, mai puţin dezvoltate, formează « umbra » temperamentului IR. Persoanele cu predispoziţie senzorială şi afectivă sînt perfect conştiente de trebuinţele practice ale familiei şi ale societăţii. Ele se îngrijesc de nevoile noastre zilnice, indiferent dacă asta înseamnă să ne întrebe de ce sîntem trişti, să ne dea un medicament cînd sîntem bolnavi sau să se asigure că nu ne lipseşte nimic. Persoanele cu temperament IR sînt mai puţin conştiente de aceste lucruri, astfel că lumea le consideră adesea lipsite de inimă.

Aproximativ 10% din populaţie are temperament IR, predominînd bărbaţii. Extravertiţii fiind mai numeroşi, există mai mulţi eIRJ şi eIRP decît iIRJ şi iIRP.

Temperamentul Senzorial-Judicativ (tipurile eSRJ, iSRJ, eSAJ şi iSAJ)

Ne întîlnim adesea cu temperamentul SJ la locul de muncă, în familie şi oriunde se strînge multă lume. Societatea noastră nu ar putea funcţiona fără SJ, căci ei îi păstrează valorile şi au grijă ca totul să se desfăşoare corect. Ştiu să fie folositori şi îşi fac datoria. Susţin instituţiile publice, cred în ele şi sînt gata onricînd să contribuie la organizarea şi la buna lor funcţionare. Dintre toate temperamentele, ei sînt cei mai tradiţionalişti în concepţii.

SJ doresc să aparţină societăţii aşa cum partea aparţine întregului; deseori activează în cadrul mai multor grupări şi cluburi. Nu pregetă să-şi ia slujbe pe care alţii le ocolesc; acceptă să facă servicii practice comunităţii, să lucreze ca îngrijitori, în întreţinere şi în general îşi asumă sarcini presupunînd atenţia faţă de detaliu.

Sînt conştienţi de dificultăţile pe care le implică buna funcţionare a unei organizaţii şi le place să preia o parte din răspunderi. Ar putea fi numiţi « gardienii societăţii », căci o protejează de evenimentele nedorite, de nenorociri şi ruină.

Acţionează cu toată responsabilitatea şi putem fi siguri că vor respecta întotdeauna instrucţiunile şi contractele; dau mare atenţie normelor şi regulamentelor, bugetelor şi dărilor de seamă. Lor le dedică cea mai mare parte a timpului, acceptînd să lucreze ore întregi pentru a le verifica în detaliu. Sînt conştiincioşi în tot ce fac şi uneori îşi iau de lucru mai mult decît îi ţin puterile, dintr-un simţ exagerat al datoriei.

Cariera pe care şi-o aleg reflectă grija lor faţă de societate. Securitatea cetăţenilor este principala preocupare a persoanelor cu acest temperament, aşa că vor opta să lucreze în asigurări, în contabilitate, în justiţie sau în sistemul bancar. Sînt atraşi şi de învăţămînt, de instituţiile bisericeşti, de serviciile civile şi de diverse munci administrative – inclusiv în asistenţa medicală şi socială, mai ales dacă e vorba de îngrijirea bătrînilor sau a tinerilor.

Fiind practici, organizaţi şi economi, reuşesc cu brio în afaceri şi în industrie, urcînd adesea pînă în vîrful ierarhiei. Dau mare importanţă numelor şi titlurilor, aşa că susţin autoritatea şi funcţia.

SJ asimilează cu uşurinţă nenumărate detalii faptice şi privilegiază trecutul: îşi bazează deciziile pe experienţa trecută şi pe informaţiile anterioare, fără să dea prea mare atenţie posibilităţilor viitoare. Activităţile pe care alte temperamente le consideră plicticoase şi monotone sînt în ochii lor necesare şi importante, aşa că trebuie făcute – de ei sau de subordonaţii lor – « cum se cuvine » şi la timp. In cadrul grupului în care activează, un SJ preferă să supravegheze detaliile, să verifice fondurile, să pună la punct procesele verbale, să se asigure că totul se desfăşoară precum s-a stabilit. Nu e imposibil ca tot el să facă şi ordine la sfîrşit, în sala unde s-au întrunit membrii grupului.

Pentru SJ timpul este real şi concret; poate că de aceea sînt punctuali şi respectă orice program, calculează corect durata unei activităţi şi îşi planifică timpul în consecinţă. Cunoscînd importanţa fiecărei etape dintr-o desfăşurare temporală şi, fiind adesea conştienţi de tot ce poate merge prost, devin uneori pesimişti.

SJ vor, mai presus de orice, să fie folositori. Nu îi interesează abstracţiunile şi posibilităţile, ci rezultatele concrete. Sînt oameni extrem de serioşi, care mai demult, în copilărie, erau în general elevi buni. La şcoală ştiau cînd să intervină, se purtau cuviincios şi îşi făceau la timp temele, iar condiţia de elev li se potrivea perfect.

Predispoziţiile noastre mai puţin dezvoltate indică domeniile pe care le neglijăm. In cazul temperamentului SJ, acestea sînt intuiţia şi percepţia — predispoziţiile care ne deschid către idei şi posibilităţi noi. SJ iau în considerare mai degrabă faptele cunoscute decît conceptele şi teoriile ipotetice. Ar avea de cîştigat dacă, urmînd modelul altor temperamente, ar privi situaţiile şi proiectele şi dintr-o altă perspectivă şi, mai ales, dacă ar accepta ideile şi planurile realizabile pe termen lung.

Din fericire pentru societate, există mulţi oameni cu temperament SJ – cam 45% din totalul populaţiei. Extravertiţii predomină, astfel că tipurile eSRJ şi eSAJ sînt mai bine reprezentate decît tipurile iSRJ şi iSAJ.

Temperamentul Senzorial-Perceptiv (tipurile eSRP, iSRP, eSAP şi iSAP)

Probabil că persoanele cu temperament SP nici nu citesc această carte! Sînt oameni energici, care pun libertatea lor mai presus de orice, şi nu sînt interesaţi de teorii. Le place mai degrabă să facă un lucru decît să vorbească despre el.

Deşi numărul lor e mare, SP vor fi mai rar întîlniţi în grupări şi organizaţii, aşa cum se întîmplă cu SJ. Activităţile de rutină nu-i atrag, iar discuţiile care se repetă îi plictisesc; dacă intră la un moment dat într-o structură prea organizată, nu vor ezita să o părăsească. Cînd au ocazia – şi SP ştiu să profite de o ocazie – îşi aleg o slujbă variată şi palpitantă; una monotonă î-ar plictisi imediat.

Dintre toate temperamentele, SP se bucură cel mai mult de clipa prezentă, percepînd schimbările infinitezimale din mediul înconjurător. Se adaptează cu uşurinţă la aceste schimbări, pe care alţii le-ar găsi de nesuportat.

Cunoscuţii spun despre ei că nu iau niciodată lucrurile în tragic, că sînt amuzanţi, fermecători şi spirituali. Nu sînt atraşi de discuţiile serioase şi prea intime, căci sentimentele şi emoţiile adînci îi deconcertează.

In viziunea lor, viaţa trebuie trăită la maximum; de aceea, SP refuză să vadă şi să accepte nefericirea şi dezastrele.

In timp ce persoanele cu alte temperamente se simt copleşite de o nenorocire, ei depăşesc perioadele de criză, cu credinţa fermă că norocul le va surîde iar şi că zilele bune n-au intrat în sac. E posibil ca partenerul lor, mai ales dacă este un judicativ, să nu le împărtăşească viziunea luminoasă asupra vieţii. Iar natura lor impulsivă, prezentă în tot ce fac, s-ar putea să le provoace neplăceri acasă ori la serviciu.

In timp ce SJ sînt păstrători şi economi, SP aruncă încolo şi-ncoace cu banii, fiind deseori generoşi cu cei din jur. Dacă lucrurile merg bine, obişnuiesc să-şi împartă beneficiile cu ceilalţi; dacă norocul le este potrivnic, nu se lasă totuşi copleşiţi. Cele cinci simţuri – văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul – le sînt bine dezvoltate şi de aceea au încredere că pot să se descurce perfect în viaţa practică.

Spre deosebire de SJ, copiii cu temperament SP nu se simt bine în mediul şcolar, unde se pune accentul pe disciplină şi teorie. Şcoala primară este probabil singura lor şansă de a învăţa prin metode active, atît de adecvate firii lor practice. în timp ce intuitivii învaţă oarecum pasiv, ascultînd un curs şi înţelegînd teoria, SP învaţă activ, înteracţionînd cu materia pentru a descoperi cum func-ţionează lucrurile.

Se pricep de minune să mînuiască uneltele, fie pentru a meşteri prin casă, fie în scopuri artistice, industriale sau tehnologice. Utilajele de orice fel, pe care le manevrează cu mişcări sigure şi precise, nu au secrete pentru ei. Dacă un SP a văzut, a auzit, a mirosit, a gustat sau a pipăit o singură dată un lucru, nu-1 uită niciodată şi ştie cum funcţionează şi la ce serveşte.

Nu sînt în schimb prea punctuali şi pot ignora un pro-gram stabilit anterior dacă între timp s-a ivit ceva mai interesant. Acest stil de comportament le va irita negreşit pe persoanele organizate, mai ales pe cele cu trăsături judicative pronunţate. Deşi pot trece fără efort de la un proiect la altul, mai ales dacă sînt interesaţi de ce fac, respectarea termenelor nu-i preocupă. Duratele precise, măsurate în ore şi minute, nu li se par importante – important este, din punctul lor de vedere, să faci ce îţi oferă viaţa în orice moment.

SP sînt buni actori – pe scenă şi în viaţă. Pe cît sînt de îndemînatici cu obiectele, pe atît sînt de abili în relaţii-le interumane. Mobili şi captivanţi, au nevoie de o slujbă pe măsură. Antreprenorii, depanatorii, chirurgii, piloţii, animatorii, muzicienii şi artiştii de toate felurile provin frecvent din rîndul persoanelor cu temperament SP.

Dintre toate temperamentele, ei se simt cel mai puţin constrînşi de ideea de datorie, graţie firii lor tolerante şi jucăuşe. în afaceri, le place neprevăzutul şi provocarea, iar situaţiile de criză pot să-i stimuleze. De fapt, o criză scoate la iveală tot ce au ei mai bun: atunci lucrează ca nişte posedaţi, chiar în condiţii de mare inconfort fizic.

Cînd norocul nu le surîde, SP ştiu cum să-şi drămuiasă rezervele şi să folosească la maximum puţinul pe care-l au, dar de îndată ce lucrurile se îndreaptă revin la viaţa «în stil mare». Mulţi dintre ei reuşesc să iniţieze afaceri promiţătoare pe care n-au răbdare să le întreţină.

Ca şi SJ, SP n-au înclinaţie spre abstracţiuni; ei vor ca lucrurile să fie concrete, să aibă întrebuinţare şi să se întîmple; de ce se întîmplă nu-i interesează, în familie sînt înţelegători şi cred că toată lumea trebuie să aibă aceleaşi drepturi. Ca părinţi, pot fi imprevizibili, dar nu lipsiţi de toleranţă. îşi încurajează de obicei copiii să fie liberi şi independenţi, ajutîndu-i să iasă de sub aripa ocrotitoare a familiei şi să-şi urmeze propriile înclinaţii.

Ritualurile şi ceremoniile de familie devin fastuoase în prezenţa lor. Nici un alt temperament nu se dăruieşte cu atîta frenezie sărbătorii ca SP, căci numai el ştie să se bucure pînă la capăt de plăcerile simţurilor.

Funcţia intuitivă şi cea judicativă nu sînt atît de dezvoltate în cazul acestui temperament. Prima funcţie ne ajută să avansăm idei şi concepte – adesea foarte abstracte -, iar a doua, să le punem în practică. SP au însă tendinţa să folosească lucrurile prezente, nu să viseze la posibilităţi viitoare, să jongleze cu mai multe lucruri deodată, nu să se hotărască asupra unuia dintre ele. Iată de ce le-ar fi util să ceară cîteodată părerea unei persoane cu predispoziţii intuitive şi judicative.

Temperamentul SP se regăseşte la aproximativ 35% din totalul populaţiei, deopotrivă la bărbaţi şi femei. Cum extravertiţii predomină, ne putem aştepta ca tipurile eSRP şi eSAP să fie în număr mai marc decît iSRP şi iSAP. In ziua de astăzi, atitudinea societăţii faţă de femeile cu acest temperament s-a schimbat, astfel că ele au şanse de afirmare pe măsura calităţilor lor.

Rezumat

In vreme ce IA încearcă să le creeze celorlalţi condiţii confortabile,

• IR explică ce pot şi ce nu pot face;
  
• SJ se strîng laolaltă, formînd o grupare;
  
• SP îşi urmăresc propriile interese.

în vreme ce IA se lasă pradă emoţiilor,

• IR îşi păstrează calmul;
  
• SJ se îngrijorează;
  
• SP se simt stimulaţi.

In vreme ce IA sînt în căutare de inspiraţie şi sens,

• IR vor să înţeleagă totul pe cale raţională;
  
• SJ participă la ritualuri şi ceremonii;
  
• SP participă la festivităţi şi petreceri.

în vreme ce IA excelează la literatură în şcoală,

• IR reuşesc în domenii ştiinţifice;
  
• SJ sînt potriviţi pentru studii economice;
  
• SP învaţă actionînd.

Temperamentele

Tipurile în viaţa profesională

Conflicte de personalitate la locul de muncă

Cu toţii vrem să fim mulţumiţi de serviciul pe care-l avem, indiferent în ce domeniu lucrăm. Insă cînd ne alegem o slujbă, putem fi constrînşi de anumite împrejurări, de situaţia noastră personală şi de exigenţele sociale şi culturale ale mediului în care trăim. In ciuda acestor constrîngeri, interesele, aptitudinile etc ne sunt dictate de personalitatea si temperamentul nostru; dacă nu putem să le dăm ascultare, vom avea o viaţă profesională frustrantă şi lipsită de împliniri.

Puţini dintre noi au libertatea de a-şi alege exact serviciul pe care şi-l doresc. Totuşi cunoştinţele în materie de tipuri şi temperamente ne pot ghida către o viaţă profesională care să ni se potrivească. De obicei, ne petrecem o bună parte din viaţă ca salariaţi ai unei instituţii, şi de aceea munca pe care o prestăm şi condiţiile în care se desfăşoară ea au un efect imens asupra stării noastre de spirit. Cînd ceea ce facem se potriveşte cu predispoziţiile noastre, dăm randament maxim şi ne simţim bine. Cu cît munca de la serviciu ne cere să facem uz de calităţi şi caracteristici mai puţin dezvoltate, aflate în umbra personalităţii noastre, cu atît devenim mai stresaţi şi mai nefericiţi. Cei din jur suferă la rîndul lor, căci le arătăm « umbra » noastră, nu chipul cel luminos.

Există moduri diferite de a lucra şi, dacă vom deveni conştienţi de aceste diferenţe, vom înţelege de ce anumite lucruri ni se par uşor de făcut, iar altele nu. Din nefericire, adesea subevaluăm ceea ce facem cu uşurinţă, deşi marile noastre reuşite provin mai curînd de aici. Am putea totodată să recunoaştem că acei colegi de serviciu care acţionează şi gîndesc altfel decît noi nu urmăresc neapărat să ne contrazică; ei percep, probabil, viaţa în mod diferit. Adesea, s-ar putea să fie chiar persoanele potrivite să ne verifice propriile planuri şi date, căci opiniile lor ar da mai mult echilibru deciziilor şi acţiunilor noastre.

Pentru început, să trecem în revistă predispoziţiile, indicînd pe scurt influenţa lor asupra comportamentului la locul de muncă.

• Extravertiţii. Sursa energiei lor este lumea exterioară a oamenilor şi lucrurilor. La serviciu au nevoie să acţio-neze repede; ideile lor prind formă pe măsură ce le discută.
  
• Introvertiţii. Sursa energiei lor este mai curînd lumea interioară a gîndurilor şi contemplaţiei. La serviciu au nevoie să reflecteze înainte de a acţiona – deci le trebuie timp şi linişte.
  
• Senzorialii. Procesează informaţia prin intermediul celor cinci simţuri. Preferă activităţi de natură practică, în care să folosească date concrete şi propria lor experienţă.
  
• Intuitivii. Procesează informaţia prin intermediul schemelor şi relaţiilor. La serviciu le place să găsească soluţia unei probleme şi să aducă îmbunătăţiri de orice natură.
  
• Reflexivii. îşi bazează deciziile pe logică şi obiectivitate. La serviciu argumentează logic şi îi tratează pe ceilalţi cu fermitate.
  
• Afectivii. îşi bazează deciziile pe valori personale subiective. La serviciu îi tratează pe ceilalţi cu simpatie şi căldură.
  
• Judicativii. Au nevoie de o activitate care să le permită să fie structuraţi, ordonaţi şi organizaţi. Le place să facă planuri şi să-şi aducă la îndeplinire deciziile.
  
• Perceptivii. Preferă activităţile care le permit să fie flexibili, adaptabili şi spontani. Le place să lase lucrurile în suspensie pentru a le putea modifica oricînd.

Extravertiţii şi introvertiţii

Ştim deja că extravertiţilor le place să lucreze în com-pania altor oameni, căci numai « astfel îşi încarcă bateriile » şi au randament maxim. Gîndesc în general repede şi se pun în mişcare la fel de repede cînd au ceva de făcut. Atraşi în permanenţă de lumea exterioară, pot să aibă dificultăţi de concentrare dacă sînt nevoiţi să lucreze pe cont propriu vreme îndelungată.

Spre deosebire de ei, introvertiţii preferă să lucreze în linişte, de obicei pe cont propriu, căci numai atunci dau randament maxim. Analizează lucrurile pe îndelete şi rareori spun celorlalţi în ce stadiu se află. Dacă profesia le cere să vorbească în public, trebuie să se pregătească temeinic şi din vreme.

Extravertiţii, mereu agitaţi, nerăbdători şi precipitaţi, au adesea nevoie de reacţia calmă a introvertiţilor.

La serviciu, extravertiţii simt nevoia să fie înconjuraţi de oameni cu care să comunice. Adesea îşi clarifică ideile şi problemele într-o discuţie cu colegii. Dacă se întîmplă să rămînă prea mult singuri în birou, se simt descurajaţi şi deprimaţi, aşa că vor porni de obicei în căutarea cuiva cu care să stea puţin la taifas; numai după o astfel de pauză se pot întoarce la lucru.

Introvertiţii lucrează bine mai ales cînd sînt singuri şi e linişte în birou. Nevoia de a vorbi a extravertiţilor îi miră şi îi agasează. Dacă sînt nevoiţi să lucreze într-un loc unde e gălăgie, în general nu dau randament, fără să ştie de ce. Fiecare tip ar trebui să înţeleagă că are nevoie de alt mediu de lucru – şi, în măsura posibilului, să-l obţină.

Extravertiţii vor lucra mai bine în compania introvertiţilor dacă ştiu să le lase un spaţiu şi un timp de lucru personal. Trebuie de asemenea să nu acapareze discuţiile, dîndu-le şi introvertiţilor şansa să intervină. Dacă ar asculta mai mult, ar putea să afle mai mult. E preferabil să-i informeze din timp pe introvertiţi asupra unor viitoare subiecte de discuţie (eventual în scris), astfel ca aceştia să aibă suficient timp de reflecţie.

Introvertiţii vor lucra mai uşor în compania extravertiţilor dacă învaţă să spună răspicat ceea ce au de spus. Trebuie să profite întotdeauna de şansele – nu foarte numeroase – de a interveni în discuţii. Cînd vor să facă o observaţie, e cazul să-şi aducă deliberat în prim plan caracteristicile extravertite, ştiind că se pot întoarce apoi la atitudinea lor de bază. Este important să le spună colegilor că au nevoie de linişte şi de o atmosferă calmă cînd lucrează; într-un birou mare, vor fi probabil înconjuraţi mai ales de extravertiţi – care nu ştiu acest lucru.

Senzorialii şi intuitivii

Cînd lucrăm împreună cu alţii, mai devreme sau mai tîrziu predispoziţia noastră extravertită ori introvertită iese de obicei la iveală. Trăsăturile senzoriale sau intuitive sînt însă mai greu de observat.

La serviciu, senzorialii aleg informaţiile precise şi măsurabile. Observă detaliile şi elementele specifice, merg la surse, caută proceduri şi instrucţiuni. Le plac lucrurile concrete, lucrează din aproape în aproape şi au o bună noţiune a timpului. Dacă rămîn cantonaţi în prezent, e posibil să ignore complet evoluţia unei situaţii. Preferă să lucreze cu lucrurile reale, pe care le înţeleg, nu cu posibilităţi, şi mînuiesc cu uşurinţă datele concrete.

Intuitivii se comportă diferit la serviciu, fiind preocupaţi de legăturile dintre lucruri şi de structurile dinăuntrul acestora. Observă mai degrabă întregul decît detaliile şi se concentrează mai mult asupra conexiunilor decît asupra părţilor şi elementelor specifice. Se lasă călăuziţi adesea de fler, vrînd mereu să aducă schimbări şi sugerînd noi moduri de a o face. Le place să lucreze la proiecte noi, nu să se ocupe de treburi de rutină. Fascinaţi de viitor, neglijează frecvent detaliile importante ale prezentului. Senzorialii şi intuitivii pot avea perspective complet diferite asupra aceleiaşi situaţii.

Senzorialii şi intuitivii pot avea mari neînţelegeri la serviciu dacă nu sînt conştienţi de felul în care fiecare asimilează informaţia. Senzorialii şi intuitivii pot interpreta acelaşi text în mod diferit.

In probleme legate de promovare, care ne dau celor mai mulţi dintre noi atîta bătaie de cap, predispoziţia senzorială sau intuitivă joacă adesea un rol important. Pe măsură ce urcăm în ierarhie, responsabilităţile noastre se modifică. Dacă vechiul post ne solicita calităţile senzoriale, este posibil ca cel nou să facă apel mai degrabă la trăsăturile noastre intuitive. Mulţi oameni nu înţeleg de ce întîmpină dificultăţi tocmai cînd au fost promovaţi. De aceea e bine ca, la angajare, să privim slujba şi din perspectiva unei viitoare promovări.

Senzorialii lucrează mai bine cu intuitivii dacă sînt pregătiţi nu numai să le asculte ideile, ci şi să le indice în ce măsură sînt aplicabile. Adesea, chiar senzorialii sînt cei care le pun în practică. Dar ei rămîn de obicei fixaţi asupra anumitor elemente, cărora nu le văd locul în ta bloul general. încercarea de a vedea lucrurile în perspectivă le-ar fi de folos.

Intuitivii lucrează mai bine cu senzorialii dacă sînt pregătiţi să-şi verifice ideile şi planurile împreună cu ei. Ar fi bine să dea mai multă atenţie realităţilor prezentului, pe care adesea le ignoră, fund concentraţi numai asupra viitorului. Le-ar fi util să-şi îmbunătăţească percepţia asupra timpului, atît de deficitară în cazul lor.

Reflexivii şi afectivii

Opiniile reflexivilor şi ale afectivilor aduc un plus de echilibru în afaceri şi în relaţiile de serviciu. Reflexivii, care au avantajul de a privi întotdeauna lucrurile de la distanţă, gîndesc logic şi analitic, văd dintr-o ochire ce nu merge şi sînt buni critici. Adesea pot prezenta fapte şi idei în lucrări limpede scrise. Toate acestea îi fac de neînlocuit în promovarea, evaluarea şi conducerea afacerilor de orice tip.

Afectivii deţin avantaje la fel de importante. Au mult tact în relaţiile cu colegii, le înţeleg problemele şi reu-şesc de obicei să comunice cu uşurinţă. Fiind interesaţi de sentimentele oamenilor şi de relaţiile dintre ei, contribuie la bunăstarea psihică a personalului dintr-o instituţie. Dacă reflexivii ştiu să prezinte în scris o idee sau un raport, afectivii ştiu să-i convingă pe toţi să accepte ideea sau raportul respectiv. Nimeni nu se pricepe ca ei să pună în valoare calităţile lucrurilor.

La serviciu, reflexivii se dedică intereselor întreprinderii, fiind de obicei fermi şi impersonali; afectivii sînt, dimpotrivă, mai indulgenţi şi mai apropiaţi, dedicîndu-se mai degrabă oamenilor din întreprindere. Uneori, aceste atitudini pot genera conflicte.

Cel mai frecvent motiv de conflict între reflexivi şi afectivi priveşte relaţiile cotidiene de la locul de muncă. Reflexivii nu dau prea mare importanţă micilor servicii pe care oamenii şi le fac unii altora, dar pentru afectivi ele sînt ocazii binevenite de a-şi arăta simpatia faţă de colegi. Cînd colegii răspund prieteniei lor, mulţumindu-le sau măcar zîmbind, afectivii sînt cît se poate de încîntaţi. Reflexivii nu înţeleg nevoia afectivilor de « a zîmbi tot timpul » la serviciu, iar ultimii sînt nedumeriţi de răceala şi « lipsa de inimă » a celor dintîi.

Reflexivii ar lucra mai bine cu afectivii dacă ar da mai multă atenţie efectelor oricărei decizii profesionale asupra salariaţilor şi ar avea grijă să nu rănească sentimentele acestora, cum li se întîmplă adesea, fără să vrea. Deşi îşi exprimă mai greu emoţiile, e bine s-o facă, pentru că, ştiind ce simt, cei din jur îi privesc cu mai multă bunăvoinţă. Afectivii, la rîndul lor, ar lucra mai bine în compania reflexivilor dacă nu s-ar mai simţi vizaţi de orice remarcă. Ei cred că totul îi priveşte direct, chiar şi sentimentele legate de situaţii pentru care nu sînt răspunzători. Cînd reuşesc să-şi spună răspicat părerea, chiar dacă îşi exprimă astfel dezaprobarea, lucrurile se limpezesc şi tuturor le este mai uşor să vorbească deschis, în comparaţie cu alte tipuri, reflexivii şi afectivii se înţeleg destul de bine, întrucît fiecare tip îşi dă seama de valoarea opiniilor celuilalt. Dacă ambele reuşesc să-şi exprime punctul de vedere, va fi mai uşor de ajuns la decizii care ţin cont de ambele opinii.

Judicativii şi perceptivii

Ştim că perceptivii refuză cu hotărîre stilul de viaţă organizat, planificat şi structurat cu grijă al judicativilor. Diferenţele dintre ei sînt cu atît mai vizibile la locul de muncă, unde dau naştere uneori la conflicte grave.

Judicativii şi perceptivii au feluri diferite de a lucra. Indiferent ce tip de muncă fac, primii vor să vadă totul rezolvat cît mai repede şi de aceea se apucă imediat de lucru. Dacă nu au un motiv temeinic de animare, îşi termină treaba la timp şi continuă să-şi facă planuri, pe care le respectă. Cînd au început ceva, e greu să-i opreşti sau să-i determini să se răzgîndească – chiar dacă datele problemei sau circumstanţele s-au modificat între timp – căci nu acceptă uşor informaţiile noi. Judicativii extravertiţi se hotărăsc uneori prea repede şi trec prea curînd la acţiune.

Perceptivii lucrează altfel. Ei strîng la început cît mai multe informaţii şi adesea amînă la nesfîrşit începerea unui proiect. Vor să aibă un program de lucru flexibil, care să le permită să facă modificări pe măsură ce avansează. Dacă termenul de realizare e foarte îndepărtat, nu pot oferi rezultate concrete decît în ultimul moment. Cîteodată sînt nevoiţi să lucreze ca nişte apucaţi ca să-şi termine treaba la termen.

La serviciu, imboldul judicativilor de a termina cît mai repede şi dorinţa perceptivilor de a avea un program deschis şi flexibil produc adevărate ciocniri. Judicativii sînt cuprinşi de o mare anxietate cînd nu-i pot convinge pe perceptivi să încheie un lucru. La rîndul lor, ultimii îndură cu greu stresul, se simt privaţi de libertate şi frustraţi.

Unul din cele mai frecvente motive de dispută la serviciu între judicativi şi perceptivi este legat de punctualitate şi de timp în general. Dacă judicativii fixează o oră, îşi fac o datorie dm respectarea ei şi vor ca toată lumea să se comporte la fel. Cînd programează o şedinţă la 10.00, ea va începe cel tîrziu la 10.02. Dacă oamenii sînt încă pe coridor la 10.05 sau mai tîrziu, judicativii consideră că li s-a furat din timp. Reflexivii judicativi, mai ales, ştiu să-şi împartă timpul bine şi cu folos şi nu se lasă sustraşi de la ceea ce fac.

Perceptivii au o atitudine diferită faţă de timp – şi asta se vede limpede la serviciu. Pentru ei, ora de începere a unei şedinţe este ora la care îşi amintesc că trebuie să plece spre sala de şedinţe. Dacă se află prin apropiere şi nu trebuie să se pregătească în mod special, mai pot ajunge la timp. Dacă sînt însă în altă parte şi au amînat pregătirile necesare pînă în ultima clipă, pot să întîrzie – uneori nepermis de mult.

Judicativii ar colabora mai bine cu perceptivii dacă ar accepta să primească informaţii noi pe măsură ce lucrează. Deciziile lor ar fi mai echilibrate dacă ar lua în calcul mai multe variante. Perceptivii i-ar aprecia mai mult dacă nu ar fi atît de rigizi şi de inflexibili. Cînd stabilesc împreună termenul de realizare a unei sarcini, judicativii ar trebui să nu-i mai sîcîie pe perceptivi.

La rîndul lor, perceptivii ar colabora mai bine cu judicativii dacă ar încerca să-şi termine treaba la timp şi, în general, dacă ar respecta termenele. Cînd nu se ţin de cuvînt în privinţa obligaţiilor pe care singuri şi le-au luat, judicativii îşi pierd răbdarea şi nu mai au încredere în ei. îi tratează dispreţuitor şi evită să colaboreze altă dată.

Perceptivii ar trebui să respecte orele de întîlnire pe care şi le fixează cu judicativii şi să nu le mai strice acestora programul. Ar avea numai de cîştigat dacă nu s-ar mai risipi în nenumărate proiecte, ci şi-ar păstra doar unul sau două.

Tipurile de personalitate si satisfacţia profesională

Satisfacţia profesională şi reuşita într-o carieră depind de capacitatea noastră de a ne folosi predispoziţiile naturale la locul de muncă. Vom arăta mai jos în ce fel îşi găseşte fiecare tip satisfacţia profesională şi care sînt domeniile de activitate în care va avea mai mult succes.

Ne vor fi utile nu numai informaţiile despre tipul pro-priu, ci şi cele despre tipul opus. De aceea, dacă sînteţi, de pildă, un eSRJ, e bine să citiţi şi despre tipul iIAP. Veţi afla astfel ce situaţii vi se par dificile şi le veţi putea evita.

I. Tipul eIAJ extravertit-Intuitiv-Afectiv-Judicativ

• sursa lui de energie e lumea exterioară
  
• procesează informaţia prin intermediul structurilor şi relaţiilor
  
• decide în funcţie de valori subiective proprii
  
• dă randament maxim cînd poate lucra ordonat şi organizat

E important ca eIAJ să aibă în cadrul activităţii lor un contact direct cu oamenii, deoarece capacitatea lor de comunicare este excepţională. Sînt încîntaţi să-i ajute pe ceilalţi să apară în lumina cea mai favorabilă şi de aceea pot lucra cu succes în mass-media şi în relaţii publice.

Pot avea succes şi ca profesori, ca agenţi de vînzări sau în domeniul asistenţei medicale şi sociale; uneori se simt atraşi de instituţia Bisericii. Capacitatea de a stabili contacte cu oamenii şi entuziasmul lor molipsitor îi ajută să devină populari ca manageri şi consultanţi. Dacă slujba presupune conducerea unui grup, vor face apel la talentul lor organizatoric. îşi susţin întotdeauna colegii şi se implică din tot sufletul în orice lucrează, preferind să avanseze metodic. Activităţile exclusiv practice sau care presupun lucrul pe cont propriu îi deprimă.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă ar încerca să nu neglijeze detaliile practice şi să privească orice situaţie în mod obiectiv.

II. Tipul iIAJ introvertit-Intuitiv-Afectiv-Judicativ

• sursa lui de energie e lumea interioară
  
• procesează informaţia prin intermediul structurilor şi relaţiilor
  
• decide în funcţie de valori subiective proprii
  
• dă randament maxim cînd poate lucra ordonat şi organizat

Conştiincioşi, liniştiţi, cu înclinaţii spirituale, iIAJ se caracterizează printr-o originalitate pe care simt nevoia s-o pună în slujba celorlalţi. Cu riscul de a fi ei înşişi afectaţi, se implică în problemele celor din jur şi au o percepţie profundă, oarecum stranie, a sentimentelor oamenilor. Sînt fascinaţi de personalitatea fiecărei fiinţe umane, astfel că psihoterapia şi profesoratul, care presupun grija faţă de nevoile emoţionale ale semenilor, sînt potrivite pentru ei. Adesea, au talent la limbi şi înclinaţie pentru munca de cercetare. Dacă fac ceva creator, lucrează bine pe cont propriu şi duc la bun sfîrşit orice proiect. Pot servi drept model celorlalţi. Lucrează în mod organizat şi sînt persoane de încredere. Nu li se potrivesc slujbele ancorate în realitatea imediată, cum ar fi cele din transporturi sau construcţii.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă ar fi mai atenţi la evenimentele din jur şi ar încerca să-şi exprime opiniile cu îndrăzneală.

III. Tipul eIAP extravertit-Intuitiv-Afectiv-Perceptiv

• sursa lui de energie e lumea exterioară
  
• procesează informaţia prin intermediul structurilor şi relaţiilor
  
• decide în funcţie de valori subiective proprii
  
• dă randament maxim cînd poate fi flexibil şi adaptabil

Ingenioşi, entuziaşti şi deschişi, eIAP au mult farmec personal şi pot avea succes în cele mai diverse slujbe.

Ghicesc imediat potenţialul ideilor sau proiectelor noi şi se pricep ca nimeni alţii să le impună, convingîndu-i pe toţi să-şi ofere sprijinul. Sînt plini de viaţă, ştiu să întreţină buna dispoziţie şi au o energie contagioasă. Ca urmare, pot face carieră în domeniul publicităţii, în orice activitate care presupune tranzacţii, în actorie şi publicistică. Au nevoie de schimbare şi variaţie, aşa că preferă activităţile care cer mobilitate. Li se potriveşte meseria de ziarist, care permite contactul permanent cu lucruri noi. Activităţile mai statice, bazate pe respectarea unor proceduri de rutină, nu li se potrivesc; li se va părea greu să se concentreze, se vor plictisi şi vor omite nenumărate detalii practice.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă s-ar angaja în mai puţine proiecte noi şi s-ar ocupa mai mult de finalizarea treburilor curente.

IV. Tipul iIAP introvertit-Intuitiv-Afectiv-Perceptiv

• sursa lui de energie e lumea interioară
  
• procesează informaţia prin intermediul structurilor şi relaţiilor
  
• decide în funcţie de valori subiective proprii
  
• dă randament maxim cînd poate fi flexibil şi adaptabil

Adesea iIAP sînt consideraţi la serviciu oameni « ascunşi », căci nu-şi spun părerile decît celor pe care îi cunosc îndeaproape. Pot face carieră în multe domenii, dar îi mulţumesc mai ales activităţile care le solicită creativitatea şi implicarea personală.

Excelează adesea în filologie, arte plastice, muzică şi cercetare, lucrînd cu entuziasm şi dăruire. Ca şefi, îşi încurajează subalternii să fie cooperanţi şi flexibili. Sînt atraşi de activităţile cu impact spiritual. Munca « terestră », practică şi repetitivă, nu îi satisface; simt nevoia să aducă o contribuţie proprie în tot ceea ce fac, astfel că psihologia, activităţile de consiliere şi de educaţie îi interesează într-o mai mare măsură decît afacerile. Cînd sînt obligaţi să supravegheze în detaliu munca altora, se simt extenuaţi.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă nu s-ar mai împovăra cu problemele afective ale celor din jur şi dacă nu s-ar mai lăsa abătuţi din drum cînd trebuie să aducă la îndeplinire o sarcină importantă.

V. Tipul eIRJ extravertit-Intuitiv-Reflexiv-Judicativ

• sursa lui de energie e lumea exterioară
  
• procesează informaţia prin intermediul structurilor şi relaţiilor
  
• decide făcînd uz de logică şi obiectivitate
  
• dă randament maxim cînd poate lucra ordonat şi organizat

Persoanele de tip eIRJ au nevoie de activităţi care să le pună mereu la dispoziţie proiecte noi. îşi dau adevărata măsură cînd fac planuri de perspectivă şi previziuni, avînd totodată capacitatea de a-şi pune planurile în aplicare. Sînt excelenţi directori executivi, manageri şi consultanţi, capabili să reducă ineficienta şi pierderea de timp. Le place să dirijeze şi să supravegheze; la nevoie, ştiu să se exprime clar şi convingător. Sînt atraşi de mai toate domeniile ştiinţifice. Au nevoie de activităţi în care să-şi manifeste creativitatea, iar sarcinile de rutină îi fac să se simtă frustraţi. Nu li se potriveşte o activitate care se schimbă de la o zi la alta, în funcţie de mersul afacerilor şi de toanele clienţilor, căci lucrea-ză cel mai bine cînd pot să-şi urmeze planul iniţial.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă n-ar trece atît de repede la acţiune, dacă ar încerca să fie mai coo-peranţi şi să ţină cont de sentimentele celor din jur.

VI. Tipul iIRJ introvertit-Intuitiv-Reflexiv-Judicativ

• sursa lui de energie e lumea interioară
  
• procesează informaţia prin intermediul structurilor şi relaţiilor
  
• decide făcînd uz de logică şi obiectivitate
  
• dă randament maxim cînd poate lucra ordonat şi organizat

Creativitatea deosebită a iIRJ poate aduce un plus de inteligenţă şi originalitate în afaceri şi, în general, în orice proiect. Aceşti oameni ştiu totodată să facă planuri de perspectivă şi să-şi organizeze ideile astfel încît să devină aplicabile. Calităţile lor trec adesea neobservate, căci iIRJ sînt retraşi şi preferă să lucreze mai degrabă pe cont propriu decît în echipă. Pot fi atraşi de o carieră juridică sau ştiinţifică, de învăţămîntul universitar sau de cercetare. Sînt capabili să iniţieze şi să dirijeze o afacere proprie, dar numai la nivelul ideilor, nu al aplicării lor în activitatea practică de rutină. La serviciu sînt persoane independente, gîndesc logic şi iau decizii fără să ezite. Pot lucra în domeniul informaticii şi în medîcină dacă sînt implicaţi în cercetare şi analiza datelor. Cînd, prin natura slujbei lor, sînt nevoiţi să fie tot timpul calzi şi comunicativi, se simt extenuaţi.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă s-ar asigura că ideile lor pot fi puse în practică de cei din jur şi dacă ar fi mai receptivi la reacţiile acestora.

VII. Tipul eIRP extravertit-Intuitiv-Reflexiv-Perceptiv

• sursa lui de energie e lumea exterioară
  
• procesează informaţia prin intermediul structurilor şi relaţiilor
  
• decide făcînd uz de logică şi obiectivitate
  
• dă randament maxim cînd poate fi flexibil şi adaptabil

Activitatea potrivită pentru eIRP este aceea care oferă varietate, pentru că oamenii de acest tip au o minte rapidă şi creativă şi sînt capabili să facă mai multe lucruri deodată. Pot deveni antreprenori, căci reprezintă o sursă inepuizabilă de idei. Ştiu să iniţieze afaceri noi sau să le îmbunătăţească pe cele existente, dar de îndată ce ideile lor prind formă, preferă să lase pe altcineva să se ocupe de afacere. Se dovedesc înzestraţi pentru marketing şi vînzări – cu condiţia să-i intereseze direct produsul sau serviciul pe care-l vînd. Au nevoie de o activitate incitantă şi captivantă, cum e aceea din domeniul relaţiilor publice, al jurnalisticii sau al ingineriei.

Au nevoie de colegi care să le aprecieze firea deschisă şi comunicativă, dar şi argumentaţia logică. Uneori sînt atraşi de teatru. Permanenta nevoie de schimbare şi varietate îi face inadecvati, pe termen lung, pentru activităţile practice de rutină.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă nu s-ar grăbi să se apuce de ceva nou înainte de a-şi aduce la îndeplinire sarcinile prezente şi dacă le-ar arăta celor din jur că le apreciază sprijinul.

VIII. Tipul iIRP introvertit-Intuitiv-Reflexiv-Perceptiv

• sursa lui de energie e lumea interioară
  
• procesează informaţia prin intermediul structurilor şi relaţiilor
  
• decide făcînd uz de logică şi obiectivitate
  
• dă randament maxim cînd poate fi flexibil şi adaptabil

Persoanele de tip iIRP sînt rezervate şi de obicei nu-şi dezvăluie gîndurile celor din jur. Consecinţa este că oamenii nu-şi dau seama întotdeauna că au o minte complexă, adaptabilă şi creativă. Nu le este prea uşor să-şi găsească un serviciu pe măsura capacităţilor lor intelectuale şi ştiinţifice aparte; lucrează totuşi cu plăcere în informatică şi în cercetare. Au idei abstracte şi subtile, însă nu sînt interesaţi să le pună ei înşişi în practică. Dacă alţii nu o vor face, probabil că ideile lor se vor pierde.

Dau randament mai ales cînd sînt lăsaţi să lucreze în linişte, pe cont propriu, iar principala lor calitate este rapiditatea şi precizia cu care identifică orice inadvertenţă. E foarte improbabil să se angajeze într-o activitate de rutină, căci tot ce este repetitiv şi necreator îi nemulţumeşte profund.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă ar încerca să-şi prezinte ideile colegilor într-o formă mai practică şi dacă n-ar uita să-şi aducă la îndeplinire sarcinile curente.

IX. Tipul eSRJ extravertit-Senzorial-Reflexiv-Judicativ

• sursa lui de energie e lumea exterioară
  
• se foloseşte din plin de cele cinci simţuri
  
• decide făcînd uz de logică şi obiectivitate
  
• dă randament maxim cînd poate lucra ordonat şi organizat

Persoanele de tip eSRJ sînt harnice, practice şi perfect adecvate pentru lumea realistă a afacerilor. Cei din jur le remarcă imediat talentul de a organiza şi a negocia.

Ajung frecvent în posturi manageriale de vîrf şi devin uneori consultanţi. Se pot ocupa cu succes de administrarea chestiunilor practice în instituţii guvernamentale şi militare. Cu colegii de serviciu sînt de obicei deschişi şi comunicativi; într-o discuţie aduc întotdeauna argumente logice. Sînt la curent cu tot ce se întîmplă la locul de muncă şi au grijă ca fiecare să-şi vadă de treburi. Au nevoie de o activitate în care fiecare etapă parcursă aduce un rezultat palpabil; nu se pot acomoda într-un serviciu dezorganizat şi cu sarcini nerealiste. Dacă optează pentru o carieră medicală, vor face probabil medicină generală, chirurgie sau obstetrică.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă ar ţine cont de sentimentele şi de opiniile celor din jur.

X. Tipul iSRJ introvertit-Senzorial-Reflexiv-Judicativ

• sursa lui de energie e lumea interioară
  
• se foloseşte din plin de cele cinci simţuri
  
• decide făcînd uz de logică şi obiectivitate
  
• dă randament maxim cînd poate lucra ordonat şi organizat

Persoanele de tip iSRJ lucrează întotdeauna cu seriozitate, aplicaţie şi metodă, dînd mare importanţă citirii instrucţiunilor şi respectării procedurilor. Lucrurile practice şi măsurabile sînt punctul lor forte şi de aceea au succes în domeniul bancar, în asigurări, contabilitate şi altele asemenea. Sînt buni inspectori şi administratori de şcoli, fabrici şi instituţii guvernamentale. Mulţi dintre ei practică stomatologia. Ca şi eSRJ, le place mai degrabă să mînuiască cifre şi date concrete decît să aibă de-a face cu sentimentele oamenilor. Ceilalţi îi consideră de obicei prea preocupaţi de îndatoririle lor şi oarecum impersonali; nici atenţia pe care o dau celor mai mici detalii nu e foarte preţuită. Cu toate astea, sînt de nepreţuit în activităţile care cer o verificare conştiincioasă şi metodică a faptelor. Dimpotrivă, o activitate care presupune imaginaţie sau o viziune de perspectivă nu li se potriveşte.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă ar ţine cont de ideile şi sentimentele celorlalţi şi dacă ar evita să devină prea rigizi şi inflexibili.

XI. Tipul eSAJ extravertit-Senzorial-Afectiv-Judicativ

• sursa lui de energie e lumea interioară
  
• se foloseşte din plin de cele cinci simţuri
  
• decide în funcţie de valori subiective proprii
  
• dă randament maxim cînd lucrează ordonat şi organizat

Foarte sociabili, prietenoşi şi calzi, eSAJ îşi dau adevărata măsură cînd se pun în slujba oamenilor. Sînt conştienţi de nevoile celor din jur, le înţeleg problemele şi îi compătimesc; ştiu să creeze relaţii armonioase la serviciu, îi atrag asistenţa medicală şi, în general, îngrijirea directă a bolnavilor. Sînt preocupaţi de nevoile noastre fundamentale – căldură, îmbrăcăminte, sănătate, hrană şi adăpost – şi observă primii cînd vreuna din ele nu e îndeplinită. Lucrează adesea în instituţii sociale specializate, unde se dovedesc organizaţi, conştiincioşi şi loiali. Sînt oricînd dornici să contribuie cu ceva la bunăstarea comunităţii – lucrînd, de pildă, pentru şcoala din localitate sau la un dispensar, chiar neretribuiţi. Sînt interesaţi mai ales de slujbele practice, căci au nevoie să facă un lucru, nu să reflecteze la el. Li se potriveşte profesia de învăţător.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă ar evita conflictele şi ar încerca să fie mai obiectivi cînd se implică în problemele celor din jur.

XII. Tipul iSAJ introvertit-Senzorial-Afectiv-Judicativ

• sursa lui de energie e lumea interioară
  
• se foloseşte din plin de cele cinci simţuri
  
• decide în funcţie de valori subiective proprii
  
• dă randament maxim cînd lucrează ordonat şi organizat

Persoanele de tip iSAJ sînt mulţumite de slujbele care oferă oamenilor servicii practice. Se pun la dispoziţia celorlalţi cu devotament şi conştiinciozitate, acţionînd adesea din culise. La fel ca eSAJ, iSAJ preferă să lucreze în domenii legate de nevoile umane fundamentale – îmbrăcăminte, sănătate, hrană sau locuinţă. Sînt reţinuţi, dar prietenoşi în relaţiile cu oamenii, aşa că asistenţa medicală şi serviciile publice li se potrivesc. Pot deveni buni educatori şi învăţători. Dacă lucrează laolaltă cu alţii într-un birou, remarcă imediat diversele treburi mărunte care ar fi de făcut şi se oferă să le facă ei. Intr-o întreprindere, ştiu perfect să se ocupe de clienţi. Stau adesea peste program sau acceptă să lucreze fără plată, şi uneori se profită de bunăvoinţa lor. Construcţiile teoretice nu-i interesează, preferă să treacă la treaba concretă.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă şi-ar pune în valoare realizările proprii, dacă ar fi mai deschişi şi mai direcţi.

XIII. Tipul eSRP extravertit-Senzorial-Reflexiv-Perceptiv

• sursa lui de energie e lumea exterioară
  
• se foloseşte din plin de cele cinci simţuri
  
• decide făcînd uz de logică şi obiectivitate
  
• dă randament maxim cînd poate fi flexibil şi adaptabil

Persoanele de tip eSRP sînt îndemînatice şi foarte pricepute la mecanică. Au calităţi antreprenoriale deosebite, căci sesizează rapid ocaziile favorabile şi ştiu să profite de ele. Reacţionează prompt la schimbări şi obţin rezultate imediate; la nevoie, reuşesc să-i mobilizeze pe oameni să negocieze realizarea unui proiect. Atraşi de mecanismele în mişcare, eSRP lucrează cu succes în industria construcţiilor de maşini şi în transporturi. în relaţiile cu colegii sînt realişti, fac uz de logică, dar au şi o mare putere de convingere. Pentru că sînt spontani şi versatili, au nevoie de o slujba incitanta si variata. Nu au chemare pentru activităţi de genul consilierii personale sau cercetării academice pe cont propriu, căci vor să fie în permanent contact cu lumea exterioară.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă s-ar gîndi la consecinţele acţiunilor lor şi dacă nu i-ar desconsidera pe cei din jur.

XIV. Tipul iSRP introvertit-Senzorial-Reflexiv-Perceptiv

• sursa lui de energie e lumea interioară
  
• se foloseşte din plin de cele cinci simţuri
  
• decide făcînd uz de logică şi obiectivitate
  
• dă randament maxim cînd poate fi flexibil şi adaptabil

iSRP se simt în mediul lor în lumea noastră practică. Adesea fac carieră în comerţ, iar dacă munca pe care o prestează necesită flexibilitate şi adaptabilitate, reuşita le este asigurată. Au darul de a privi lucrurile cu deta-şare, ca nişte spectatori. Pentru că nu se implică emoţional şi se pricep la mecanică, pot deveni buni medici anestezişti. La serviciu, situaţiile de criză îi stimulează; îşi dau imediat seama ce trebuie făcut şi acţionează în consecinţă. Pot lua hotărîri din mers, în funcţie de împrejurări, şi de aceea colegii îi consideră reci şi calculaţi.

Nu au nici o chemare pentru învăţămînt şi profesiunile de asistenţă, care presupun afecţiune şi capacitate de a comunica. Le place să aibă de-a face mai curînd cu obiectele decît cu oamenii.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă n-ar mai trece la acţiune indiferent de consecinţe şi dacă şi-ar stabili obiective de perspectivă.

XV. Tipul eSAP extravertit-Senzorial-Afectiv-Perceptiv

• sursa lui de energie e lumea exterioară
  
• se foloseşte din plin de cele cinci simţuri
  
• decide în funcţie de valori subiective proprii
  
• dă randament maxim cînd poate fi flexibil şi adaptabil

Pentru că sînt simpatici, comunicativi şi au spirit practic, eSAP sînt foarte utili în domeniul relaţiilor publice, îşi păstrează cumpătul în orice situaţie şi ştiu cum să-i facă pe oameni să se simtă în largul lor. Bunul lor simţ şi atitudinea prietenoasă inspiră încredere, şi de aceea se descurcă perfect în departamentele de vînzări. Au succes în multe domenii – le place, de pildă, sportul şi pot deveni buni antrenori -, cu condiţia să li se ceară acţiune, nu teorii. Pot face mai multe lucruri deodată şi, fiind veseli şi toleranţi, se bucură de compania oame-nilor. Dacă slujba le cere să lucreze vreme îndelungată pe cont propriu, se simt nefericiţi; nu sînt deloc atraşi de activităţile care cer raţionamente abstracte.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă ar reflecta puţin înainte de a se apuca de un lucru şi dacă nu s-ar mai lăsa antrenaţi în taifasuri cu colegii înainte de a-şi îndeplini sarcinile.

XVI. Tipul iSAP introvertit-Senzorial-Afectiv-Perceptiv

• sursa lui de energie e lumea interioară
  
• se foloseşte din plin de cele cinci simţuri
  
• decide în funcţie de valori subiective proprii
  
• dă randament maxim cînd poate fi flexibil şi adaptabil

Deşi iSAP au adesea aptitudini pentru afaceri, modestia şi blîndeţea îi împiedica să iasă in evidenţă. Eforturile le pot trece neobservate fara a fi macar renumerati. Calităţile lor pot fi utile în domeniul medicinei şi al stomatologiei. Sînt excelenţi agenţi de vînzări pentru că ştiu să convingă fără să fie agresivi, ci punîndu-se în pielea celuilalt. Rămîn de obicei în culise, îndeplinind sarcini practice care necesită simpatie şi grijă faţă de oameni — de pildă, într-un departament de servire a clienţilor. Au adesea talent artistic şi îşi exprimă sentimentele mai degrabă prin fapte decît prin cuvinte. Se pricep să îngrijească copiii şi animalele, cărora le ghicesc imediat nevoile. Activităţile manageriale care i-ar pune în postura de şefi sau lideri nu li se potrivesc, căci aspiră să îi convingă pe oameni, nu să le comande.

Ar obţine rezultate mai bune la serviciu dacă şi-ar lărgi viziunea de perspectivă şi dacă ar analiza cu obiectivitate orice informaţie nouă.

Rolurile tipurilor într-o instituţie

Cînd lucrăm împreună cu alţii, sîntem de obicei integraţi într-o instituţie. Instituţiile reprezintă colective de oameni care, cu cît sînt mai mari, cu atît sînt mai greu de manevrat şi condus. Ele au un scop – fie produc ceva, fie furnizează servicii, fie distribuie mărfuri -, oricum, nu lucrează la întîmplare, ci cu o intenţie bine definită.

Ca urmare, rolul fiecărui membru este şi el bine delimitat. Putem şti cu o marjă rezonabilă de eroare ce predispoziţii sînt necesare pentru îndeplinirea fiecărui rol, iar dacă reuşim să găsim oamenii potriviţi vom obţine o forţă de muncă redutabilă. Lucrurile se complică în cazul instituţiilor foarte mari, dar şi acestea pot fi oricînd divizate în departamente şi echipe mai mici.

Majoritatea instituţiilor tind să fie dominate de un anumit tip de personalitate. îl putem determina observînd ce predispoziţii apar mai des în colectivul respectiv: există mai mulţi extravertiţi decît introvertiţi, mai mulţi senzoriali decît intuitivi ş.a.m.d. ? Să ne imaginăm, de pildă, că avem o mică afacere cu un personal de zece oameni, din care şapte sînt extravertiţi, şapte sînt senzoriali, şapte sînt reflexivi şi şapte sînt judicativi, ceea ce înseamnă că există trei introvertiţi, trei intuitivi, trei afectivi şi trei perceptivi (bineînţeles, nu e vorba de aceiaşi şapte sau trei din grupul de zece). Observăm că predispoziţiile i, I, A şi P sînt depăşite ca număr de celelalte, grupul fiind, prin urmare, dominat de tipul eSRJ. De-venim astfel conştienţi că dorinţele şi comportamentul e, S, R şi J au cîştig de cauză în raport cu cele i, I, A şi P. Rămîne să hotărîm dacă tipul eSRJ este cel mai potrivit pentru instituţia noastră. Cînd scopul ei este producţia şi distribuţia în sens tradiţional, avem exact echipa care ne trebuie.

Se poate însă întîmpla ca instituţia noastră să piardă prea mult timp adaptîndu-se fluctuaţiilor pieţei şi să prefere să îşi convingă clienţii comumcînd direct cu ei. In acest caz, persoanele RJ din echipă vor fi mai puţin avantajate, spre deosebire de AP, care sînt în elementul lor. Avem, prin urmare, nevoie de mai mulţi AP. Dacă instituţia îşi pune problema să recruteze membri noi, ar trebui să se asigure că sînt AP.

Numai cînd devenim conştienţi de existenţa tipurilor vom sesiza necesitatea de a echilibra din acest punct de vedere un colectiv. Altminteri, în cazul instituţiei de tip eSRJ din exemplul precedent, am fi foarte tentaţi să recrutăm persoane compatibile cu tipul dominant al grupului. De obicei, cînd ne alegem colaboratorii, credem că ne oprim la oameni cu aptitudini diferite de ale noastre, dar adevărul este că ne atrage similaritatea. Şi efectiv ne vom înţelege mai bine cu cei similari nouă, dar s-ar putea să trecem cu vederea activităţi vitale într-o instituţie pentru motivul simplu că nimeni nu e conştient de necesitatea lor.

Majoritatea instituţiilor au nevoie de angajaţi cu personalităţi diferite, chiar opuse, pentru a reuşi în afaceri. E adevărat că relaţiile de lucru devin astfel mai tensionate, dar informaţia ce parvine fiecăruia e mai variată şi judecăţile sînt mai echilibrate. Alt avantaj ar fi că sarcinile care anumitor tipuri li se par dificile şi enervante vor fi rezolvate cu uşurinţă şi plăcere de alte tipuri.

Temperamentele şi satisfacţia profesională

Nu numai diferenţele de personalitate, ci şi cele de tem-perament se manifestă la locul de muncă.

Tipul de muncă în care sîntem implicaţi şi modul în care lucrăm sînt extrem de importante, căci de ele depinde sentimentul nostru de împlinire profundă. Poate părea ciudat să afirmi că munca are o semnificaţie atît de personală, totuşi acesta e adevărul. Dar ne găsim satisfacţia şi împlinirea numai atunci cînd ne putem urma înclinaţiile temperamentale. Dăm randament maxim şi ne simţim fericiţi doar dacă ne regăsim în ceea ce facem, în continuare, vom arăta cum îşi găsesc cele patru temperamente satisfacţia profesională şi care le este, în linii mari, comportamentul la serviciu.

Temperamentul Intuitiv-Afectiv (tipurile eIAJ, iIAJ, eIAP şi iIAP)

în centrul atenţiei celor cu temperament IA se află oamenii. Chiar dacă lucrează direct în producţie, ei îşi canalizează energia spre cei din jur. Sînt preocupaţi de bunăstarea oamenilor, sînt sensibili la problemele lor, îşi arată simpatia şi înţelegerea faţă de colegi.

Pot lucra în multe domenii dacă li se dă ocazia de a-i mulţumi şi a-i ajuta pe ceilalţi. Mai presus de orice, le place să îi aprecieze pentru evoluţia lor interioară. Descifrează şi respectă ca nimeni alţii sentimentele oamenilor şi îşi pot folosi acest talent unic în relaţiile publice, în învăţămînt sau oriunde se pune problema comunicării interumane. Sînt convinşi că toată lumea are drept ţel suprem în viaţă, la fel ca ei, căutarea de sine.

Suportă mai greu decît alţii neplăcerile şi încearcă din răsputeri să le evite. Din dorinţa de a-i mulţumi pe toţi, îşi iau uneori prea multe însărcinări – mai ales dacă sînt perceptivi – şi se zbat să le rezolve la timp; identifica-rea cu sentimentele celorlalţi îi face să le preia problemele, consumîndu-şi energia şi timpul. IA simt nevoia să li se recunoască meritele şi să fie apreciaţi în mod deschis la serviciu, altminteri sînt cuprinşi de depresie. Ei îşi lasă amprenta inconfundabilă pe tot ceea ce fac.

Au nevoie să-şi personalizeze munca şi nici cînd se ocupă de afaceri nu procedează altfel. Cînd vorbesc cu cineva sînt nespus de convingători. Privesc afacerile nu ca pe nişte simple tranzacţii, ci ca pe un mijloc de a promova armonia între oameni. Din acelaşi motiv, aleg adesea activităţi în care să-şi poată pune în valoare talentul pentru consiliere şi mediere; practică, de pildă, psihologia sau psihiatria ori lucrează în servicii de personal.

Le place, de asemenea, lingvistica şi literatura şi pot pre-da aceste materii cu multă dăruire, fiind capabili să transmită intuiţiile lor profunde celor care-i ascultă. Vom recunoaşte persoanele cu temperament IA din instituţia noastră după nota personală a muncii lor, dupa felul în care umanizează locul de muncă şi îi încurajează pe ceilalţi să-şi atingă potenţialul maxim.

Temperamentul Intuitiv-Reflexiv (tipurile eIRJ, iIRJ, eIRP şi iIRP)

Munca este extrem de importantă pentru IR şi întreaga lor viaţă gravitează în jurul ei. E esenţial să aibă întotdeauna un proiect sau vreo idee la care să reflecteze şi tot ce lucrează trebuie să aibă drept ţel o viitoare ameliorare a lucrurilor. IR sînt un fel de designen ai viitorului.

Au capacitatea de a vizualiza realizarea proiectelor şi planurilor; pot vedea aceste planuri în funcţiune, ca şi operarea şi interconectarea sistemelor. Cînd trebuie să explice însă ce văd, s-ar putea s-o facă atît de succint, încît ceilalţi să nu priceapă mare lucru. Nu comunică prea uşor cu colegii de serviciu şi nici nu sînt foarte convingători. Pentru că fac economie de cuvinte, sînt consideraţi taciturni şi cam nesociabili.

Pun mare preţ pe inteligenţă şi le place să-şi folosească din plin mintea pătrunzătoare la serviciu. Ştiu să analizeze un proiect şi abordează de obicei afacerile în mod ştiinţific. Colegii îi consideră cam reci şi nonconformişti, căci persoanelor cu acest temperament le vine greu să-şi arate afecţiunea şi aprecierea faţă de cineva.

Nu se pot concentra asupra micilor probleme zilnice de la serviciu – mintea le zboară neîncetat la viitor. Capacitatea lor de a gîndi mai repede ca alţii îi poate face să-şi piardă răbdarea cu cei care nu reuşesc să le urmărească raţionamentele. Se simt în elementul lor dacă li se cere să inventeze, să elaboreze, să planifice şi să organizeze proiecte noi. Cei din jur îi pot considera agitaţi şi ambiţioşi, dar se înşală.

Activitatea de întreţinere a unei afaceri nu le satisface dorinţa de a ameliora, şi de aceea uneori iniţiază o afacere proprie ca să-şi poată folosi inventivitatea. îşi petrec foarte mult timp elaborînd planuri şi reflectînd la căile de a le realiza. Munca de rutină, lipsită de creativitate, îi nemulţumeşte profund. Se pricep ca nimeni alţii să imagineze un proiect şi, dacă sînt ajutaţi de cineva cu mai mult simţ practic, proiectul lor va fi probabil încununat de succes.

Dacă în instituţia noastră există IR, ei vor reuşi să dinamizeze întreaga activitate. Sînt folosiţi cel mai bine cînd li se dă ocazia să vizualizeze situaţii viitoare şi să facă planuri de perspectivă compatibile cu aceste situaţii.

Temperamentul Senzorial-Judicativ (tipurile eSRJ, iSRJ, eSAJ şi iSAJ)

Ştim deja că SJ sînt realişti, practici, foarte organizaţi şi că îi preocupă protecţia şi siguranţa oamenilor şi bunurilor. Mai ştim că sînt gata oricînd să susţină instituţiile tradiţionale şi că au grijă de banii noştri, fiind în mod firesc atraşi de activităţile care le pun în valoare aceste calităţi.

Lumea afacerilor este lumea lor. Ei sînt aceia care fac afacerile să meargă, ocupîndu-se constant de nenumărate detalii practice. Inspectează totul, supraveghează totul şi au grijă ca totul să fie în ordine. Se ocupă la fel de conştiincios de munca de birou, verificînd atent cifre şi date. Repurtează de obicei succese în afaceri pentru că sînt buni economişti şi au un simţ al responsabilităţii deosebit de pronunţat. Sînt foarte muncitori şi tenace.

Maniera tradiţională în care abordează orice activitate îi face uneori pe cei din jur să spună că sînt « demodaţi ». Colegii de serviciu îşi dau imediat seama că se pot bizui pe ei şi de aceea îi apreciază. întreaga activitate a unei instituţii poate depinde de abilitatea lor de a mînui detaliile practice. Celelalte temperamente îi consideră cam conservatori şi încăpăţînaţi, pentru că respectă cu sfinţenie regulile şi se adaptează greu situaţiilor noi.

Se descurcă totuşi de minune în lumea comercială, graţie bunului lor simţ şi ştiinţei de a conduce o afacere. Au grijă de produsele firmei şi profită la maximum de timp. Se simt răspunzători faţă de clienţi pentru calitatea mărfurilor oferite. Verifică regulat starea produselor, pe care le menţin în condiţii adecvate şi le depozitează corect. Dacă e necesar ca mărfurile să fie mutate sau expediate prin poştă, totul va decurge cum se cuvine datorită lor. SJ pot fi de asemenea cadre medicale, cadre didactice, contabili sau funcţionari de bancă; uneori lucrează în domeniul asigurărilor.

Dacă în instituţia noastră există persoane cu temperament SJ, putem fi siguri că ele aduc rigoare, ordine şi metodă în tot ceea ce întreprind; sînt « oameni de bază », care îşi respectă întotdeauna obligaţiile.

Temperamentul Senzorial-Perceptiv (tipurile eSRP, iSRP, eSAP şi iSAP)

SP lucrează în cele mai variate domenii, dar calităţile lor profesionale sînt rareori înţelese. Remarcăm realismul acestor oameni, atenţia lor mereu trează şi capacitatea de a transforma dezastrele în succese; totuşi, puţini dintre noi apreciază priceperea lor de a negocia. SP adoră să negocieze şi percep cu o extraordinară acuitate tot ce se petrece în momentul prezent. Nu iau în considerare regulamentele, principiile şi celelalte chestiuni care dau atîta bătaie de cap altor temperamente. Se simt liberi să decidă şi să negocieze orice – şi se comportă ca atare.

Le este de obicei greu să opteze deliberat pentru o carieră, căci se simt în largul lor numai cînd se lasă antrenaţi de fluxul vieţii, adaptîndu-se, dacă e cazul, circumstanţelor de moment. Cînd apare vreo problemă, acţionează imediat şi fac exact ce trebuie pentru a o rezolva. Se pricep să iniţieze şi să readucă pe linia de plutire o afacere.

Dar de îndată ce afacerea începe să meargă, menţinerea ei nu-i mai interesează şi totul poate eşua din cauza lipsei lor de atenţie faţă de mărunţişurile obişnuite, în fundul sufletului, rămîn nişte artizani sau muncitori îndrăgostiţi de mînuirea uneltelor şi a materialelor. Mulţi dintre ei au talent artistic şi îşi învaţă meşteşugul cu o viteză şi o uşurinţă puţin obişnuite. Dacă nu au o asemenea activitate la serviciu, o fac probabil în timpul liber.

Sînt persoane active, neinteresate de munca de birou şi de teorii. Nu-şi risipesc energia în proiecte fără un rezultat palpabil. Trebuie să aibă un serviciu competitiv, palpitant şi incitant, altfel se plictisesc repede. Adesea îşi uită astăzi promisiunile făcute ieri. Spre deosebire de alte temperamente, călătoriile nu îi obosesc niciodată. Indiferent ce lucrează, îşi folosesc cu abilitate cele cinci simţuri.

SP sînt încîntaţi să acţioneze asupra lumii din jur. Le place orice activitate care le permite să-şi arate talentul dramatic şi să întreţină buna dispoziţie. Extravertiţii vorbesc convingător, ştiu să se pună în valoare şi să promoveze o afacere. Introvertiţii au totuşi dificultăţi în această privinţă.

Orice slujbă legată de maşini, vehicule şi unelte este adecvată înclinaţiilor spre concret şi mecanică ale SP.

Pentru că sînt la curent cu ultimele noutăţi în materie de mîncare, modă şi distracţii, latura socială a serviciului le va da mari satisfacţii. Uneori pot face carieră ca muzicieni sau artişti plastici.

Dacă în instituţia noastră există persoane cu acest temperament, le vom identifica după capacitatea de a face faţă situaţiilor neprevăzute, de a se adapta schimbărilor şi de a acţiona cu promptitudine.

Tipurile în procesul de învătămînt

Cum absorb copiii informaţia – rolul predispoziţiilor

Din momentul în care ne naştem – şi poate chiar dinainte – începem să primim informaţii despre lumea înconjurătoare şi să învăţăm lucruri noi. Fiecare dintre noi are felul său propriu de a învăţa. începînd de la vîrste mici, copiilor le plac lucruri diferite: fiecare preferă o anumită jucărie sau un anumit joc şi este atras de anumiţi oameni. Crescînd, copiii aceleiaşi familii devin, fiecare, indivizi unici. Aceste diferenţe se manifestă cel mai clar în felul în care copiii acumulează informaţii despre lumea din jur.

In primii ani de şcoală, libertatea copilului de a alege este destul de limitată, dar, o dată cu gimnaziul, tendinţele lui naturale ies la iveală şi încep să-i influenţeze opţiunile. Modul în care absorbim informaţia şi învăţăm depinde în mare măsură de tipul nostru psihologic; mai mult, asimilăm doar informaţiile accesibile tipului nostru.

• Extravertiţii vorbesc de obicei despre lucrurile pe care le învaţă, ceea ce le permite să-şi confirme ce au înţeles, în general, nu e greu de aflat ce ştiu copiii, căci ei se destăinuie tuturor. Lucrurile sînt mai complicate în cazul introvertiţilor, care continuă să asimileze informaţia fără să vorbească neapărat despre ea. La rîndul lor, copiii pot să nu dezvăluie ceea ce ştiu. Dacă judecăm oamenii după comportamentul lor exterior, extravertiţii par mai rapizi şi mai inteligenţi, ceea ce nu e întotdeauna adevărat.
  
• Ştim deja că senzorialii şi intuitivii au moduri diferite de a absorbi informaţia: în vreme ce senzorialii preiau ca atare datele existente, intuitivii le corelează structural cu alte cunoştinţe. Intuitivii trebuie să ştie mai întîi teoria ca să înţeleagă cum se foloseşte un lucru. Cea mai pronunţată diferenţă în modul de a absorbi şi a procesa informaţia decurge din predispoziţia senzorială sau intuitivă.
  
• Reflexivii, mai ales cei intuitivi, vor ca informaţia să le fie prezentată logic şi obiectiv. Sînt mai puţin dispuşi să înveţe lucruri care reflectă puncte de vedere subiective. Copiilor de acest tip trebuie să li se dea un motiv întemeiat ca să facă un lucru, altfel nu vor să coopereze. Afectivii, în schimb, nu au nevoie de motive raţionale. Ca elevi, îşi fac temele ca să îi mulţumească pe profesori, dar se pot lăsa uşor de învăţătură dacă lipsa de armonie din clasă îi descurajează.
  
• Judicativii se simt în largul lor dacă profesorul le indică dinainte ce să înveţe. Vor să ştie la ce trebuie să se aştepte şi sînt derutaţi de profesorii perceptivi, care schimbă tot timpul cîte ceva. Perceptivii, în schimb, preferă să nu ştie nimic dinainte şi să absoarbă informaţia aşa cum li se oferă. Dacă profesorul le descrie în detaliu lecţia sau cursul următor, îşi pierd orice interes. Cei mai mulţi perceptivi trebuie ajutaţi să-şi organizeze materialul atunci cînd se pregătesc pentru o lucrare scrisă.

Cum învaţă copiii – rolul temperamentului

Temperamentul Intuitiv-Afectiv

Profesorii îi simpatizează întotdeauna pe copiii IA, căci se simt inspiraţi în prezenţa lor. IA sînt fericiţi cînd îi pot mulţumi pe ceilalţi, fie ei profesori sau colegi. Se simt răspunzători de atmosfera din clasă, chiar la vîrste mici, încearcă să aibă grijă de toţi şi sînt sensibili la sentimentele lor. Relaţiile pe care le stabilesc acum sînt foarte importante pentru ei; la fel de important este să se înţeleagă pe sine şi pe cei din jur. Sentimentali şi idealişti, aceşti copii pot suferi mari dezamăgiri cînd realitatea nu e pe măsura aşteptărilor lor.

Le place să înveţe şi pun preţ pe cunoaştere, atribuindu-i rostul de a lega orice de orice în chip semnificativ. Dacă profesorii le dau însă prea puţină atenţie, învăţătura devine pentru ei o povară. Vor să placă tuturor, dar au nevoie de încurajarea profesorilor. Adoră discuţiile la care contribuie toată clasa şi detestă certurile şi conflictele de orice fel. învaţă repede să descifreze alfabetul şi să citească. Se ex-primă cu uşurinţă şi folosesc adesea cuvinte complicate pentru vîrsta lor. Devin de obicei cititori pasionaţi şi învaţă nenumărate lucruri din cărţi. La vîrste mai mari începe să le placă literatura, în care se implică personal, avînd reacţii emoţionale. Nu le este uşor să privească lu-crurile cu obiectivitate.

Temperamentul Intuitiv-Reflexiv

Copiii IR sînt însetaţi de cunoaştere de la o vîrstă fragedă. Pun mare preţ pe inteligenţă şi îşi respectă profesorii numai dacă îi socotesc competenţi. Cînd îi interesează ceva, fac explorări pe cont propriu şi adesea acumulează o cantitate impresionantă de cunoştinţe. Asimilează informaţia într-un mod abstract şi le place brainstorming-ul. De obicei sînt elevi şi studenţi străluciţi.

Sînt atraşi de tot ce decurge logic şi raţional şi se com-portă ca nişte mici oameni de ştiinţă. Ajung adesea să se cufunde într-o activitate de tip ştiinţific, presupunînd documentare şi coroborarea datelor. Relaţiile lor cu profesorii riscă să devină uneori destul de tensionate, căci IR nu sînt prea cooperanţi în clasă; pot părea chiar asociali şi lipsiţi de cuviinţă.

Cînd li se oferă informaţii izolate, copiii IR sînt nemulţumiţi, pentru că vor să înţeleagă ce se ascunde în spatele acestor lucruri şi cu ce anume se corelează. Unii dintre ei, mai ales introvertiţii, par de-a dreptul ciudaţi, căci refuză de obicei să se joace şi să comunice cu ceilalţi copii.

Sînt independenţi şi îşi urmează calea proprie, neinfluenţată de părinţi sau profesori. Sînt ingenioşi şi au idei fundamentate logic; ordonarea şi sistematizarea lucrurilor nu reprezintă deloc o problemă pentru aceşti copii.

Temperamentul Senzorial-Judicativ

Copiii SJ simt mai curînd nevoia să mînuiască şi să facă lucruri decît să reţină teorii. Asimilează informaţiile prin intermediul celor cinci simţuri. Acumulează cunoştinţele progresiv, în mod linear, ajutaţi fiind de confortul şi siguranţa mediului în care învaţă. Nu fac de obicei descoperiri pe cont propriu. Răspund cu uşurinţă la întrebările care vizează fapte concrete – căci pe acestea le reţin în primul rînd. Cel mai bine li se potrivesc însărcinările practice şi le place să aibă întotdeauna în vedere un ţel precis sau un produs final. Preferă să li se spună ce să facă şi cum trebuie să facă şi au nevoie de lecţii predate într-o manieră sistematică. Metodele indirecte de predare şi proiectele individuale nu le convin pentru că presupun o creativitate şi o inventivitate pe care de obicei nu le au.

Profesorii se bazează în mare măsură pe copiii SJ, datorită conştiinciozităţii cu care aceştia îşi îndeplinesc orice sarcină. Se adaptează cu uşurinţă la viaţa şcolară de la vîrste foarte mici. Se simt foarte solidari cu clasa din care fac parte, iar structura şi rutina şcolară îi încîntă. Dacă primesc sarcina să supravegheze clasa sau capătă alte responsabilităţi practice, le îndeplinesc cu toată seriozitatea. Se străduiesc de la vîrste mici să fie bine crescuţi şi să le facă servicii celorlalţi. Notele sînt foarte importante pentru ei.

Temperamentul Senzorial-Perceptiv

Copiii SP sînt similari celor cu temperament SJ în privinţa nevoii lor de a învăţa mai degrabă acţionînd asupra lucrurilor decît scriind sau vorbind despre ele. La şcoală trebuie să li se permită o anume mobilitate şi libertate, învaţă din imagini şi din filme şi le place să deseneze.

Descoperă lumea punînd întrebări celor din jur. Sînt foarte încîntaţi cînd pot să înveţe prin intermediul jocurilor. In timpul lecţiilor, trebuie neapărat să facă ceva — teoria şi lecturile sînt prea abstracte pentru ei.

Sînt atraşi de aspectul concret, vizibil al lucrurilor; le plac distracţiile şi societatea. Simt nevoia să-şi folosească la maximum cele cinci simţuri – văzul, auzul, mirosul, gustul, pipăitul – şi învaţă spontan de la viaţa din jur.

Ca şi SJ, SP excelează cînd primesc însărcinări practice. Competiţiile, riscul şi evenimentele palpitante sînt, în cazul lor, cei mai buni stimulenţi.

Primii ani de şcoală le vor oferi probabil ceea ce le trebuie. Pe măsură ce cresc, lecţiile devin prea teoretice pentru ei. în acest moment, SP îşi pierd interesul pentru şcoală, nu mai cooperează şi pot manifesta tulburări de comportament. Adesea, profesorii lor – care în şcoala primară sînt de obicei SJ sau IA – îi consideră leneşi sau proşti. Dar cînd li se permite să fie activi şi mobili în timp ce învaţă, SP se descurcă foarte bine. Dimpotrivă, dacă li se cere să stea cuminţi şi să absoarbă doar mental informaţia, devin codaşii clasei şi s-ar putea să nu ajungă niciodată la liceu şi în învăţămîntul superior.

De fapt, puţini dintre ei ar rezista aici, pentru că formele superioare de educaţie sînt rareori adaptate nevoilor lor. Copilul SP are nevoie de lecţii care să depăşească teoria, dovedindu-şi utilitatea practică şi influenţa concretă asupra lumii.

Cum învaţă adulţii – rolul temperamentului

Temperamentul Intuitiv-Afectiv

IA trag învăţăminte din experienţele lor de viaţă, folosindu-le mai ales pentru a-şi dezvolta personalitatea. Percep lumea global şi corelează fiecare eveniment cu întregul.

A învăţa este în cazul lor o experienţă personală, aptă să schimbe existenţa unui om. Ca şi IR, IA asimilează informaţia în mod abstract, integrînd-o apoi în concepţia lor generală despre viaţă. La fel ca IR, au înclinaţii teoretice mai pronunţate decît temperamentele SJ şi SP. învaţă cu pasiune doar dacă obiectul de studiu presupune o implicare emoţională – a lor şi a celor din jur – şi au adesea intuiţii unice. Simt nevoia să fie recunoscuţi ca indivizi aparte şi să fie apreciaţi pentru contri-buţia lor.

Temperamentul Intuitiv-Reflexiv

Pentru IR, învăţătura e un proces continuu, care du-rează toată viaţa. Dacă învaţă de la alţii, trebuie să aibă certitudinea că profesorii lor sînt inteligenţi. Le place însă, mai presus de orice, să înveţe singuri, iar dacă îi interesează un subiect, îl studiază temeinic pe cont propriu. Simt nevoia ca studiul lor să aibă un ţel precis.

Asimilează informaţia într-un mod abstract, analizînd-o şi departajînd-o în compartimente conexe. Sînt gata să se documenteze în profunzime cînd vor să afle ceva şi proiectează informaţia obţinută în viitor. Dacă datele respective par ilogice sau neproductive, IR le consideră inutile, căci pun mare preţ pe eficienţă.

Fiind foarte exigenţi cu ei înşişi, muncesc adesea mai mult decît trebuie. Simt nevoia să le fie apreciate logica raţionamentelor şi capacitatea de a gîndi în perspectivă.

Temperamentul Senzorial-Judicativ

Spre sfîrşitul studiilor, SJ ştiu de obicei către ce meserie se îndreaptă. Cu însuşirile lor, pot intra uşor în afaceri şi în comerţ sau pot lucra în domeniul bancar, în contabilitate, în asigurări şi în medicină.

Ca şi SP, continuă să înveţe în timp ce-şi exercită meseria, dar spre deosebire de aceştia învaţă ordonat, acumulînd pas cu pas date concrete şi cunoştinţe practice.

Stochează într-un colţ al minţii chiar şi informaţiile întîmplătoare ca să le folosească, la nevoie, mai tîrziu. învaţă care sînt nevoile societăţii şi ale comunităţii din care fac parte şi vor să contribuie concret la satisfacerea lor. Simt nevoia să le fie apreciată responsabilitatea şi hărnicia.

Temperamentul Senzorial-Perceptiv

Pe măsură ce cresc, SP sînt interesaţi din ce în ce mai puţin de şcoală. Cu cît lecţiile devin mai teoretice şi mai abstracte, cu atît se plictisesc mai tare. învaţă mai degrabă din scurte expuneri bogate în ilustraţii şi din contribuţii proprii.

Dacă, de pildă, pot produce sau construi ceva, dacă pot contribui cu un element dramatic sau de mişcare fizică, atenţia le va fi captată mai mult timp. învaţă mai ales după ce au terminat şcoala, din experienţe practice în care pot să-şi folosească fără oprelişti simţul tactil, vizual, auditiv, olfactiv şi gustativ. învaţă percepînd direct ce se petrece în jur şi au nevoie să fie apreciaţi pentru existenţa lor atît de adînc înrădăcinată în realitate.

Să ne reamintim că la şcoală învăţătura era o activitate preponderent senzorială la început, care se transforma, pe măsură ce creşteam, într-una tot mai intuitivă. Dat fiind numărul mare de profesori SJ, mai ales în ciclul elementar, şcolile tind să funcţioneze după principii SJ.

în învăţămîntul liceal, această situaţie e contracarată de prezenţa profesorilor IA, cu o puternică influenţă asupra dezvoltării personalităţii elevilor. Pe măsură ce învăţămîntul devine mai teoretic şi mai abstract, ceea ce se întîmplă mai ales la nivel universitar, numărul elevi-lor şi al profesorilor intuitivi creşte.

Nu întîmplător, examenele şi testele sînt concepute de profesori intuitivi, lucru care-i avantajează pe elevii şi studenţii de acelaşi tip, în detrimentul senzorialilor. Fie că sînt copii sau adulţi, intuitivii şi senzorialii au atitudini complet diferite faţă de cunoaştere şi învăţătură.

Cum să ne cunoaştem tipul opus

Dacă doriţi să vă puneţi în valoare umbra, dezvoltîndu-vă aspecte ale tipului opus celui propriu, iată cîteva sugestii.

începeţi prin a citi, în Capitolul 1, profilul tipului care vi se opune şi încercaţi să vă formaţi o imagine pozitivă despre el. Inchipuiţi-vă apoi o persoană aparţinînd acestui tip şi comportamentul ei în cursul unei zile obişnuite. Dacă reuşiţi să « vedeţi» ce observă, gîndeşte, simte şi face această persoană, veţi căpăta o idee despre felul în care tipul opus îşi trăieşte viaţa.

Vă puteţi de asemenea gîndi la lucrurile care îi displac acestui tip, ca şi la cele care îi plac. Are el oare anumite trăsături pe care le admiraţi ? Există oare împrejurări în viaţa dumneavoastră pe care le-aţi putea influenţa în bine dacă v-aţi folosi de una sau mai multe predispoziţii ale acestui tip ? încercaţi să analizaţi pe rînd fiecare predispoziţie şi să vedeţi unde şi cum v-ar fi de folos. Dacă studiaţi cu perseverenţă tipul opus, vă veţi cunoaşte mult mai bine pe dumneavoastră înşivă; iar cîteodată acelaşi lucru vă ajută să descoperiţi de ce le iritaţi pe persoanele aparţinînd altor tipuri.

Să cercetăm acum tipurile pe rînd, arătînd ce anume îi jignesc sau îi deranjează pe ceilalţi la fiecare. Comentariile de mai jos vor fi formulate fără menajamente, pentru a fi clar înţelese. Majoritatea conţin cel puţin un grăunte de adevăr, chiar dacă nu se aplică neapărat tuturor reprezentanţilor tipului. Decideţi chiar dumneavoastră care dintre ele vi se potrivesc.

I. Tipul eIAJ

Comentarii pe seama unui elAJ:

• işi închipuie că ea ştie mai bine ce vor ceilalţi!
  
• Este atît de vorbăreţ şi de convingător, încît ţi-e greu să-l contrazici.
  
• Niciodată n-are răbdare!
  
• Se supără imediat dacă cineva pune la îndoială felul lui de a judeca lucrurile.
  
• Uită tot timpul amănuntele pentru că e prea grăbită să treacă la altceva.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul tipului iSRP.
  
• Aduceţi-vă aminte că micile detalii practice nu trebuie ignorate – veţi avea numai de cîştigat.
  
• Concentraţi-vă asupra prezentului şi evenimentelor lui în loc să vă grăbiţi să treceţi la ceva nou.
  
• Asiguraţi-vă, înainte de a vă angaja într-un proiect, că aveţi toate datele concrete necesare; deciziile dumneavoastră vor avea astfel o bază mai solidă.
  
• încercaţi să utilizaţi o gîndire mai impersonală şi mai logică în toate domeniile vietn dumneavoastră.
  
• Ascultaţi cu atenţie ceea ce spun ceilalţi.
  
• Lăsati-i si pe alţii să vorbească si încercaţi să vă adaptaţi cîteodată ritmului lor.
  
• încercaţi să vă petreceţi uneori timpul de unul singur.

II. Tipul iIAJ

Comentarii pe seama unui iIAJ:

• E dificil s-o cunoşti cu adevărat.
  
• Se hotărăşte greu, dar cînd s-a hotărît nu-l mai poţi face să se răzgîndească.
  
• Duce o viaţă retrasă, compania oamenilor nu o atrage.
  
• Ştiu că e de fapt drăguţ şi înţelegător, dar pare atît de rece şi rezervat…
  
• E prea serioasă, habar n-are să se distreze!

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul eSRP.
  
• încercaţi să cunoaşteţi mai bine lumea practică. Fiţi mai conştient de lucrurile care se petrec în jurul dumneavoastră.
  
• încercaţi să vă dezvoltaţi logica, folosind-o în profesiunea dumneavoastră şi în tot ce vă interesează.
  
• Străduiţi-vă să vă adaptaţi împrejurărilor schimbătoare ale vieţii şi dorinţelor celorlalţi.
  
• încercaţi să fiţi mai deschis, iar oamenii se vor bucu-ra că reuşesc să vă cunoască.

III. Tipul eIAP

Comentarii pe seama unui eIAP:

• Se dă bătută imediat, n-are tenacitate.
  
• întotdeauna pasează treaba altcuiva, fără să fi pus la punct detaliile practice.
  
• îşi pierde foarte repede interesul.
  
• Nu te poţi bizui pe el cînd e vorba de o activitate permanentă.
  
• Dacă are de-a face cu ceva neplăcut, dă bir cu fugiţii!

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul iSRJ.
  
• Nu uitaţi de detaliile practice ale proiectelor dumneavoastră.
  
• Aveţi grijă să terminaţi la timp sarcinile pe care vi le asumaţi.
  
• Tineţi-vă întotdeauna de cuvînt cînd promiteţi un lucru sau cînd vă angajaţi să faceţi ceva, chiar dacă chestiunea vi se pare minoră.
  
• încercaţi să lăsaţi puţin spaţiu doar pentru dumneavoastră în loc să vă supraaglomeraţi cu prea multe activităţi.
  
• Faceţi o tentativă raţională de a deveni stăpîn pe propria viaţă – acasă şi la serviciu.
  
• Introduceţi puţină ordine şi rutină în viaţa dumneavoastră de acasă şi de la serviciu.

IV. Tipul iIAP

Comentarii pe seama unui iIAP:

• E debusolată, nu are nici un ţel în viaţă.
  
• Aşa e el, cu capul în nori.
  
• Cum o s-o angajăm ? E dezorganizată şi lipsită de simţ practic!
  
• Nu are el forţa să împingă lucrurile mai departe…
  
• Trăieşte într-o lume a ei. Se învîrteşte în cerc şi nu ajunge nicăieri.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul eSRJ.
  
• Nu evitaţi micile treburi practice necesare traiului zilnic.
  
• Deveniţi conştient de curgerea timpului şi obişnuiţi-vă să fiţi punctual.
  
• Căutaţi din cînd în cînd societatea oamenilor; singurătatea îndelungată vă accentuează tendinţa spre introspecţie.
  
• Fiţi receptiv la gîndurile şi sentimentele celorlalţi şi împărtăşiţi-le, la rîndul dumneavoastră, ceea ce vă emoţionează.
  
• încercaţi cîteodată, în viaţa casnică şi socială, să vă îngrijiţi de nevoile practice ale momentului.
  
• Nu ezitaţi să vă impuneţi punctul de vedere cînd ţineţi foarte mult la ceva.

V. Tipul eIRJ

Comentarii pe seama unui elRJ:

• Nu ascultă niciodată părerea altora.
  
• E arogantă şi îi place să facă pe şefa.
  
• Se apucă de orice treabă orbeşte, nu stă să verifice detaliile concrete… El crede că astea sînt „mărunţişuri” !
  
• Dacă a luat o hotărîre, nimeni şi nimic nu i-o poate schimba.
• Se poartă ca un sergent-major, chiar şi acasă.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul iSAP.
  
• Fiţi atent la ceea ce se întîmplă în momentul respectiv, nu vă lăsaţi mintea să « zboare ».
  
• Aveţi întotdeauna grijă de detaliile concrete din fiecare etapă a unei activităţi.
  
• încercaţi să vă dedicaţi unui hobby artistic; v-ar aduce puţină relaxare, altminteri greu de obţinut de către tipul dumneavoastră.
  
• Străduiţi-vă să luaţi act şi să vă bucuraţi de lumea naturală şi de frumuseţea ei.
  
• Lăsaţi-vă uneori purtat de valul vieţii, vă va ajuta să fiţi mai adaptabil şi mai flexibil.
  
• încurajaţi-i pe cei din jur să vă împărtăşească ceea ce simt şi fiţi gata să faceţi acelaşi lucru.

VI. Tipul iIRJ

Comentarii pe seama unui iIRJ:

• E ca un sloi de gheaţă.
  
• E singuratică şi pare să nu aibă nevoie de nimeni.
  
• Recunosc că are idei bune, dar e atît de arogant!
  
• N-o vezi niciodată rîzînd şi glumind.
  
• Crede că e singurul care ştie ceva pe lumea asta.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul eSAP.
  
• încercaţi să ascultaţi părerile şi sugestiile celorlalţi şi preţuiţi-le – veţi colabora mai bine cu ei.
  
• Străduiţi-vă să percepeţi în mai mare măsură detaliile concrete ale lumii din jur.
  
• Deveniţi conştient că fiecare om are nevoile lui şi că trebuie să ţineţi cont tot timpul de ele, nu numai cîteodată.
  
• incercaţi să vă comportaţi prietenos şi cald cu cei din jur, iar ei vă vor răspunde cu aceeaşi monedă.
  
• Implicaţi-vă şi în « mărunţişuri » – la lucru, acasă sau în societate.
  
• Nu refuzaţi distracţiile!

VII. Tipul eIRP

Comentarii pe seama unui eIRP:

• Uite-l pe domnul Ştie-Tot!
  
• Nu are stare fata asta, mereu aleargă după cîte ceva.
  
• Nu e genul care face şi tace, el trebuie să primească aplauze!
  
• Mereu îi pune pe alţii să facă treabă în locul ei.
  
• Nu-l pot convinge să tacă şi să mă asculte.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul iSAJ.
  
• Propuneţi-vă să staţi deoparte şi să-i ascultaţi pe ceilalţi; veţi înţelege mai bine situaţia respectivă.
  
• Nu ignoraţi micile detalii practice şi factuale ale proiectelor dumneavoastră.
  
• Duceţi-vă proiectele la bun sfîrşit.
  
• în loc să vă apucaţi mereu de ceva nou, priviţi un pic în jur şi ţineţi seama de nevoile celorlalţi.
  
• încercaţi să introduceţi o anumită rutină în viaţa dumneavoastră.
  
• Pregătiţi-vă dinainte pentru sarcinile de acasă şi de la serviciu.

VIII. Tipul iIRP

Comentarii pe seama unui iIRP:

• Ideile lui bat atît de departe, că sînt inaplicabile.
  
• Numai creierul e de ea, parcă ar fi extraterestră!
  
• întotdeauna întîrzie, n-are deloc noţiunea timpului.
  
• Nu este o persoană afectuoasă, parcă n-ar fi femeie.
  
• Nu-l interesează lucrurile pămînteşti, trăieşte cu capul în nori.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul eSAJ.
  
• încercaţi, acasă şi la serviciu, să participaţi la rutina zilnică; vă va ajuta să reveniţi cu picioarele pe pămînt.
  
• Ascultaţi şi părerile celorlalţi şi propuneţi-vă să le respectaţi; pot fi preţioase şi vă vor lărgi înţelegerea asupra vieţii.
  
• încercaţi să fiţi cald şi prietenos cu cei din jur şi daţi atenţia cuvenită nevoilor lor personale.
  
• Străduiţi-vă să vorbiţi despre sentimentele dumneavoastră profunde cu cei apropiaţi.
  
• încercaţi să deveniţi mai conştient de curgerea tim-pului de-a lungul unei zile.

IX. Tipul eSRJ

Comentarii pe seama unui eSRJ:

• E foarte autoritar, nu-i ascultă niciodată pe alţii.
  
• Mereu vrea să fie ea în frunte!
  
• Se repede întotdeauna să dea el soluţia – noi nici n-apucăm să deschidem gura.
  
• Pînă să te gîndeşti dacă ideea e bună, ea a pus deja totul în mişcare.
  
• Nu catadicseşte niciodată să se intereseze ce gîndesc şi ce simt ceilalţi.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul iIAP.
  
• Planificaţi-vă momente de singurătate, în care să puteţi reflecta; veţi avea răgazul să vă cîntăriţi mai bine deciziile.
  
• încercaţi să priviţi spre viitor: examinaţi-vă viaţa şi activitatea ca să aflaţi cum vor evolua.
  
• Imaginaţi-vă diferite situaţii; încercaţi să înţelegeţi că un proiect poate avea mai multe rezultate şi că metoda de a-l aborda nu este unică (metoda altcuiva poate fi mai bună).
  
• încercaţi să vă exprimaţi afecţiunea faţă de cei cu care trăiţi şi acceptaţi să vă adaptaţi planurile în funcţie de planurile lor.
  
• Dacă cineva face bine un lucru, lăudaţi-l fără reţineri.
  

X. Tipul iSRJ

Comentarii pe seama unui iSRJ:

• Pare rece şi lipsit de orice sentimente.
  
• Nu are nimic de spus, mă-ntreb cum se descurcă în societate, cînd e invitată undeva.
  
• Am încercat eu să-l descos, dar nu e cine ştie ce de capul lui.
  
• Nu vorbeşte decît de întîmplări trecute, n-o interesează ideile noi.
  
• Nu-l poţi scoate dintr-ale lui, e complet inadaptabil.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul eIAP.
  
• încercaţi să vă arătaţi căldura şi entuziasmul cînd sînteţi în compania oamenilor.
  
• Căutaţi să intraţi în contact cu persoane cît mai diferite.
  
• încercaţi să nu refuzaţi o idee nouă pe motiv că nu este practică.
  
• Străduiţi-vă să priviţi spre viitor şi să vă faceţi mici planuri de perspectivă.
  
• învăţaţi-vă să vă implicaţi în ceva nou.
  
• Adaptaţi-vă stilului celorlalţi şi acceptaţi să aduceţi schimbări planurilor dumneavoastră.
  
• Exprimaţi-vă recunoştinţa cînd cineva vă face un serviciu.

XI. Tipul eSAJ

Comentarii pe seama unui eSAJ:

• Vorbeşte ca o moară stricată!
  
• E fericit să aibă ceva de făcut.
  
• Lipsa ei de logică mă scoate din sărite !
  
• N-ai nici o şansă să strecori şi tu un cuvînt cînd vorbeşti cu el.
  
• E incapabilă să urmărească o idee sau să priceapă ceva abstract.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul iIRP.
  
• învăţaţi să vă preţuiţi pentru ceea ce sînteţi.
  
• Trăiţi şi pentru dumneavoastră, nu numai pentru serviciile pe care le faceţi celorlalţi; încercaţi să rămîneţi singur din cînd în cînd.
  
• Străduiţi-vă să nu acaparaţi conversaţia; stînd deoparte, veţi afla nenumărate lucruri despre felul în care gîndesc, simt şi trăiesc ceilalţi.
  
• Un prieten de tip intuitiv-introvertit v-ar putea îmbogăţi perspectiva asupra vieţii.
  
• Cînd cineva vine cu o idee nouă, încercaţi să n-o respingeţi imediat; ascultaţi-o mai întîi.
  
• Acceptaţi ca, din cînd în cînd, să intervină schimbări în rutina vieţii dumneavoastră.

XII. Tipul iSAJ

Comentarii pe seama unui iSAJ.

• E moale, e lipsită de orice fermitate.
  
• Nu vrea să iasă în faţă, nu e un ambiţios.
  
• Munceşte ca o roabă şi nu crîcneşte în faţa lui!
  
• N-are nici voinţă, nici ambiţie – nu o să facă nimic în viaţă.
  
• Cum să ştii ce e în sufletul ei dacă nu scoate nici o vorbă?

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul eIRP.
  
• încercaţi să fiţi mai ferm în privinţa lucrurilor care vă interesează cu adevărat.
  
• Ieşiţi în evidenţă, nu mai încercaţi să treceţi neobservat.
  
• Cultivaţi-vă o nouă pasiune, care să vă aparţină doar dumneavoastră.
  
• Faceţi efortul să « priviţi pădurea, nu copacii »; vă va ajuta să deveniţi mai receptiv la nou, atît acasă, cît şi la lucru.
  
• Nu vă feriţi să faceţi speculaţii despre posibilele rezultate ale unor idei noi.
  
• încercaţi să aduceţi schimbări sau adaptări în rutina şi planurile dumneavoastră.

XIII. Tipul eSRP

Comentarii pe seama unui eSRP:

• Nu e niciodată aici cînd am nevoie de el.
  
• Joacă tot timpul teatru – mă întreb cînd devine ea însăşi.
  
• Nu pot conta niciodată că o să fie punctual.
  
• Nu e genul de femeie care înţelege imediat ce te frămîntă.
  
• E greu să-i explici o idee, este prea captivat de ce se petrece chiar atunci în jur.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul ilAJ.
  
• Fiţi cît mai receptiv la problemele celor din jur – mai ales dacă e vorba de oameni aparţinînd altui tip – şi arătaţi-vă compasiunea.
  
• Străduiţi-vă să fiţi cald şi înţelegător cu familia şi cu colegii de serviciu.
  
• Lăsaţi-vă sentimentele şi emoţiile să iasă la suprafaţă.
  
• încercaţi să faceţi anumite lucruri de unul singur, fără spectatori.
  
• Dacă vreţi să duceţi o treabă la bun sfîrşit, îngrijiţi-vă de detaliile aparent neimportante.
  
• Exersaţi-vă puterea de concentrare asupra chestiunilor ceva mai abstracte.

==== XIV. Tipul iSRP ====

Comentarii pe seama unui iSRP:

• E absolut incapabil să priceapă ce simt!
  
• N-o interesează să facă parte din grup, o interesează doar ce face grupul.
  
• E un om destul de rece şi de calculat.
  
• Rareori apare ea la vreme!
  
• Puţin îi pasă ce credem noi, el îşi vede de drumul lui.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul eIAJ.
  
• Străduiţi-vă să fiţi amabil şi prietenos cu oamenii – vor reacţiona la fel, mai ales dacă le arătaţi simpatie şi înţelegere.
  
• încercaţi să vă respectaţi promisiunile şi angajamentele, astfel ca cei din jur să ştie că se pot bizui pe dumneavoastră.
  
• Acceptaţi să luaţi în considerare şi ideile celorlalţi.
  
• înainte de a respinge ideile cuiva, socotindu-le nerealiste, căutaţi punctele cu care sînteţi de acord.
  
• Dacă aveţi presimţiri sau idei neortodoxe, nu le reprimaţi; îngăduiţi-le să se dezvolte – în beneficiul dumneavoastră şi al celor din jur.

XV. Tipul eSAP

Comentarii pe seama unui eSAP:

• Nu se gîndeşte niciodată înainte – ea trece la fapte!
  
• Nu-l poţi face să stea locului.
  
• Asta e stilul ei: vrea să facă prea multe lucruri deodată şi n-are cum să le termine pe toate.
  
• Se minte singur că nu există lucruri neplăcute pe lume şi cînd se întîlneşte cu aşa ceva dă bir cu fugiţii!
  
• Ea sare întotdeauna la următorul punct de pe listă, chiar dacă nu le-a rezolvat pe celelalte.

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul iIRJ.
  
• Retrageţi-vă din cînd în cînd din viaţa activă şi veselă cu care sînteţi obişnuit – oferiţi-vă momente de singurătate.
  
• Treceţi în revistă numeroasele lucruri pe care le întreprindeţi şi gîndiţi-vă care e ordinea logică de priorităţi.
  
• Hotărîţi-vă: vă interesează chiar toate activităţile în care vă implicaţi sau le îndepliniţi din obişnuinţă ?
  
• V-aţi gîndit vreodată ce înseamnă viaţa pentru dumneavoastră ?
  
• Angajaţi-vă într-un proiect pe care să-l duceţi la bun sfîrşit de unul singur.
  
• Fiţi receptiv la ideile ştiinţifice şi admiteţi că unele dintre ele au utilitate practică.

XVI. Tipul iSAP

Comentarii pe seama unui iSAP:

• E ştearsă, dar ea vrea să fie aşa – îşi ascunde chipul adevărat.
  
• Nu l-aş recomanda să ne reprezinte compania, n-are destulă personalitate.
  
• Se pierde în amănunte şi n-are timp să ajungă la esenţial.
  
• Nu e prea vorbăreţ, aşa că nu prea ştiu ce e în capul lui.
  
• N-are destulă forţă să conducă o echipă!

Pentru a vă îmbogăţi tipul:

• Citiţi profilul eIRJ.
  
• încercaţi să vedeţi « tabloul global », nu vă mai pierdeţi timpul cu detalii minore.
  
• încercaţi să vă asumaţi un rol de conducere – oricît de insignifiant – şi să organizaţi o activitate de la un cap la altul.
  
• Nu renunţaţi la opinia dumneavoastră într-o discuţie, chiar dacă alţii nu o acceptă.
  
• Obişnuiţi să staţi în culise; ieşiţi cîteodată la lumina rampei, astfel ca ceilalţi să devină conştienţi de realizările dumneavoastră.
  
• încercaţi să priviţi lucrurile, măcar pe unele dintre ele, din unghi ştiinţific şi logic.

Sugestiile de mai sus ne reamintesc că sîntem cu toţii nişte fiinţe fragile şi trebuie să fim realişti în aşteptările noastre, fie în ce ne priveşte, fie în ce-i priveşte pe alţii.

Vieţile noastre sînt diferite nu numai ca tip, dar şi ca experienţă. Momentul propice de dezvoltare a tipului nu e neapărat acelaşi pentru două persoane diferite, în general, în anii tinereţii sîntem preocupaţi de alegerea şi construirea unei cariere, de găsirea unui partener şi întemeierea unei familii. în aceşti ani avem tendinţa să trăim aşa cum ne dictează propriile predispoziţii; abia cînd ajungem pe la mijlocul vieţii începem să dăm atenţie evoluţiei personale sau spirituale. Uneori facem acest lucru într-un moment de criză sau pentru că ne simţim atraşi de alte zone ale vieţii, de care am devenit între timp conştienţi.

încercarea de a integra anumite aspecte ale umbrei în eul nostru conştient poate da mari satisfacţii. E posibil să ne dezvoltăm în salturi bruşte, dar şi să avem recăderi frecvente, însoţite de o adîncă dezamăgire. In funcţie de circumstanţele personale ale fiecăruia, vom fi supuşi fluctuaţiilor, aşa cum ni se întîmplă adesea în viaţă. Nimeni nu trăieşte tot timpul la acelaşi nivel; în mod similar, felul nostru de-a fi are urcuşurile şi coborîşurile lui.

Cum să ne dezvoltăm caracteristicile opuse

Sugestiile precedente se refereau la modurile în care putem să ne întărim caracteristicile mai puţin întrebuinţate ale personalităţii noastre. Există însă şi altă cale de a ne dezvolta umbra. Ne putem concentra asupra tuturor predispoziţiilor opuse, căutînd modalităţi pozitive de a le întrebuinţa. Aveţi mai jos o serie de sugestii în acest sens; decideţi singuri care sînt aplicabile în cazul dumneavoastră.

Dezvoltarea atitudinii extravertite la introvertiţi

Posedaţi deja, într-o măsură mai mică sau mai mare, trăsături extravertite, datorită cărora puteţi trăi în această lume.

• Căutaţi compania cîte unei singure persoane sau a unui grup restrîns, căci prezenţa prea multor oameni v-ar putea sufoca.
  
• Veţi suporta mai uşor compania oamenilor dacă vă implicaţi, alături de ei, în activităţi care vă interesează.
  
• întrebaţi-i pe cei din jur ce li s-a mai întîmplat şi ce au mai aflat.
  
• îndrăzniţi să interveniţi în discuţii şi spuneţi-vă părerea.
  
• In loc să fiţi interesat numai de cîteva lucruri, extindeţi-vă aria de interese la cît mai multe domenii; altfel spus, preferaţi lărgimea profunzimii.
  
• Nu analizaţi excesiv; s-ar putea să nu mai treceţi niciodată la acţiune.
  
• Străduiţi-vă să vă exteriorizaţi funcţia dominantă şi să comunicaţi prin intermediul ei – amintiţi-vă că, în cazul dumneavoastră, această funcţie e interioară şi inaparentă pentru cei din jur.
  
• Ţineţi legătura cu tot ce se petrece în lumea exterioară, mai ales dacă sînteţi intuitiv.
  
• Conştientizaţi faptul că nu riscaţi nimic fiind sociabil, căci vă puteţi reîntoarce oricînd în dumneavoastră înşivă.

Dezvoltarea atitudinii introvertite la extravertiţi

De obicei aveţi foarte puţine trăsături introvertite; principalul dumneavoastră aliat trebuie să fie tăcerea, chiar dacă vă aflaţi în public.

• încercaţi cît mai des să vă concentraţi pentru a analiza lucrurile în profunzime.
  
• Rezervaţi-vă mai mult timp pentru dumneavoastră înşivă; ascultaţi-vă şinele, înţelegînd că aveţi şi o viaţă interioară, nu numai una exterioară.
  
• Găsiţi-vă o preocupare sau un hobby care să vă facă plăcute clipele de singurătate.
  
• Cultivaţi relaţiile cu cîte o singură persoană şi trăiţi-le în profunzime.
  
• Puneţi-le celorlalţi întrebări şi ascultaţi-le cu atenţie răspunsurile, fără să-i întrerupeţi; abţineţi-vă de la comentarii.
  
• Dacă sînteţi într-un grup, daţi-le celorlalţi şansa să vorbească înainte să vorbiţi din nou.
  
• Gîndiţi-vă înainte de a acţiona, nu după aceea.

Dezvoltarea funcţiei senzoriale la intuitivi

• Concentraţi-vă mai întîi asupra lucrului concret şi practic pe care-l aveţi de făcut, apoi vedeţi dacă ideile dumneavoastră sînt aplicabile.
  
• Nu vă pierdeţi răbdarea cînd trebuie să urmaţi nişte instrucţiuni – citiţi-le una cîte una, nu pe sărite.
  
• încercaţi să vă educaţi atenţia pentru detalii; comparaţi, de pildă, observaţiile dumneavoastră cu cele ale unui prieten senzorial.
  
• Recunoaşteţi că, în majoritatea cazurilor, metodele verificate funcţionează.
  
• învăţaţi din experienţa trecută – ea vă va spune de obicei ce a funcţionat şi ce nu.
  
• Dacă vă concentraţi asupra prezentului, veţi descoperi bucurii pe care adesea le rataţi.
  
• Faptele sînt deopotrivă importante şi utile; încercaţi să vă daţi seama cînd e nevoie să recurgeţi la ele.
  
• Ţineţi minte: a vă gîndi la un lucru nu e totuna cu a-l face!
  
• Nu mai rămîne nimic dintr-o idee bună dacă ignoraţi micile amănunte.
  
• Explicaţi-vă ideile ordonat şi fără înflorituri – lumea le receptează mai bine sub această formă.
  
• Exersaţi-vă să observaţi indicatoarele şi semnele rutiere.
  
• Cînd îndrumaţi pe cineva către un loc, străduiţi-vă să-i daţi indicaţii corecte şi complete.

Dezvoltarea funcţiei intuitive la senzoriali

• Cînd aveţi ceva de făcut, procedaţi altfel ca de obicei; chiar dacă treaba nu va ieşi bine, veţi învăţa ceva.
  
• Gîndiţi-vă la ceva important pentru dumneavoastră în momentul de faţă. Imaginaţi-vă ce se va întîmpla cu acel lucru în viitor – treceţi în revistă un număr de posibilităţi. Procedînd astfel, vă dezvoltaţi capacitatea de a emite judecăţi în prezent.
  
• Dacă aveţi un «presentiment», nu-l ignoraţi şi urmăriţi ce se întîmpla.
  
• Cînd examinaţi ceva, încercaţi să vedeţi lucrul respectiv ca pe un întreg; ori de cîte ori priviţi în jur, priviţi « global».
  
• Exersaţi-vă gîndirea abstractă: cînd vă gîndiţi la o situaţie, daţi la o parte ceea ce o particularizează şi concentraţi-vă asupra schemei generale.
  
• încercaţi să gîndiţi în perspectivă şi să vă imaginaţi ce veţi face în viitor. Duceţi-vă la bun sfîrşit un plan, oricît de neînsemnat.

Dezvoltarea funcţiei reflexive la afectivi

• încercaţi să rămîneţi în afara unei situaţii şi s-o observaţi ca un spectator neimplicat.
  
• Nu renunţaţi la opiniile şi convingerile dumneavoastră cînd cineva nu e de acord cu ele.
  
• încercaţi să priviţi orice situaţie logic şi raţional, perspectiva dumneavoastră va deveni astfel mai obiectivă.
  
• Spuneţi-vă părerea cu mai multă hotărîre, mai ales dacă sînteţi introvertit.
  
• Străduiţi-vă să nu vă mai implicaţi personal în tot ce se întîmplă în jur; la urma urmei, multe situaţii nu vă privesc în mod direct.

Dezvoltarea funcţiei afective la reflexivi

• înainte de a nu fi de acord cu cineva, gîndiţi-vă bine la părerile şi punctele lui de vedere.
  
• încercaţi să vă faceţi cîţiva prieteni apropiaţi; cultivaţi-vă aceste relaţii cu perseverenţă şi răbdare.
  
• Fiţi mai cooperant şi mai tolerant la serviciu; oamenii cu care lucraţi vă vor fi recunoscători.
  
• Găsiţi vorbele potrivite prin care să vă exprimaţi aprecierea faţă de ceilalţi. Vă puteţi cunoaşte mai bine propriile sentimente dacă încercaţi să le comunicaţi celor din jur.
  
• Aveţi grijă să nu-i constrîngeţi pe ceilalţi să facă ce vreţi dumneavoastră.
  
• Cînd izbucneşte un conflict, nu puneţi paie peste foc; fiţi conciliant şi încercaţi să negociaţi.
  
• Respectaţi sentimentele oamenilor, oferindu-le căldura, înţelegerea şi compasiunea dumneavoastră. E o reacţie cît se poate de logică!
  
• Străduiţi-vă să fiţi receptiv şi interesat în faţa ideilor celorlalţi.

Dezvoltarea atitudinii judicative la perceptivi

• Dacă o anumită situaţie vă solicită atenţia, nu vă rezumaţi la starea de fapt – fiţi atent şi la consecinţe.
  
• Planificaţi-vă proiectele şi pregătiţi-vă pentru ele; organizaţi-le şi duceţi-le la bun sfîrşit la timp.
  
• Hotărîţi de cine şi de ce anume răspundeţi şi asumaţi-vă răspunderile pînă la capăt.
  
• Nu încercaţi să vă fofilaţi cînd trebuie să luaţi o decizie.
  
• Acceptaţi normele şi regulamentele la lucru şi oriunde; deşi dumneavoastră vă pot părea inutile, pentru ceilalţi sînt adesea importante.
  
• Asiguraţi-vă că nu i-aţi lăsat « în aer » pe cei din jur, neglijînd lucruri de care depinde activitatea lor.
  
• Luaţi cîteva hotărîri legate de scopul şi calea dumneavoastră în viaţă şi încercaţi să nu vă abateţi de la ce aţi decis.
  
• Analizaţi consecinţele pe termen lung ale acţiunilor dumneavoastră prezente sau, dimpotrivă, ale inacţiunii.
  
• Intrebaţi-vă din cînd în cînd dacă oamenii se pot bizui pe dumneavoastră.

Dezvoltarea atitudinii perceptive la judicativi

• Nu-i judecaţi pripit pe cei din jur; nu cumva aveţi idei preconcepute în privinţa lor ?
  
• încercaţi să strîngeţi cît mai multe informaţii înainte de a lua o decizie.
  
• Lăsaţi-vă o marjă de timp în care să nu fi planificat şi organizat nimic dinainte; la momentul potrivit, luaţi pulsul evenimentelor şi abia apoi hotărîţi ce aveţi de făcut.
  
• Fiţi deschis la punctele de vedere ale celorlalţi.
  
• Dacă sînteţi senzorial, experimentaţi diverse modalităţi, altele decît cea obişnuită, de a face un lucru.
  
• In loc să refuzaţi o ocazie ivită pe neaşteptate, îngăduiţi-vă să fiţi spontan şi acceptaţi-o.
  
• Renunţaţi o vreme la una dintre habitudinile dumneavoastră cotidiene şi vedeţi cum vă simţiţi.
  
• Dacă lucrurile nu evoluează aşa cum aţi planificat, străduiţi-vă să nu vă impacientaţi; fiţi mai adaptabil şi mai dispus să vă schimbaţi planurile.
  
• încercaţi să vă asumaţi din cînd în cînd riscuri; de ce să nu existe un pic de aventură în viaţa dumneavoastră ?
  
• Puţină relaxare nu v-ar strica; faceţi efortul să vă arătaţi mai flexibil cu cei din jur.

De-a lungul acestei cărţi am analizat tipurile de personalitate şi temperamentele şi am văzut cum ne influenţează ele domeniile cele mai importante ale vieţii. Ne-am oprit, de asemenea, asupra modurilor de a evita capcanele şi de a ne îmbogăţi propriul tip.

Trebuie să fim atenţi la ceea ce simţim cînd începem să ne dezvoltăm tipul. Dezvoltarea tipului este un proces care durează toată viaţa, nu un procedeu la care să recurgem doar cîteodată. Tipul ne spune care dintre predispoziţiile noastre sînt mai evoluate, dar nu ne indică nici cît sînt de evoluate, nici dacă direcţia de evoluţie este pozitivă.

Amplificarea caracterisiticilor tipului propriu poate deveni unul dintre ţelurile noastre în viaţă. La început ne vom spori receptivitatea pentru informaţiile despre noi înşine; apoi, pe măsură ce vom aduna mai multă informaţie, vom descoperi că o putem folosi în mod constructiv pentru propria fericire şi împlinire. Nu numai noi avem de cîştigat, dar şi lumea din jur.

Un ultim sfat: continuaţi să fiţi dumneavoastră înşivă – dar în versiunea cea mai bună.