Săptămâna trecută am ieșit cu niște tovarăși la o bere, bere care s-a lungit preț de câteva ore bune, ajungând acasă pe la miezul nopții. Când ne apropiem de niște garaje din zonă, vedem un stâlp de iluminat într-o poziție ciudată, că lumina în diagonală. Știind că nu e de la bere și că stâlpul cu pricina chiar a fost vandalizat de ceva cretini (cartierul e plin), l-am îndreptat pe cât posibil și ne-am văzut de drum.

Câteva zile mai târziu, azi, dau să arunc o privire pe geam, să mai văd și eu lumea. Tot holbându-mă prin jur, ajung și în zona garajelor și observ că peisajului îi lipsește ceva. Pe urmă văd stâlpul căzut la pământ de data asta, semn că respectivii cretini s-au reîntors ca să-și termine opera. Doar că de data asta nu cred că se mai poate repara prea ușor, că e scos din suport și nu e vorba de o simplă împingere pentru a rezolva lucrurile. Păcat că s-au schimbat stâlpii ăia comuniști, din beton sau ce naiba erau făcuți, pe care nu-i dădeai jos cu una cu două.

Stau și mă întreb, cât de cretin să fii ca să vandalizezi utilitățile publice? Nu e bine să fie lumină pe stradă, ca să nu-ți rupi gâtul când dai prin gropi? A, stai, am uitat unde mă aflu și, dacă stau bine să mă gândesc, de vrei să dai în cap cuiva nu trebuie să fie lumină. Bravo, m-am prins acum care-i logica.

Pe români îi mai poți civiliza doar cu bâta, în marea lor majoritate. Înainte nu stăteau chiar așa lucrurile, dar ne-am lăsat prostiți din toate direcțiile și am ajuns să nu mai respectăm mai nimic în țara asta. Hai să mâzgâlim bănci, pereți, să dărâmăm stâlpi, să spargem bănci, că sigur o să ne fie de folos. Că apoi tot noi o să behăim că nu avem aia și aia, sărăcuții de noi.