Focul ardea mocnit. Isi aseza mainile reci si zgariate pe pietrele calde din jurul focului. Privi lung zgarieturile care deja se cicatrizau de pe dosul palmelor. Unele dintre ele erau inflamate, probabil infectate. Isi ridica privirea la auzul unui sunet care venea dinspre padure. Isi miji ochii si privi timp de cateva secunde spre desimea ei. Intunericul nu il impiedica sa vada. Stramba din nas dezamagit. Doar o veverita. Desi ciudata prezenta ei, la acea ora din noapte. Dar nu se sinchisi sa ii dea prea multa atentie. In acel moment mai tare il chinuia foamea care o simtea si care nu ii dadea pace. Fusese deranjat din vanatoarea lui de o creatura de-a Lordului. Nu dorea sa aiba nimic dea face cu tot ce era bun pe acea lume, dar Raul ce il imprastia acel Lord ii facea si lui… rau. Ii lua libertatea si puterea. Pana atunci el era cel care aducea frica, toti fugeau de el, dar acum, acum ii cereau ajutorul. Nesabuitii!!! Nu isi dadeau seama ca EL era cel de care trebuiau sa se teama. Dar nu era asa. Pufni nervos. Isi ridica mainile de pe pietrele calde si isi privi palmele. Pielea ii era alba si fina, iar degetele lungi si drepte, lucru cam neobisnuit pentru un personaj de genul lui. Zambi fugar, iar zambetul scoase la iveala niste colti ascutiti si albi. Stomacul lui scoase un sunet. Isi prinse talia intre brate. Trebuia sa vaneze, dar era prea slabit, dupa lupta care o avuse. Un val de caldura se ridica din stomac spre crestet. Isi simti gura uscata. Ii era sete… Nu mai simtise mult gustul sangelui si nici al carnii crude. Ce devenise? Ii era rusine de el. El, temuta creatura, nici om, nici animal, acum era prea obosit si sa mai vaneze. Isi atinti ochii asupra focului. Flacarile rosiatice se reflectau in pupile negre ale ochilor lui. Marai infundat, apoi zise doar pentru el:
- Sidonix, ce ai ajuns? Te ascunzi de oamenii care iti cer ajutorul, esti flamand si insetat si nici macar nu poti vana… Si Lordul asta are o mare problema cu tine…
Privi in jur parca dezorietant. Incepu sa adulmece aerul. Miros de blana uda si murdara. Venea de undeva de departe, dar ii putea simti mirosul. Se ridica de jos si asculta. Chitaituri de animale speriate care isi cautau loc de adapost. Continua sa asculte… Raget de fiara. Lordul si-a scos “odraslele” la vanatoare. Se incrunta. Scoase un urlet prelung. Din departare se auzira alte urlete, probabil lupii, care ii raspundeau “chemarii”. Rasufla adanc, parca incercand sa se calmeze. Isi ridica sabia de jos, trecu cordonul de piele peste cap si aranja sabia minutios pe umar. Isi roti gatul o data, iar oasele ii trosnira scurt. Privi iar spre padure. Acum putea distinge usor animalele. Contururile trupurilor lor se vedeau deja printre copaci. Sau cel putin el le putea vedea. Un om normal nu ar fi observat nici sclipirile ochilor lor. Dar Sidonix nu era un om normal. Asa ca putea sa ii vada, putea sa ii auda si sa le simte mirosul. Stramba din nas, de parca acel miros l-ar fi deranjat. Se intoarse cu o miscare brusca si porni in fuga spre padure. Simtea creaturile aproape. Patru prezente. Fiecare cu un suflet diferit, unul mai haituit de ura si foame decat celalalt.
Deodata cele patru prezente se despartira. Sidonix se opri din fuga. Parca dezorientat privi in jur. Disparura, dar era imposibil. El nu avea vedenii. Stia foarte bine ce simtise, auzise si vazuse. Marai nervos. Deodata simti o greutate in dosul cefei. Cu o miscare scurta se intoarse si in acelasi timp scoase sabia din teaca. Una din bestii sarise spre el, dar isi gasi repede sfarsitul, sfartecata de sabia luptatorului. Liniste. Sidonix rasufla greu. Nu intelegea. Asemenea creaturi nu mai intalnise pana atunci. Nici macar in pesterile lui Cerber. Deodata, din neant o alta creatura tasni spre el. De data aceasta il doborase. Sidonix scapa sabia din mana. Se rostogoli pe jos, cu animalul peste el. Urla enervat si prinse grumazul creaturii intre maini. Isi infipse unghile in carnea lui. Deodata pielea mainilor lui incepu sa se crape. De sub ea iesira la iveala niste gheare ascutite. Sidonix stranse mai tare gatul animalului. Ghearele se adancira in grumazul lui. Creatura urla, dar se zbatu in speranta ca va scapa din stransoare. Dadu sa-l muste. Sidonix se incrunta si trase cu putere. Un urlet de agonie se auzi in linistea padurii. Sidonix sfasie gatul bestiei. Trupul neinsufletit cazu peste Sidonix. Il impinse scarbit de pe el si se ridica de jos. Se intoarse si isi cauta sabia. Statea infipta in trunchiul unui copac. Se apropie, dar cand puse “mana” pe manerul ei auzi un marait. Isi ridica privirea. Una din acele patru creaturi negre ii “ranjea” din copac. Sari un pas in spate nescapand animalul din vizor. Cu miscari calme, scoase teaca sabiei de pe umar si se lepada de vesminte. Se lasa sa cada in genunchi. Ranji:
- Nu-mi dai de ales…
Sidonix isi intinse gatul. Sira spinarii se arcui, poate prea tare. Pielea se crapa si in scurt timp o creasta tuciurie se ridica pe spinarea lui. Muschii corpului se umflau. De la baza spatelui inpecu sa ii creasca o coada . Mainile deja trasformate, se adancira in pamant. Scoase un urlet ascutit. Pielea fetei crapa si ea, lasand in urma ei un bot lung, asemanator unuia de lup. Colti ascutiti, urechile alungite, ochi patrunzatori si reci de animal. In cele din urma se lepada de pielea de om, iar acum arata asemenea unei bestii ce il atacase. Corpul ii era acoperit de un par negru si scurt, o blana deasa, iar membrele se trasformasera si ele. O creasta dintr-o membra aparent subtire i se ridica pe spinare, iar coada zvacnea asemenea unui bici, lunga si acoperita de solzi, parca un sarpe viu. Metamorfoza era completa.
Sidonix isi privi adversarii, care acum ii dadeau tarcoale. Se maraiau unii pe altii, dar nici unul nu misca. Se pare ca trasformarea luptatorului surprinse cele doua creaturi. Pareau intimidate. Cel putin asa simtea Sidonix. Asemenea unui caine care simte frica omului cand se apropie de el. Dar totusi, se pare ca nu ii intimidase indeajuns. Una din creaturi se repezi la el. Cu o singura miscare Sidonix lovi cu laba si dobora animalul. Ii rupse coastele si ii rani plamanii, iar acum animalul se zvarcolea in fata lui, sufocandu-se. Mai ramase unul singur. Fara sa mai astepte vreo miscare din partea lui Sidonix, bestia neagra se napusti asupra lui. Sidonix se feri din calea lui, se intoarse si lovi cu coada. Lovitura facu animalul negru sa urle. Enervat se intoarse catre Sidonix, dar creatura, era deja langa el. Isi infasura coada in jurul membrelor posterioare si il dobora. Se repezi asupra lui, muscand carnea pieptului. Odrasla Lordului urla prelung. Sidonix isi adanci botul in corpul lui, zdrobind oasele cu dintii. Prinse inima animalului intre colti si musca. Urletele se oprira brusc. Murise. Inca mestecand inima adversarului, Sidonix se retrase cu miscari lente de langa el. Dar reveni repede asupra lui, devorandu-i lesul. Se pare ca vanatul lui venise in cele din urma. Cand isi termina cina se indrepta obosit catre locul unde sabia si vesmintele lui zaceau. Se aseza langa ele. Isi intinse botul pe labe si inchise ochii.
Astepta venirea zorilor. Doar asa putea sa isi recapeta forma de om. Iar acum ca mancase se simtea in stare sa plece mai departe. Se pare ca pe cat era mai aproape, pe atat atacurile Lordului erau mai dese asupra lui. Nu intelegea de ce. In fond, nu era de partea nimanui. Apoi auzi o voce si una care ii era cunoascuta:
- Chiar de aceea te doreste mort. Pentru ca nu esti de partea nimanui. Ai ales sa nu fi de partea nimanui, iar pentru el asta inseamna ca esti impotriva lui.
Era unul dintre Observatori. Personaje nesemnificative pentru Sidonix, care urmareau activitatea oricarei creaturi sau oricarui lucru de pe acea planeta, dar care nu interveneau in decursul evenimentelor sau a vietii nimanui. Stateau si… observau.
Toti inafara de unul, Kaoru. El era diferit. Se misca precum vantul. Intodeauna de partea Binelui, dar in caz ca vreo creatura asemenea lui Sidonix era la o rascruce de drumuri, inclina balanta in favoare lui. Asa il jucase pe Sidonix de multe ori decand Lordul ajunse la putere si punea stapanire incet, dar sigur pe fiecare tinut. Se pare ca lui Kaoru nu-i convenea prezenta acestui Lord. Si era de inteles. Daca Lordul ar afla de existenta organizatiilor de Observatori, le-ar fi distrus mai mult ca sigur. Dar Kaoru era mai mult decat un simplu Observator. Impreuna cu fratele lui, Zeri, care era conducatorul unei mase de rebeli, impotriva Lordului. Kaoru incerca sa il duca pe Sidonix de partea lor, stiind valoare lui… Si secretul lui.
TO BE CONTINUED…
