Poate chiar de aceea il dorea atat de tare. Un luptator de talia lui era o adevarata comoara in randurile rebelilor. Organizatia Observatorilor, tinea secreta aceasta miscare, stiind consecintele si unii din ei chiar ar fi ajutat rebeliunea, daca nu erau doar Observatori. Pactul care il facusera atunci cand intrasera in acea organizatie ii impiedica, iar regula era regula. Oare ei stiau de Kaoru? Stiau ca pentru el “regulile erau facute a fie incalcate”? Sidonix il privi lung. Kaoru se apropie de el. Intinse mana in fata si ii atinse crestetul cu palma. Botul animalului era plin de sange. Kaoru scoase o batista si il sterse grijuliu. Il privi in ochi timp de cateva secunde si zise:
- De ce nu vrei sa intelegi ca e spre binele tau sa fi alaturi de mine? Am trecut prin multe impreuna. Ti-am facut vreodata rau? Nu eu sunt dusmanul tau. Lordul este. Lordul este dusmanul tuturor.
Ascunse batista undeva in haina lunga ce o purta si isi trase gluga pelerinei pe cap. Se tara mai aproape de animal. Corpul lui Sidonix era brazdat se zgarieturi de la lupta pe care tocmai o incheiase. Stramba din nas. Atinse una din rani cu mana, dar nu ii fu ingaduit mai mult, fiind oprit de maraitul animalului, care isi intoarse brusc botul spre el. Kaoru ridica mainile in aer, parca predandu-se. Privi animalul si zise in soapta:
- Gata. Am inteles. Nu am voie. Dar crezi ca daca se infecteaza o sa-ti fie mai bine? Prietene, lasa-ma sa te ajut. Asa am facut si pana acum. Crezi ca dintr-o data imi voi schimba parerea despre tine?
Sidonix marai scurt si il impinse pe Kaoru de langa el cu botul. Sacait Kaoru se smuci: - Asculta tinere. Nu iti faci nici un favor, daca stai asa. Stiu ca esti prea sensibil cand esti… animal, dar incearca sa intelegi ca nu iti vreau raul. Ce ti s-ar putea intampla? Uite in cel mai rau caz, ma poti face bucatele si servi drept cina.
Animalul inceta sa mai maraie si isi lasa capul inapoi pe labe. Rasufla greu, parca stiind ca Kaoru nu era un medic prea priceput si avea sa-l doara. De sub haina, Kaoru scoase niste bandaje. Le aseza langa el apoi se ridica in picioare si incepu sa priveasca in jur. Incepu sa caute fiecare planta. In cele din urma, la radacina unui copac gasi niste frunze. Exact de ce avea el nevoie. Se intoarse catre Sidonix, dar acesta se ridicase de jos si privea atent vazduhul. Privi in aceeasi directie si observa ca cerul devenea de alta culoare. Rasarea soarele. Isi intoarse privirile catre Sidonix. Acesta se asezase iar jos la locul lui. Parea incordat. Si avea de ce. Durerile prin care avea sa treaca acum, erau de nesuportat pentru majoritatea oamenilor. Kaoru sa dadu cativa pasi inapoi. Il privea tacut pe Sidonix, care statea asemenea unui sfinx negru si tacut. Prima raza de lumina aduse cu ea un urlet. Animalul cazu pe o parte si ramase nemiscat. Burta incepu sa ii crape. Taietura, la inceput mica, acum crestea in dimensiuni, de-a lungul burtii fiarei, intinzandu-se pana pe gat. Lumina zilei era tot mai puternica. Deodata, dinauntrul animalului, prin taietura, se zari capul unui om. Sidonix trase adanc aer in piept si incerca sa isi regleze respiratia. Kaoru se stramba. Ura acel moment al metamorfozei animal-om. Era mult mai groaznic decat cel de om-animal. Dori sa se apropie sa-l ajute sa iasa din acel cocon, dar stia ca ar fi inrautatit situatia. Lui Sidonix nu ii placea sa primeasca ajutorul nimanui. Iar acum, oricum, nu mai avea nevoie de asistenta lui. “Invelisul” ranit ramase gol, ca o coaja de ou, iar Sidonix era nevatamat. Era una din atuurile acestei creaturi.
Kaoru se intoarse si se pierdu in desimea padurii. Merse pe o carare timp de cateva minute, apoi se abatu de la e. O lua la fuga si ajunse in cele din urma la un copac imens. In fata lui, niste pietre ovale. Se proptii de una din ele si incepu sa impinga. Cu greu reusi sa o miste din loc. Sub piatra se deschise un tunel. Se strecuta inautru si cu acelasi efort, impinse piatra la locul ei. Pasi pe niste trepte bajbaind pe intuneric. Inainta precaut pe coridor. Deodata in jurul lui, facliile de pe pereti se aprinsera si in fata lui statea un barbat, cam de de aceasi statura si fizionomie cu a lui. Kaoru se dadu cativa pasi inapoi , dupa care, dandu-si seama cine era barbatul zambi sacait si zise:
- Zeri, tu erai. Data viitoare incearca sa nu mai faci asa cea. Stii ca urasc lucrul asta. Apari ca o fantoma si la fel si dispari. Parca ai fi un hot de buzunare.
Zeri il privi lung si stramba din nas: - Sperios esti fratioare. Spune, ce ai aflat?
- Nu prea multe. Sidonix e ferm pe pozitii, nu vrea sa vina de partea noastra, dar nu voi renunta asa usor, iar Lordul… Ei bine. Isi inteteste atacurile asupra lui. Creaturile pe care le-a trimis in noaptea asta dupa el au fost ceva neasteptat. Felul in care se camuflau… L-au rascolit putin si pe Sidonix. E clar ca Lordul il vrea mort. Il vede probabil ca cea mai mare amenintare… Tu? Ceva vesti noi despre Suflet?
Zeri il privi lung cu un aer trist: - Fangorn nu a reusit sa gaseasca o noua gazda pentru Suflet in caz ca va fi eliberat. Si nici nu a reusit sa gaseasca locatia, unde acesta este tinut prizonier.
- Lordul are nevoie de Suflet. Probabil ca il tine captiv in corpul celui care Sufletul l-a ales. Iar Sufletul nu poate rezita prea mult fara un corp si nu il poate parasi… Capcana perfecta…
- … Si in tot acest timp, Lordul profita si isi face de cap cu Pamantul. Avem nevoie de ajutorul lui Sidonix.
- STIU! urla Kaoru. Stiu… Dar nu il pot forta. Nu vreau sa-l amagesc. El va fi intradevar de ajutor, atunci cand va aceepta targul nostu nesilit. Intelege acest lucru Zeri.
- Fara el…
Dar fu oprit de Kaoru: - Stiu. Nu mai e nevoie sa-mi repeti. Spune-i lui Fangorn sa isi reinceapa cautarile si de data asta mai cu spor.
Zeri incuvinta si se intoarse sa plece. Kaoru il urma cu pasi grei. Trebuia sa faca ceva si repede.
TO BE CONTINUED…
