Kaoru gonise animalul deja de jumatate de zi si probabil ca ar fi plecat mai departe, daca acesta nu ii dadu semne clare de oboseala. Se hotara intr-un tarziu ca sa il lase pe Dorloth sa se odihneasca. Il opri si il descaleca. Calul spumega din cauza setei si a alergaturii pe care o indurase pana atunci. Kaoru clatina din cap si isi privi animalul:
- Imi pare rau Dorloth? Voi avea grija sa nu se mai intample.
Il mangaie pe bot si scoase din desaga ce o avea atarnata pe umar un mar. Era proaspat, mare si rosu. Il rupse in doua si il dadu lui Dorloth. Aceasta iI infuleca, apoi se retrase din fata stapanului sau, cautand iarba. Kaoru il privi timp de cateva secunde apoi incepu sa isi faca de lucru.
Cerul prindea deja culori de violet si albastru inchis. Incepea sa se intunece. ?Chiar bine?, gandi Kaoru. Cauta nite pietre si se aseza intre niste copaci cu trunchiuri negricioase si scoarta lucrioasa. Arborii aratau de parca erau sculptati in marmura neagra, reci si sobrii. Aseza pietrele in cerc, apoi se ridica si pleca sa caute vreascuri pentru a-si aprinde un foc. Il mai privea din cand in cand pe Dorloth, care pastea ceva mai departe de el. Gasi in sfarsit ce ii trebuia si se intoarse la mica ?tabara? care si-o crease. Aseza minutios vreascurile intre pietre. ?Si acum ce urmeaza?? zice in gand Kaoru. Spera ca Zeri sa nu fi uitat de el. Scotoci in desaga si gasi ceea ce cauta, doua pietre de cremene. Smulse de la radacina unui copac niste fire de iarba uscate si le aseza in fata lui. Incepu sa loveasca pietrele una de alta. Scantei mici se imprastiau in jurul, dar nu destul de puternice ca sa aprinda firele. Kaoru rasufla adanc, parca incercand sa se linisteasca, deja vizibil enervat. Mai incerca de cateva ori, dar fara succes. Frustrat, arunca pietrele langa el si pufni nervos. Se ridica de jos si se plimba de cate ori in jurul vreascurilor pentru foc. Isi roti de cateva ori capul. Gatul ii pocni. Se stramba, dar fara sa mai faca alte comentarii si de puse inapoi pe ?lucru?. Lua de jos pietrele si incepu iar sa le loveasca un de alta? Tot mai violent. Deodata o scanteie sari pe firele uscate si le aprinse. Kaoru sari in picioare strigand:
- FOC! AM REUSIT!!!
Lua paiele cu griji de jos si le indesa sub creguntele de copac uscate pe care le pregatise. Lua cele cele doua bucati de cr?mene in mana si incepu sa danseze in jurul folcului: - Sunt STAPANUL FLACARILOR? EU MARELE? KAORU!!! Ai auzit Dorloth?? Eu?
Apoi se opri brusc. Era prea liniste. Uitase complet de Dorloth. Amuti. Arunca pietrele din mana si iesi dintre copacii tuciurii. Privi in jus. Liniste. Asculta cu atentie. Liniste. Nici macar vantul nu adia. Incepu sa adulmece aerul. Resipra greu. Parca si atmosfera devenise apasatoare. Facu cativa pasi, cautand cu privirea printre arborii inalti. Era dificil sa mai observe ceva, mai ales ca se intuneca cu fiecare minut care trecea. Alerga la locul unde il lasase ultima data pe Dorloth. Privi in jur. Nimic. Se apleca si privi urmele din iarba. Urma amprentele de pe sol. Mergeau in directia opusa tabarei amplasete de el. Privi inapoi, pentru a se asigura ca nu se indeparta prea tare. Vazu flacarile focului, care sclipeau printre copaci. Continua sa urmeze pasii lasati de animal in iarba. Apoi se opri brusc. Nu mai era nimic pe sol. Era imposibil ca Dorloth sa se evapore pur si simplu. Se ridica si privi aiurit in jur. Stramba din nas: - Hm. Dorloth??! Hai baiete?
Nu primi nici un raspuns. Nici un sunet in jurul lui, doar cel al ierbii, care trosnea sub greutatea pasilor lui. Isi tuguie buzele si scoase un fluierat scurt, apoi asculta. Nici un raspuns, nici un sunet. Devenea deja nervos: - DORLOTH!!! Unde naiba te-ai ascuns?
Auzi in spatele lui un sunet, de parca cineva isi tarsaise picioarele. Se intoarse brusc. - Fie cum vreti voi, zise rastit.
Inchise ochii si asculta. Auzi la inceput un fel de vajait, care devenea tot mai clar? soapte. Le auzea clar acum gandurile: “Carne de om”, “il las pe Gashtag sa il doboare, apoi il omor pe el si a mea va fi prada”, “Buzdug si Gashtag sunt niste prosti. Omu o sa-i doboare, iar cand omu e obosit, eu omorat om. Eu conducator” Apoi vocile disparura lent, una cate una din mintea lui. Kaoru deschise ochii. Zambi cu rautate. Natyzi. Trei natyzi nenorociti, care credeau ca o sa-l doboare. Se roti pe loc si puse mana pe manerul sabiei. De dupa unul din copaci sari o aratare cu piele tuciurie, imbracata cu o armura murdara. Parea sa fie o marime mai mare decat ii trebuia lui si zanganea la fiecare miscare pe care natyzul o facea. In spatele lui auzi alt zgomot. Probabil unul din cei trei iesise din ascunzatoare. Kaoru zise: - Care dintre voi e Buzdug si care e Gashtag?
Prima aratare zise: - Eu sunt Buzdug! Dar ce importanta are pentru tine asta omule? Oricum vei muri.
- Ah nimic. Vroiam sa imi indeplinesc o ultima dorinta intainte sa? mor, zise Kaoru zambindu-i hain. Continua, si care e Gashtag??
Al treilea dintre natyzi iesi de dupa un copac. Era mai inalt decat tovarasul lui. Avea buzele groase si o dantura murdara si ascutita, care se intrevedea intre ele. Armura de pe el era la fel de murdara, dar pentru ca era mai solid, nu facea galagia pe care armura celuilat o facea. Kaoru inclina capul apoi zise: - Hm. Unde este prietenul numaru` trei?
In spate lui se auzi o voce ratoita: - Aici! Care e problema ta omule?
- Buzdug, Gashtag, stiati ca prietenul vostru vrea sa va fure prada?
Vocea din spatele lui se auzi din nou: - Ce naiba? Nu-i adevarat! Stiti ca nu as face asa ceva bunilor mei prieteni, se scuza cel de-al treilea natyz.
Buzdug si Gashtag se privira aiuriti. Gashtag se incrunta: - Da` de unde stii tu asta omule?
- Pentru ca stiu. Asa cum stiu ca prietenul tau Buzdug vrea sa te omore dupa ce ma vei dobora tu. Sa inteleg ca tu esti cel mai viteaz?, zise Kaoru.
Gashtag il privi furios pe Buzdug si urla: - ASA DECI! VIERME!!! VREI SA MA OMORI! ITI ARAT EU TIE!
Natyzul maruntel sari in spinarea lui Buzdug. Acesta urla nervos, il apuca de unde putu, il desprinse de pe el azvarlindu-l pe jos. Acesta se rostogoli pana la picioarele celui de al treilea natyz, Pushgash. Gashtag deschise ochii si il privi pe Pushgash care ramase incremenit. Natyzul sari in picioare si il apuca pe Pushgash de gat, urland: - SI TU MERITI SA MORI URATANIE!
Pushgash il prinse si el la randul lui de gat si incepu sa oracaie nervos:
-Uratenie? U-u-ura-tenie?!!! Uite cine vorbeste? HIDOSULE!!!
Buzdug incepu sa urle si se avanta catre cei doi batausi. Ii prinse pe amandoi de spate si ii lovi cap in cap, apoi urla inca o data, parca in semn de victorie. Ii arunca langa un copac, se intoarse catre Kaoru si racni: - Tu, esti al meu omule! Arata ce poti pocitanie!
Kaoru scoase sabia din teaca si pufni: - Pocitanie?Iti arat eu tie pocitanie?
Cei doi se roteau in cerc. Buzdug isi scoase sabia. Avea o lama lunga si neagra, dar lama ei era ciobita in multe locuri. Proabil doar greutatea ei dobora adversarul. Varful sabiei era intors invers, asemenea unui carlig. Kaoru stramba din nas. Deja vizualizase in mintea lui ce putea face natyzul cu ea. Scutura capul, incercd sa isi alunge gandul din minte, dar imaginea cadavrului cu pieptul si burta sfartecata mai persista cateva secunde. Inghiti in sec. Facu un pas catre Buzdug cu sabia intreptata inainte, dar nu lovi. Din contra adversarul lui fugi catre el, rotind sabia in aer, iar cand ajunse langa el lovi. Kaoru se retrase din fata lui, strecurandu-se pe sub bratul lui, iar Buzdug nimeni in pamant. Sabia ramase infipta acolo. Natyzul o smulse cu putere si fornai pe nari. Se intoarse catre Kaoru, care astepta. Kaoru isi arcui gatul si isi privi in ochi adversarul. Acesta din urma marai si se incrunta. Scoase un urlet si ridica sabia deasupra capului, dar deodata ramase teapan. Ochii se facura mari, ca surprinsi si gura cascata nu mai scotea nici un sunet. Natyzul isi scapa sabia in cap, apoi se pravali si el la pamant. Ramase fara suflare intins pe jos. In ceafa avea implantata o toporisca. Kaoru privi scena uimit. In fata lui statea, sprijinit in sabie, Gashtag. Acesta ranji si zise: - Omul e al meu!
Respira greu si avea o rana la cap, din care curgea sange, dar nu de coloare rosie ca cel al oamenilor, era de un maroniu inchis, aproape negru. I se prelinsese pe toata fata, in siroiuri subtiri, facandu-l sa para mai hidos decat era el. Dar Gashtag nu reusi sa faca nici un pas catre el, fiind oprit de Pushdug. Acesta se tarase pana langa el si il prinse de picior, urland ca din fura de sarpe injuraturi la adersa fostului sau camarad. Natyzii erau niste creaturi vicioase, care nu erau deloc unite si preferau sa se omoare intre ei pentru un banut de piatra, daca ei credeau ca acel lucru valora ceva. Si se pare ca cei trei nu faceau exceptie. Mai mult ca sigur fusesera izgoniti din tabara lor sau plecasera ei cautand glorie si putere, dar ajusera doar niste simpli hoti, care incercau sa isi duca traiul de pe o zi pe alta. Din pacate, acesti natyzi erau si puternici, ca orice creatura a Lordului. Norocul era ca puteau fi usor dusi de nas. Asa procedase si Kaoru, simpla metoda de ?dezbina si imparateste? se pare avusese succes, iar acum statea cu sabia in mana si ii privea pe cei doi cum se bateau intre ei, sleiti deja de puteri si ametiti. Credea ca va trebui sa ii omoare, dar se pare ca cei doi ii facura si acest serviciu, injungiindu-se unul pe altul.
Kaoru baga sabia in teaca. Privi timp de cateva secunde lesurile celor trei si pleca spre tabara care si-o amenajase mai devreme. Pe drum mai aduna cateva cregi de copac. Cand ajunse, focul era apropae stins. Arunca vreascurile pe foc si se intoarse inapoi langa natyzi cu o faclie in mana. Incerca sa il gaseasca pe Dorloth si nu avea nici cea mai mica idee unde s-ar putea afla animalul. Incerca sa gaseasca urmele pe care le urmase mai devreme, dar totul era deranjat, de la lupta care avusese loc si era oricum prea intuneric, iar faclia lui nu prea ajuta. Il mai striga de cateva ori, dar nu primi nici un raspuns. Rasufla greu. Trebuia sa accepte ca il pierduse. Probabil cei trei il omorasera, dar nu intelegea cum disparuse fara urma, fara sa auda nimic. Poate entuziasmul lui il facese surd la orice din jurul lui. Agita faclia in aer, pana cand aceasta se stinse si se intoarse la tabara lui. Pasi intre copaci tuciurii, dar ramase mut. Dorloth era langa unul din copaci, iar in fata focului se afla un strain. Statea in capul oaselor, invelit intr-o manta neagra si gluga care ii ascundea chipul. Strainul isi ridica privirea si Kaoru deslusi doi ochi stralucitori, ca de animal. Respira usurat si zise:
- Sidonix, tu erai?
Acesta isi lasa gluga pe spate si ii ranji: - Vroiam sa iti mananc amicul, zise acesta aratand catre Dorloth, dar ai avut noroc sa-mi dau seama ca e al tau. Se ratacise prin padure si l-am vanat? pardon, gasit? Ma gandeam ca tu iti facusei tabara aici si l-am adus inapoi…
- Multumesc, zise pe un ton absent Kaoru.
- Uite ce e? Mi-e foame, ma duc sa vanez. Am simtit niste natyzi prin zona?
- Ah, da, zise Kaoru, lesurile lor sunt ceva mai incolo. S-au casapit unul pe altul, dupa ce le-am dezvaluit gandurile. Au vrut ei sa ma veneze pe mine?
Sidonix stramba din nas: - Prada moarta? Urat?
Se ridica in picioare si isi aranja pelerina, apoi zise: - Ar fi bine sa ma grabesc, pana nu se raceste. Ma intorc imediat?
Kaoru inchise ochii si dadu dezaprobator din cap, dezgustat. Nu dorea sa vada si nici sa stie ce avea Sidonix de gand sa faca. Ii facu semn cu mana ca putea sa plece si se apropie de Dorloth.
Sidonix se afunda in padure si disparu in cateva secunde, iar Kaoru ramase in tabara. Intalnirea cu Sidonix era chiar neastepta, dar cand putea fi el previzibil? Ridica din umeri si se ghemui langa unul din copaci. Trase sabia langa el si isi sprijini capul pe ea. Inchise ochii. Adormi repede, poate chiar mai repede decat se asteptase. Dimineata il astepta un alt drum.
TO BE CONTINUED…
