Axi deschise ochii aiurit, cand auzi scantecetele lui MuadDib. Tanarul isi revenise, iar acum cerea apa. Se ridica de jos si se apropie de el. Cauta instinctiv sticluta cu Dalminee pe care o primise de la Zagga. Nu o gasi asupra lui si privi disperat in jur. O gasi repede. Se afla pe coltul unei stanci, care iesea dintre zabrelele de piatra, gata sa cada in haul de dedesupt. Se arunca dupa ea ca un apucat, parca deja vizualizand scena care urma sa vina, cu ?sticluta sfanta?, disparand in neantul de sub el. O prinse intre palme si o stranse disperat in maini. O ridica cu grija si o privi lung. Parca avea o lucire nebuna in ochi. Respira greu, incercand sa se calmeze. Dar reveni la starea lui normala, atunci cand auzi, iar scancetele lui MuadDib. Lua sticuluta cu el si o aseza langa el. Trase patura mai aproape si rupse din ea o fasie subtire. Prinse gatul sticlei cu ea, apoi si-o atarna la gat grijuliu. MuadDib deschise ochii si privi in jur. Il vazu pe Axi agitandu-se in jurul sau si zambi, apoi zise:
- Hei, mai traiesc?
Vocea ii era ragusita si Muad se facuse greu auzit. Axi isi intoarse privirile spre el si zise parca pe un ton deznadajduit: - Eh, cum sa nu traiesti? Ti-am promis ca o sa te tin in viata si asa o sa fac.
- Da, imi amintesc, promisiunea facuta tatalui meu? , zambi amar MuadDib.
- Exact…
MuadDib privi in jur: - Unde sunt?
- Intr-o inchisoare, zise Axi privind peretii de piatra. Intr-o inchisoare si eu incerc sa scap? Sa scapam?
- Si cum ai de gand sa faci asta? Zise MuadDib, incercand sa se ridice de jos.
- Nu stiu, ezita Axi, apoi continua, mi se pare ca Zagga vrea sa ne ajute si in el imi pun acum singura farama de speranta care mi-a mai ramas. Voi incerca sa il induplec sa ne ajute. Cine stie?
MuadDib scutura din cap: - Stii ca este imposibil? Portrallii nu ajuta, fara sa fie ajutati?
- Atunci il voi intreba care este pretul. Ce alta alternativa avem?
MuadDib il privi timp de cateva secunde. Se ridica cu greu in capul oaselor si il impinse de langa el pe Axi cand acesta dori sa il ajute. Se tara pana langa zabrelele de piatra si privi afara din incapere. Sub ei, haul era in flacari. Ceva avea sa se intample sau probabil se intampla. Vazu grupuri de natyzi si lleraci alergand in tunele. Pareau ca sunt chemati de cineva, inapoi in adancurile pamantului de unde se nascusera. Ii facu semn lui Axi sa se apropie. Acesta veni langa el si privi si el valvataie de flacari de sub ei. Apoi auzira un zumzet prelung, de parca pestera fusese inundata de un cantec grostesc. Si asa era. Axi mai auzise in timpul sederii lui acolo acel ?zumzet?. Era de fapt unul din imnurile negre pe care acele creature le cantau la anumite intervale de timp. Se pare ca acum iar era mometul incantatiilor telurice. Iar daca acel moment venise, “petrecerea” abia incepuse.
Axi se restrase de langa gratii si il indemna pe MuadDib sa faca la fel. Chiar in timp, pentru ca locul incepu sa se cutremure. Cateva din zabrele se crapara. Flacarile de sub ei se marira brusc, parca incercand sa ii prinda in valtoarea lor si sa-i arda. Cantecele lleracilor si natyzilor se auzeau tot mai tare. Cei doi se oprira din respirat. Stateau si ascultau. Afara trecura in fuga niste garzi. Erau grabiti. Se pare ca marele eveniment era chiar foarte important. MuadDib se ridica in picioare si se lipi de usa. Ramase cateva minute nemiscat, cu privirea pierduta in gol, parca speriat de ceva anume. Axi se apropie si el de usa si asculta. Printre injuraturile si vorbele aspre pe care si le aruncau unul altuia paznicii, Axi distinse vocea lui Zagga. Acesta urla ca un apucat la cei mai mici de rang adunati acolo. Se pare ca Lordul pregatea ceva. Axi se desprinse de langa usa si se tara inapoi, langa gratii. Privi in jos. Dintr-unul din multele tunele care erau sapate in acel loc, incepura sa iasa niste lleraci. Erau aliniati in coloane, dar reduse numeric, apoi in urma lor veneau cativa natyzi, iar in urma lor portrallii. Acestia din urma duceau pe brate un cosciug de piatra. Dinauntrul lui se zarea o lumina pala, care parca dadea sa se stinga. Axi se lipi de gratiile celulei si privi cu atentie sicriul. Cand concoiul ajunse in dreptul lui, Axi reusi sa desluseasca inauntrul cutiei de piatra, chipul unei tinere. Statea intinsa in cosciug, cu mainile impreunate pe stomac. Chipul ii era palid, dar parca radia o lumina. Parea trista sau mai repede parca era chinuita de o durere cumplita care nu o lasa sa se trezeasca. Parea prinsa intr-un cosmar. Purta o rochie lunga si alba, care se ondula la fiecare miscare a sicriului. Ochii mari, erau inchisi si tresareau uneori. Parul lung si negru ii unduia lin, rasarind uneori ca niste tentacule dintre colturile reci ale capcanei de piatra. Axi ramase mut. Parca pentru cateva secunde, cat convoiul trecuse prin fata lui, atmosfera se incalzise, dar? altfel?Se linistise? Axi isi scutura capul, parca incercand sa se dezmeticeasca. Apoi isi dadu seama. Tanara era Tenshi. Sufletul. Era cea pe care toti o doreau eliberata. Cu exceptia Lordului. Ea era sursa de putere a lui. Il vazu pe Zagga care alerga in spatele convoiului, parca incercand sa se ascunda ce cei de acolo. Deodata un urlet prelung de animal zgudui barlogul Lordului. Flacarile de sub ei se ridicara pana aproape de celula lor, arzand mainile lui Axi, care tinea gratiile strans in pumni. Isi retrase mainile de pe ele. Privi in jur dezorientat. Devenea nelinistit. Convoiul care o purta pe Tenshi disparu repede intr-un alt tunel. Axi privea fix tunelul in care acestia intrara, dar caldura flacarilor care il impresura il facu sa lacrimeze. Se intoarse catre MuadDib si zise:
- Ai vazut? Ai vazut si tu?
Acesta dadu aprobator din cap si ii raspunse cu suflarea taiata: - … Da, era Tenshi. Unde o duceau?
- Nu am nici cea mai mica idee, dar nu e bine.
O alta zguduitura ii facu pe cei doi sa se opreasca din vorba. Axi se apropie de usa si incepu sa o zgaltaie disperat. Nervos incepu sa il strige pe Zagga. Deodata usa se deschise violent. Axi fu azvarlit intr-un colt al celulei. MuadDib il privi timp de cateva secunde, apoi schiopatand se indrepta spre el. Il ajuta sa se ridice de jos. Axi injura infundat, frecandu-si crestetul capului lovit. Deschise ochii si privi in jur. In usa statea Zagga cu mainile in solduri. Acesta pufni si si le zise aspru: - Plecati acum, sunt prea agitati sa se mai gandeasca la voi… Acum!!!
Axi si MuadDib ramasera cu gura cascata. Zagga urla iar la ei: - NU ATI AUZIT?! SUNTETI SURZI?! PLECATI!!!
Axi se ridica de jos rapid si il trase pe MuadDib dupa el spre iesirea din celula. Zagga ii urma. In cele din urma Zagga ajunse sa fie ghidul lor in acel labirint pietros. Brusc Axi se opri din mers si zise: - Unde ne duci? … Si de ce faci asta?
Zagga se intoarse catre el si marai infundat: - Pentru ca urasc locul asta… vreau sa plec de aici…
MuadDib il privi dezorientat: - Dar esti un Portrall. Te-ai nascut aici, altundeva nu poti sa traiesti…
Zagga pufni din nou, de data aceasta mai zgomotos: - Te inseli tinere. Nu m-am nascut Portrall… Am devenit unul… Sunt primul din semintia mea, iar inainte sa fiu… ceea ce sunt acum, am fost o fiinta umana ca si voi…, zise acesta privindu-si mainile imense, apoi continua. Lordul m-a gasit intr-o padure in timp ce vanam. A vrut sa ma omoare, dar l-am implorat sa ma crute. A facut-o, dar in schimb, m-a trasformat in aratarea asta, lasandu-mi sufletul de om in mine, ca sa pot sa imi blestem in fiecare zi clipa in care i-am acceptat invoiala… Era mai usor sa mor…
Axi il scapa pe MuadDib de langa el. Acesta se dezechilibra si cazu pe jos. Cazatura nu il deranja prea tare din starea de uimire in care se afla. Axi fluiera lung si izbunci intr-un ras haotic: - Vrei sa spui ca… tu ai fost om? Dar…
Axi se privi pe el, apoi il privi pe Zagga care era gata sa il loveasca, enervat vizibil de rasetele isterice ale lui Axi. MuadDib se ridica de jos agatandu-se de stancile care ieseau din peretele tunelului si zise: - De ce ne ajuti?
Zagga ezita cateva secunde apoi zise: - … Pentru ca vreau sa ajung din nou printre oameni. Dar in starea in care sunt, prezint o amenintare, dar cu voi… Am o sansa. Voi ma veti ajuta sa pot trai alaturi de oameni din nou asa cum eu va ajut acum sa scapati de aici…
Axi dadu aprobator din cap: - Mi se pare normal si corect… Mai ales ca a ajuta pe cineva tine deja de “umanitate”… Scoate-ne de aici… si te vom ajuta… Zagga dadu aprobator din cap si le facu semn celor doi sa il urmeze. Cei trei se adancira in intunericul tunelului.
TO BE CONTINUED…
