Soarele se ridica incet la orizont, imprastiind in jurul lui o lumina calda. O briza usoara de vant facu ca frunzele copacilor sa fosneasca. Kaoru statea ghemuit intre radacinile unui copac. Cateva raze de lumina ajunsera pe fata lui si il facura sa strambe din nas. Nu deschise ochii si pufni pe nas, parca incercand sa mai ramana cateva clipe in ?lumea viselor?. Dorloth se apropie de el si ii atinse fata cu botul. Kaoru isi flutura enervat mana in aer, incercand sa isi indeparteze tovarasul de drum de langa el. Dorloth necheza, parca enervat si se intoarse la locul lui. Kaoru se intoarse pe cealalta parte, ascunzandu-si capul intre brate. Dar se trezise deja, desi refuza sa deschida ochii. Auzi o voce cunoscuta undeva langa el: ?Lasa-l in pace Dorloth? E doar un puturos? Hai sa mananci ceva??, apoi Kaoru deschise ochi si privi peste umar, cu un aer enervat. Il vazu pe Sidonix care il hranea pe Dorloth, rupandu-i precaut iarba de jos. Il privi timp de cateva secunde, apoi se ridica in capul oaselor. Il mai scruta timp de cateva secunde nedumerit apoi zise:
- Ce naiba faci?
Sidonix se intoarse calm catre el si zise zambind: - Ii dau de mancare.
Kaoru clipi repetat si repede: - Stie sa manance singur?
- Ma plictisesc? Si in plus imi place animalutul asta al tau? Dorloth?, veni brusc raspunsul lui Sidonix.
- Lasa-l in…
- Stai calm. Nu ii fac nici un rau. Musafirii nostrii de azi noapte m-au saturat. Si in plus? chiar imi place Dorloth.
Kaoru dadu din cap in semn dezaprobator, parca incercand sa alunge un gand negru. Se ridica in picioare si se intinse. Privi in jur si zambi, dar zambetul lui se transforma repede intr-unul amar. Pufni trist. Sidonix il privi cu coada ochiului si zise: - Ce s-a mai intamplat acum?
- Ah, nimic. Priveam doar? Mi-e ca toata frumusetea asta din jurul nostru, poate sa dispara uite asa din cauza acestui ? Lord, zise Kaoru pocnind din degete.
Sidonix pufni:
- Ah fratioare? Nimic din jurul nostru nu are importanta pe care o acorzi tu. Poate Lordul asta nu e asa de rau cum cred toti? Poate ar trebui sa lasam ca lucrurile sa evolueze?
Kaoru il privi nedumerit, dar in cateva secunde nedumerirea lui se transforma in furie. Se indrepta spre Sidonix, iar cand ajunse in fata lui il impinse violent si urla la el: - Sa evolueze? SA EVOLUEZE?!?!?! In ce? Moartea nu e evolutie?
- Moartea e doar o alta cale?
- Nu cand inca mai ai lucruri de facut in VIATA!!!
- Hai sa nu ne certam? Imi pare rau. Stii cum sunt. Eu nu apreciez viata asa cum o faci tu, din motive binecunoscute?
- Indiferent ce apreciezi sau nu? Lordul nu e un mod de viata? El inseamna MOARTE?
Sidonix aproba din cap si nu mai zise nimic. Ii dadu lui Dorloth un ultim smoc de iarba si se intoarse cu spatele catre Kaoru. Acesta din urma se indeparta, dar simti in spate o durere cumplita, de la o lovitura primita. Cazu in iarba si ramase acolo cateva secunde. Scoase un geamat surd si se rostogoli, apoi privi in jur aiurit. Deasupra lui statea Sidonix incruntat si cu pumnul ridicat. Mutra schimonosita, intr-o grimasa hidoasa si coltii albi se intrevedeau printre buzele subtiri si rosii. Parca maraia la el si il privea cu ochii mari, injectati, asemenea unei fiare turbate. Il vazu pe acesta cum isi scoate sabia din teaca si o indreapta spre el. Se retrase din fata lui, tarandu-se spre unul din copacii cu scoarta neagra. De sub o radacina scoase teaca si trase sabia din ea. Auzi vajaitul sabiei lui Sidonix in aer si se intoarse. Cand lama era la cativa centimetrii de fata lui, bara lovitura cu sabia lui. Il lovi pe adversar cu piciorul in stomac, impingand-l din fata lui. Sidonix se dadu cativa pasi inapoi, dezechilibrat. Kaoru se ridica da jos, inca cocosat de lovitura primita cu putin timp inainte. Privi fugar catre Dorloth, care se retrasese dupa copaci, apoi atentia lui se indrepta iar spre Sidonix. Nu intelegea ce i se intampla, de ce devenise dintr-o data violent. Scutura capul, incercand sa se linisteasca si sa incerce sa ii citeasca gandurile lui Sidonix. In mintea lui rasuna o voce: ?Omoara-l!?, dar nu era vocea lui Sidonix si pe langa asta, era un ordin dat lui Sidonix de catre cineva. Intelese. Cineva sau ceva, era destul de puternic sa puna stapanire pe mintea lui. Iar Sidonix nu era orice fiinta umana, care putea fi controlata usor. In spatele acestui lucru se afla un ?papusar? puternic. Stia ca nu prea avea mari sanse impotriva lui Sidonix in acel moment, acesta din urma fiind mai puternic ca el. Avea o singura sansa si aceea, sigur, nu era fuga. Kaoru se repezi spre Sidonix si il lovi cu manerul sabiei peste fata. Acesta se dezechilibra si cazu pe jos. Se lovi cu capul de radacina unui copac din apropiere. Kaoru inainta, hotarat sa nu se opreasca din atac, dar observa ca Sidonix ramase nemiscat in locul in care cazuse. Cu sabia indreptata in fata, se apropie de el precaut. Ajunse in dreptul lui si il impinse cu piciorul. Nu misca, dar scose un geamat surd. Brusc, Kaoru, simti ca ingheata. Il trecut un fior rece si auzi in urechi un raset sinistru. Vazu o umbra care trecu prin spatele lui si auzi nechezatul lui Dorloth? Tropotul copitelor lui? Privi spre locul in care stia ca se afla, dar animalul nu mai era acolo. Mai mult ca sigur ca aratarea de acolo il speriase. Nu erau ?vanatori?. Ei nu aveau capacitatea sa controleze mintea umana? Sau aveau? Dar nu era un vanator. Ei erau doar niste bestii? iar el auzise acel raset. Era mai mult la mijloc?
Afara sa inorase brusc. In scurt timp Kaoru auzi sunetele deranjante ale tunetelor, mult prea dese. Isi ridica privirea spre cer, dar zari intr-un copac silueta tuciurie a unei fiinte care il privea cu ochi de vapaie. Auzi iar acel ras sinistru, dar de data aceasta inca doua in plus. Apartineau unor fiinte feminine? Doua erau sigur. Umbra pe care o zari Kaoru sari din copac in fata lui. Acesta ramase mut. In fata lui se afla o fiinta jumatate om-jumatate animal. Trasaturi de om, doar fata lunguiata si nas coroiat, ca un cioc, gata sa loveasca, ochi adanciti in orbite si rosii. Parul negru si lung ascunzandea pometii proeminenti. Ranjetul ii dadu la iveala niste colti lungi si ingalbeniti. Pe umeri purta parca o manta neagra, dar isi dadu imediat seama ca de fapt acestea erau aripile care se ?odihneau? pe umerii lui. Avea doar 3 degete, care de fapt pareau niste gheare imense. Aratarea izbucni intr-un raset haotic. Kaoru se dadu cativa pasi in spate, nestiind ce sa faca. Fiintza zise:
- Credeai ca misiunea ta va fi atat de usoara? Saracul Kaoru?
- Cine esti?
- Mai bine spus, ce sunt? Sunt ultimul lucru pe care tu il vei vedea?, spuse aratarea draceasca.
Kaoru ezita cateva secunde apoi din gat rasuna un nume: - Majin!
- Majin!? repeta acesta imitand vocea lui Kaoru, apoi tuna. EXACT! MAJIN! Tine minte acest nume, pentru ca te va bantui si dupa moarte.
Kaoru se incrunta si zise: - Strigi victoria prea devreme? Esti bun la vorbe, sa vedem daca stii sa mai faci si altceva?
- Impertinentule?!!! Striga nervos Majin.
Cei doi isi lovira sabile, dar Majin se retrase brusc din fata lui. Privi cerul si se indeparta cativa pasi. Kaoru simti si el ceva si isi dadu seama ca creatura fusese chemata inapoi in salasul ei. Asa se si intampla. Majin isi deschise aripile violent si isi lua zborul de langa el, fara sa mai schiteze vreun alt gest. Lui i se alatura inca doua creaturi inaripate. Situatia era mai grava decat isi imaginase Kaoru. Lordul avea tot mai multe resurse. Stia ca lupta care nu avusese loc, fusese doar amanata, iar timpul avea sa fie recuperat foarte curand.
Se indrepta spre Sidonix care in acel moment se trezise si privea in jur aiurit. Se sprijini de Kaoru, care ajunse langa si il ajuta sa se ridice in picioare. Isi pipai locul lovit si il privi pe cel de langa el:
- Ce s-a intamplat? intreba Sidonix ametit inca.
- M-ai atacat si m-am aparat?
- EU?! exclama acesta stupefiat.
- Da, tu? Lasa. O sa itzi povestesc tot mai tarziu. Acum trebuie sa plecam, privi in jur si continua, ?cu sau fara Dorloth.
Sidonix privi si el in jur aiurit, dar nu mai intreba nimic. Il ajuta pe Kaoru sa isi stranga lucrurile ramase si plecara mai departe, intr-o calatorie care se pare ii aduse intr-un fel, de aceasi parte a baricadei.
TO BE CONTINUED…
