Vânătorul de Suflete: Episodul XX – Kaeru, salvatorul

Trecusera prea multe zile de cand Axi si MuaDib strabateau tinuturile starpe ale Barand?rului. Lordul le secase de viata. Barand?r fusese in urma cu putina vreme o palma de pamant verde, dar de cand Lordul isi facuse salasul acolo, totul murise. Acum pamantul era mort si avea o culoare maronie. Natura parca arsese. Amintirea lui Athilion parca disparuse si ea arsa printre ganduri, iar MuadDib isi pierduse speranta ca avea sa mai ajunga vreodata sa vada un fir de iarba verde sau sa auda susur de apa. Apele in acel tinut erau vesnic tulburi, iar daca erau curgatoare dadeau impresia ca smoala curge in albiile lor. MuadDib era obosit. Se simtea sfarsit, iar in fata lui se deschidea un desert imens. In departare, putea observa niste munti? sau erau cumva dealuri?. Granita Barand?rului . Probabil dincolo avea sa fie mai bine. Sau poate nu. De cand lipsise din lume, probabil Lordul dinstrusese totul, iar dincolo de munti se afla tot acel neant ce il inconjura aici. Isi ridica privirile catre Axi. Acesta parea sa se prabuseasca la fiece pas facea. Dori sa il intrebe ceva, dar gura ii era prea uscata, gatul la fel si nici un sunet nu razbatu din el. MuadDib inghiti in sec apoi spuse aproape in soapta:

• Cat mai avem?
  Axi ii intoarse o privire sacaita si zise:
  
• Nu stiu. Daca aceia sunt muntii Thari?, mai avem mult. Daca cumva am luat-o spre sud si nu vest si in fata noastra sunt dealurile Tithend?n, atunci avem chiar putin. Nici macar o zi de mers.
  MuadDib isi indrepta spatele dintr-o data si privi mai atent relieful ce se ridica la orizont. Stramba din nas scurt si zise:
  
• Nici juma` de zi, zici?
  Axi dadu aprobator din cap. MuadDib continua:
  
• Si nu exista vreo cale sa aflam in ce parte am luat-o? Sud sau vest?
  
• Ba da?
  
• Care? sari fericit MuadDib, parca revigorat.
  
• Daca ajungem acolo in mai putin o zi, inseamna ca am luat-o spre sud, raspunse Axi pe un ton ironic.
  MuadDib isi miji ochii si il privi enervat:
  
• Ha-ha! Ce spiritual esti. Te-a batut prea mult soarele in cap?
  
• O sa ti-o capeti Muad? Enerveaza-ma!
  
• Uuuh! Sunt speriat? Axi, esti mai obosit decat mine. Chiar crezi ca mai ai energie sa ma bati pe mine?
  
• Nu. Dar pot incerca?
  
• Mi-e foame?, spuse scurt MuadDib.
  Axi ii intoarse o privire uimita si exclama:
  
• Nu imi vine sa cred cat de aiurit poti fi! In momente de genul asta tu te gandesti la mancare?
  
• Da` cand sa ma gandesc la ea? Cand e deja la mine in burta? Ma gandesc la ea atunci cand imi lipseste? LOGIC!!! Iar chestia aia care mi-ai dat-o sa o beau acum doua zile, isi cam pierde din efect. De fapt si l-a pierdut de ieri de candva de dimineata, zise MuadDib frecandu-si stomacul si facand o figura chinuita.
  Axi flutura mana in aer absent, apoi se intoarse brusc catre Muad:
  
• Ai dreptate. Dalminee? Ne va salva?
  
• Nu ai cumva Dalminee din aia in forma solida?
  
• Gata! Ma dau batut? Esti incurabil! izbucni Axi enervat de-a binelea.
  
• Mai incet. Inca n-am iesit din Barand?r. Precis sunt lleraci sau cel putini natyzi prin preajma.
  
• Nu ma intereseaza?, zise Axi sorbind o inghititura din sticluta care ii atarna la gat.
  MuadDib se agata de umarul lui si il trase spre el:
  
• Da-mi si mie?
  
• Stai linistit! Iti dau. Nu mai trage? MUAD?!!! urla Axi nervos.
  Dar tanarul prinse funia cu care era legata sticluta si smuci cu putere. Aceasta se rupse de la gatul lui Axi. MuadDib prinse sticla in mana, dar cand dadu sa o duca la gura si sa bea, se trezi cu o palma peste fata. Il privi intrigat pe Axi, care respira greu in fata lui. Acesta facu un pas catre el si zise scurt:
  
• Esti nebun? Ce-ti veni?!
  
• Mi-era sete? Si foame?
  
• Si de aia trebuie sa ma spanzuri? Cred ca pe tine te-a batut soarele in cap prea tare Muad?
  Cei doi fura intrerupti brusc din discutie de pamantul care parea ca incepuse sa se cutremure sub picioarele lor. Intre cei doi se deschise un hau. Peste tot pamantul se crapa. Zgomote puternice rasunau in jurul lor. MuadDib il privi pe Axi disperat. Axi ii intinse mana si striga:
  
• SARI! SARI PANA NU SE FACE MAI LARGA?!!!
  MuadDib aproba din cap si se dadu cativa pasi in spate. Isi lua avant si porni in fuga sper marginea haului, apoi sari. Ajunse pe cealalta parte, impleticindu-se, dar nevatamat. Cazu pe burta, iar sticluta din mana lui se lovi de o piatra, spargandu-se. Cei doi ramasera nemiscati cateva secunde, holbandu-se la lichidul incolor care era acum absorbit de pamantul uscat. Axi se dadu cativa pasi inapoi, il privi pe MuadDib, a carui fata era deja schimonosita de sperietura prin care trecea. Isi scutura capul de parca ar fi vrut sa alunge un gand rau si il ridica pe Muad de jos tragadu-l dupa el:
  
• Misca-te? Sau o s-o-ncurci?
  Acesta se ridica de jos, fara sa scanceasca si il urma pe Axi. Mai privi o data in urma lui, la cioburile din praful maroniu. Cei doi o luara la fuga. Inaintea lor, dealurile Tithend?n deveneau tot mai vizibile. Axi zambi si exclama:
  
• Tithend?n?!
  In fata lor se ivira doua coloane imense de piatra neagra. Pe ele statea inscriptionate diferite cuvinte si simboluri, pe care Axi si MuadDib nu se mai oprira sa le citeasca sau sa incerce sa le descifreze. Granita veche a Barand?rului. In clipa cand trecura de ele, coloanele se surpara in urma lor, intr-un hau care se deschise la picioarele lor. Axi isi intoarse privirile inapoi. In spatele lui, un nor imens de praf maroniu se ridica in aer, acoperind vazduhul. MuadDib se impiedica si cazu pe jos. Lovi cu genunchiul o piatra. Scoase un scancet scurt si ramase nemiscat. Axi il prinse de umeri si il ridica. Schiopatand, acesta il urma tacut. Brusc, cutremurul se opri. In jurul lor se mai misca doar praful, care acum se depunea inapoi pe pamantul uscat. Vartejuri inalte de nisip se spulberau in aer. Axi si MuadDib se oprira din fuga. Se intoarsera si privira la imaginea ce se afisa in fata lor. De undeva din strafudurile pamantului se ridica un huruit prelung. Axi asculta mai bine si ramase cateva secunde cu privirea fixa in crapaturile din pamant. MuadDib il privi la randul lui tacut, apoi zise putin panicat:
  
• Ce-i? Ce se intampla? De ce faci mutra aia?
  
• Sssssh! il repezi Axi.
  Acesta tacu cateva secunde, apoi intreba iar:
  
• Nu glumesc? Spune-mi si mie ce se intampla?
  
• Nu auzi?
  
• Sa aud ce?! se burzului MuadDib la el.
  
• E O VOCE! urla Axi.
  
• Fantastic! Mai asta ne lipsea. Sa incepi sa auzi voci?
  Axi ii intoarse o privire sacaita si il lovi peste cap:
  
• E o voce? Asculta. Nu iti aduci aminte de ea? E vocea Lordului.
  
• E un huruit. Aia e!
  
• Asta pentru ca nu putem sa il intelegem?
  
• Bine, fie! Si ce zice vocea asta?
  Axi nu ii raspunse. Statea si asculta in continuare. Dar cand se astepta mai putin fu hatit violent in spate de ceva. MuadDib il privi cum se indeparteaza de el si se pierde intr-un nor de praf. Din acelasi nor, isi facu aparitia calaret cu un coif hidos ce ii acoperea tot capul si ii ascundea fata. Il fixa timp de cateva secunde pe MuadDib. Acesta se dadu cativa pasi inapoi si il studie din cap pana in picioare pe noul venit. Calaretul era imbracat intr-o armura formata din zale imense de metal, asezate unele peste altele si nituite. In picioare avea niste cizme, dar tot de metal cu varfurile foarte lungi si ascutite.Pe umeri purta o mantie neagra sfasiata, iar pe brate aceleasi zale nituite. Platosa de pe piept era si ea neagra. Din praful din jur isi facura aparitia alti calereti imbracati asemanator si il inconjurara pe Muad. Primul calaret descaleca si se apropie de el. Ajunse in fata lui si isi aseza palma pe umarul lui MuadDib, apoi o stranse in pumn, duse pumnul la piept si isi pleca capul cu un gest scurt. MuadDib il privi incurcat. Acela era salutul Observatorilor, iar cei din fata lui nu pareau deloc a fi Observatori. Calaretul isi duse mainile la fata si isi dadu coiful jos de pe cap. MuadDib scapa un strigat scurt:
  
• KAERU!!!
  Axi, aflat in saua calului isi intoarse privirile spre ei, apoi zambi. Kaeru size scurt:
  
• ?Ura va curge ca un vin rau!?
  MuadDib il privi incurcat pe Axi, iar acesta ii intoarse aceasi privire nedumerita. Axi spuse:
  
• Kaeru?? Tu esti?
  Acesta se intoarse si zise:
  
• Nu asculta vocea. Asta spune vocea din adancuri? Si da, eu sunt? Viu si nevatamat?
  
• Dar?? De ce esti imbracat asa? Si ce cauti aici?? striga Axi
  Suntem in Barand?r. Daca vrei ca o intreaga armata sa treaca neobservata, trebuie sa fi de ai lor. Ma mir ca voi ati ajuns pana aici? Am venit dupa voi. Unul de ai nostri a aflat ca ati scapat?
  
• Cum?! Cand?! ii taie Axi vorbele.
  
• Suntem Observatori? Mai trebuie sa adaug ceva?
  Axi tacu. Kaeru continua:
  
• Sa plecam de aici. Avem multe de vorbit si de facut. Nu mai este mult si iesim din desertul asta blestemat. Sellot! Du-te aduna oamenii din Thari? si anunta-i sa inceteze cautarile. I-am gasit… , apoi se intoarse catre alt calaret si zise, ce stiti despre Kaoru si Sidonix?
  Cel intrebat dadu dezaprobator din cap. Kaeru incuvinta si isi lasa capul in pamant, afisand un aer dezamagit.
  Intre timp Sellot isi intoarse calul gonindu-l intr-o alta directie. Kaeru continua pe un ton taios, privindu-l pe MuadDib:
  
• Muad, misca-te. Nu avem toata ziua la dispozitie? Lordul pune ceva la cale?
  Acesta urca pe un cal fara sa mai scoata vreun cuvant, iar grupul porni in graba spre Tithend?n.

TO BE CONTINUED…