Vânătorul de Suflete: Episodul XXI – Sentimente contradictorii

Majin, Kei si Nocturna se aflau intr-o incapere de piatra. In doi din peretii camerei se aflau doua scobituri largi in care licareau luminile unor flacari. Majin se apropie de una din fisuri si privi flacarile rosiatice. Ochii lui ramasera fixati acolo, destul timp. In cele din urma fata lui schita un ranjet. Nocturna il privi lung, dar nu spuse nimic. Kei se apropie de ea si ii facu semn sa se indeparteze de el. Acesta se dadu cativa pasi inapoi fara sa se impotriveasca. Majin isi ridica mana dreapta in aer si o duse in dreptul flacarilor. O apropie de ele, apoi o trecu de cateva ori deasupra lor. Ranji din nou, parca satisfacut. Flacarile incepura sa palpaie deodata cu luciri albastre. Majin se intoarse catre cele doua si zise:

• Magie?
  Nocturna ii zambi, dar Kei ii intoarse spatele. Pufni parca nervoasa si facu cativa pasi catre iesirea din incapere. Mana Nocturnei pe umarul ei o opri insa. Aceasta zise:
  
• Unde pleci? Nu avem voie. Nu acum?
  Kei se intoarse catre ea, o privi timp de cateva secunde, apoi privi mana ce zacea pe umarul ei si zise pe un ton plin de repros:
  
• Stiu foarte bine ce este voie si ce nu. Dar nu pot sa spun acelasi lucru si despre tine. Asa-i Nocturna?
  Aceasta din urma isi miji ochii si se smulse de langa ea. Marai scurt si se retrase intr-unul din colturile incaperii. Majin se apropie de cele doua si isi intinse bratele catre cele doua:
  
• Domnisoarelor? Va rog? Va rog? Cata ostilitate? Probleme? Poate le putem rezolva? Impreuna? , zise acesta zambindu-i Nocturnei.
  Kei il privi cu ura. Incerca sa isi intinda aripile, dar una din ele era ranita. O ridica cu greu in sus si o privi ingrijorata. Majin se apropie de ea si ridica si el aripa sfartecata. Cei doi isi lasara privirile in pamant si rasuflara greu, infranti. Nocturna ramase nemiscata. Dupa cateva secunde facu un pas catre cei doi, dar simti ca ceva o tine in loc si privi spre iesirea din incapere. In intrare observa o persoana inalta si subtire, invesmantata intr-o pelerina neagra, cu o gluga trasa pe cap ce ii ascundea chipul. Majin si Kei isi intoarsera privirile spre noul venit. Brusc, pareau toti trei speriati. Aratarea se apropie de ei cu pasi apasati si fermi. Ajuns langa Majin, o impinse pe Kei de langa el si se invarti de cateva ori in jurul lui. Nu scotea nici un sunet. Nici macar pasii lui nu puteau fi auziti. Majin inghiti in sec. Personajul in pelerina prinse aripa rupta cu o mana. Majin scoase un scancet infundat. Aratarea zise cu un glas ragusit:
• Trebuia sa fi puternic. Uite-te la tine cum arati! Esti jalnic? Asa te astepti tu sa il infrangi pe Kaoru sau Sidonix?
  
• Sunt mai puternici decat ma asteptam?
  
• NORMAL CA SUNT! tuna vocea in urechile lui Majin. De ce crezi ca te-am trimis pe tine, Kei si Nocturna dupa ei? De ce crezi ca n-am trimis un netrebnic de llerac sau natyz? Pentru ca se joaca cu ei, ca o pisica cu soarecele? Cei doi nu sunt niste fiinte umane oarecare? Nici ei, nici Kaeru sau Zeri. Iar ei ascund ceva si o ascund asa de bine ca nici eu nu pot afla? se auzi vocea, acum parca cu un ton infrant.
  Majin isi intoarse privirile catre el. De sub panza glugii reusi sa desluseasca doi ochi reci ce stralucira pentru o clipa in intuneric. Se intoarse inapoi si le privi pe Kei si Nocturna care stateau pitite intr-un colt. Aproape balbait, Majin zise:
  
• P-p-po-ti s-sa f-faci ceva c-cu ari-p-pa mea?
  
• Normal ca pot, se auzi vocea plictisita a aratarii. Eu v-am creat, apoi le privi pe Nocturna si Kei si continua, ? Readus la viata, apoi izbucni intr-un ras haotic, VIATA!!! Urasc cuvantul asta, incheie pe un ton ironic propozitia.
  Se intoarse inapoi la Majin. Trase de aripa lui cu putere. Majin scapa un urlet puternic. Aratarea incepu sa bolboroseasca ceva si isi aseza si cealalta mana pe aripa lui. Statu asa cateva secunde, apoi se apleca si smulse de jos o bucata de stanca si o sfarama in pumn. Arunca praful in locul ranit, iar acesta incepu sa prinda forma bucatii lipsa din aripa. Majin stranse pumnii, dar nu mai scoase nici un sunet. Praful isi facu drum prin venele aripii lui Majin, invadand canalele, asemenea unor tentacule. Acesta statea nemiscat, parca refuzand sa mai respire. Aratarea continua sa bolboroseasca cuvinte neinteligibile. Kei si Nocutra stateau una langa alta, privind cu groaza scena. Kei isi stranse aripa langa ea, parca incercand sa se vindece singura, nedorind chinurile la care era supus Majin. Brusc fata lui Majin se insenina. Avea din nou acea privire calma, rece si indiferenta. Isi indoi gatul in dreapta si stanga, intinse mainile in fata si isi deschise aripile. Locul ranit se refacuse, dar cicatricea ramasa parea o bucata de piatra, care astupa stangaci o spartura. Aratarea ii facu un semn cu barbia lui Majin, iar acesta misca aripile de cateva ori, apoi aproba din cap. Cel ce il vindecase se intoarse catre Kei. Aceasta se dadu cativa pasi inapoi si zise:
  
• Eu sunt bine?
  
• Putin imi pasa daca esti bine sau nu. Din partea mea poti sa mori. Dar acum trebuie sa te ?peticesc? pentru ca am nevoie de? servicile tale. Ce zici? Putem continua fara sa mai aud smiorcaielile voastre de copii?
  Kei il privi cu dispret, se intoarse cu spatele la el si intinse cat putu aripa ranita. Nocturna se apropie de ea si ii prinse mainile intre ale ei. Ii zambi, lasandu-si dupa acest gest, privirile in pamant. Kei o privi nedumerita, dar nu spuse nimic. Gestul surorii ei era cat se poate de neasteptat. Deodata simti un junghi care venea de undeva din spate si care parca i se urcase la inima. Simti durerea pulsandu-i in tample, iar sangele incepu sa i se miste mai repede in vene. Stranse puternic in pumni mainile Nocturnei si inghiti in sec. Stia ca nu putea sa isi arate durerea. Apoi zambi amar. Durerea? Un lucru de care nu scapase nici dupa moarte? Multe se schimbasera in ea si cu ea de cand cu noua viata, dar durerea era tot acolo. In mintea ei, inima si acum si in trupul ei. Isi ridica privirile, doar ca sa dea de ochii Nocturnei, care parca era prea schimbata brusc. Parea ca are? sentimente? O privi insistent, apoi un sentiment de furie si disperare o cuprinsera in acelasi timp pe ea. Brusc, bolboroselile ?mosneagului? de langa ea disparura undeva departe. Zvacni violent din aripi si scoase un strigat scurt si puternic, impingand-o pe Nocturna de langa ea. Acesta facu un salt in spate, raspunzandu-i cu acelasi urlet. Isi deschise aripile larg, parca incercand sa o intimideze pe ?adversara?. O privi pe Kei timp de cateva secunde, apoi isi transe aripile inapoi langa ea, retragandu-se intr-un colt fara lumina a pesterii. Aratarea inclina capul si mormai ceva. Vocea lui parea mult mai aspra, in clipa cand vorbi:
  
• Vad ca nu mai ai probleme Kei? Foarte bine? Nocturna, e momentul sa ma ocup de tine?
  Kei il privi cu ochi mari si se puse intre Nocturna si cel care ii vindecase aripa. Zise pe un ton cat putu de hotarat:
  
• Ma ocup eu de ea!
  
• Sigur?, zise indiferent pelerinul, apoi continua aspru, Nocturna vino la mine!
  Aceasta ii privea pe cei doi fara sa spuna nimic. Dorea sa ramana cu Kei, dar parca ?batranul? o chema? cumva? si simtea ca trebuie sa plece. Dar in acelasi timp simtea teama. Ca ceva avea sa i se intample. Iar dupa comportarea lui Kei, asa se parea. Cu voce tremuranda spuse:
  
• Ce am facut?
  
• Nimic draga mea. Hai la mine… Te reparam si pe tine imediat?
  Nocturna facu un pas catre el. Kei o prinse de mana si o smuci puternic spre ea:
  
• NU!!! LAS-O! Ramai aici!
  Creatura in pelerina ridica o mana in aer si o indrepta spre Kei. Aceasta fu izbita brutal de unul din peretii pesterii, de un camp puternic de energie. Nocturna ramase muta. Cu cealalta mana, indreptata spre Nocturna, aratarea facu cateva semne in aer si zise:
  
• Acum, vino cu mine. Da-mi mana Nocturna?
  Acesta aproba din cap si ii intinse mana. Pelerinul o trase langa el. De sub pelerina scoase un cutit lung cu lama zimtata. Manerul era de metal si era ruginit. Aratarea zise scurt:
  
• Dormi acum draga mea copila!
  Nocturna nu schita nici un gest. Privea cu ochii goi undeva departe. Pelerinul infipse cutitul adanc in stomacul Nocturnei si rasuci cu putere. Sangele tasni in siroaie din rana. Aceasta se prabusi pe jos fara suflare, iar dupa cateva secunde incepu sa se desfigureze. Aripile se uscara pana cand devenira un praf gri. Figura rece cu trasaturi aspre disparura treptat, lasand in urma un chip normal de fata. Coada si ghearele disparura si ele. Dar si trupul ramas se descompuse pana ajunse acelasi praf gri. Kei ramase muta privind disperata scenele care se desfasurau in fata ei. Pelerinul ascunse cutitul inapoi sub pelerina neagra si se indrepta spre iesire. Inainte sa iasa se intoarse catre Majin si Kei care ramasera in urma si zise:
  
• Pregatiti-va. Plecati dupa Kaoru si Sidonix. Face-ti bine ca de data asta sa nu mai veniti inapoi asemenea unor caini batuti. Daca iar sunteti invinsi, feriti-va de mine. Ati face bine sa muriti mai bine in lupta? si Kei, nu te mai gandi la Nocturna sau vei impartasi aceasi soarta ca ea, acestea fiind zise, pelerinul disparu.
  Majin se apropie de Kei si o ajuta sa se ridice de jos. Aceasta se smuci de langa el nervoasa. Privirea nu isi schimbase directia; era atintita asupra intrarii camerei de piatra acolo de unde disparuse aratarea. Majin surase si isi inabusi un hohot de ras, apoi zise:
  
• Nocturna simte? Ce caraghios. Si nu simte ura, durere, putere, glorie, frustrare, frica sau agonie? Simte? Iubire? Imi pare rau ca ti-ai pierdut sora in asa fel? Sincer? Era o persoana? Speciala?
  Kei isi intoarse privirile catre el si marai. Majin continua pe un ton ironic:
  
• Vai te pomenesti ca esti in aceasi situatie? Sa fim seriosi. Tenshi nu are atata putere sa te dea si pe tine peste cap. Sau are? Ma distreza la culme cand se mai trezeste. Ultima data cand Tenshi a avut un moment de luciditate era sa prabuseasca peste noi pamantul. Cred ca Sefu` isi pierde din putere? Hmmm? Lucru nu tocmai rau?
  
• Ce vrei sa spui?
  
• Ah, nimic? Nimic, spuse Majin ganditor.
  Kei dadu dezaprobator din cap, nedandu-i atentie si zise:
  
• Hai sa plecam? , si se indrepta spre iesire.
  Parea de parca ceva fusese smuls din ea. Indiferenta si durerea de pe chipul ei erau vizibile. Parea ca lupta pe care urma sa o duca avea sa fie si ultima. Kei zambi amar. Durerea. Intradevar era singura cu care ramase.

TO BE CONTINUED…