Skip to main content

Vânătorul de Suflete: Episodul XXIII – Asa incepe

·1454 words·7 mins
vanatorul-de-suflete - This article is part of a series.
Part : This Article

Zeri se ridica de jos si privi in jur. Intuneric. Totul era scufundat in bezna. Mai privi o data spre locul in care lasase corpul neinsufletit a lui Fangorn, dar nu zari nimic. Nici urma de el. Nu i se parea un lucru straniu, daca fusese, cumva, inghitit de pamant. Probabil Assane asta facuse cu bietul tanar. Suspina adanc si privi inainte. O briza rece il impinse un pas in spate. Simti raceala aerului pe obrajii umezi de lacrimi. Se sterse pe fata cu dosul palmei si pasi hotarat inainte. Dar piciorul i se lovi de un obstacol. Statu cateva secunde nemiscat, apoi lovi iar cu piciorul in obiectul strain. Parea sa fie lemn? o poarta sau o usa. Isi intinse mainile in fata. Acestea se oprira pe suprafara rece si lucioasa a unei usi de lemn. Pipai formele de pe ea. I se parea ca erau serpi cu solzi. Oricum multe dintre acele lucruri sculptate in poarta, erau fie serpi, tentacule sau? radacini? mari si groase. Apoi simti coltii unei guri cascate in palma. Duse mana in alta parte, iar degetele i se adancira in orbitele unui craniu, apoi simti sub ele mai multe. Toate cu guri cascate intr-un ramjet sinistru. Sau era doar imaginatia lui Zeri care in acel moment ii juca feste. Respira greu si dadu dezaprobator din cap, parca incercand sa alunge un gand rau. Isi ridica pentru cateva secunde palmele de pe suprafata crestata cu figuri ciudate, pentru a le aseza imediat inapoi. Soaptele lui se auzira cu ecou in tunel:

  • Unde este zavorul ala blestemat??
    O alta soapta ii raspunse:
  • Mai josss??
    Zeri se dadu cativa pasi in spate si privi in jur aiurit:
  • Assane?!
  • Daaa? Ce cauti? e mai?josss??, continua vocea.
    Zeri se incrunta si zise:
  • Nu am nevoie de ajutorul tau zgripturoaico!
  • Ba eu cred? ca ai nevoie de tot ajutorul pe care il poti primi??
  • Lasa-ma in pace! M-ai ajutat destul!
  • Cata rautate?sssi eu vreau doar sssa ajut? Doar atat? Sssa ajut? Rau, rau, rau??
    Zeri isi lipi palmele inapoi pe usa, dar in clipa cand si le plimba peste figurile reci, una din gurile cascate ale unei bestii de lemn, isi inclesta coltii, gata sa ii muste mana. Zeri scoase un tipat ascutit si isi retrase mainile speriat. Privi poarta. Din intunerit zari doua luciri reci si albe, apoi auzi un marait. Simti ca ceva il trage de pantaloni si privi in jos. La picioarele lui se tarau, agatandu-se de el cateva schelete negre cu ochii rosii ca vapaia focului. Tanarul le privi inmarmurit. Incepu sa loveasca cu picioarele in oasele umblatoare, dar acestea se desprindeau de corp, doar pentru cateva secunde, ca sa se lipeasca inapoi, asemenea unor cuie de fier atrase de un magnet puternic. In tunel se auzi iar rasetul lui Assane, apoi soaptele ei sasaite:
  • Ti-am ssspusss ca ai nevoie de ajutor? Dar voi muritorii, niciodata nu assscultati? De aceea platiti asssa ssscump??
    Deodata in fata lui Zeri aparu din senin cadavrul lui Fangorn, agatat in aceleasi tentacule care il ucisera. Assane zise:
  • Vezi?! Vezi?! Vezi?! Vezi ce face nesssabuinta din voi? Asssta face? Moarte face??
    Zeri urla nervos, inchise ochii si impinse din fata lui corpul. Dadu sa paseasca in fata, dar un tentacul i se incolaci in jurul picioarelor si il ridica fulgerator in aer. Zeri isi adanci degetele in pamant, cautand disperat ceva de care sa se agate. Mainile i se lovira de o radacina tare de copac. Isi incolaci degetele in jurul ei si trase inapoi cu putere. Assane tiui parca nervoasa:
  • Omuletul curajosss??
  • Foarte curajos scorpie! urla acesta smulgand radacina din pamant.
    Zeri se balansa de cateva ori, luandu-si avant, iar in clipa cand ajunse langa tentaculul ce il lega, infipse coltul ascutit al radacinii in el. Un urlat prelung il facu pe acesta sa isi astupe urechile. Picioarele i se eliberara din stransoare si tanarul se rostogoli pe jos. Pipai pamantul cu degetele in cautarea altei radacini. Assase suiera nervoasa:
  • Blestemat sa fi!?
    Zeri se intoarse si vazu cum spre el veneau trei tentacule uriase, cu varfurile ascutite. Din pamant niste maini scheletice il prinsera intr-o stransoare din care nu mai putea scapa, iar doi serpi se incolacira in jurul picioarelor imobilizandu-l, iar celalalt in jurul gatului sufocandu-l. Tentaculele se apropiau fulgerator spre el. Zeri scoase un urlet disperat, apoi se auzi un trosnet, de parca cateva oase se rupsera si linistea se lasa in tunel.
    Apoi se auzi un scancet si vocea sasaita a lui Assane:
  • Tata? ?
    O voce grava se facu auzita:
  • Copila mea? Esti un guardian? Nu ai dreptul sa omori ce cine doresti tu? El, este liber?
  • Dar??
    Zeri deschise ochii. Cele trei tentacule erau acum tintuite in pamant, la cativa milimetrii de corpul lui. Serpii care il imobilizasera cu cateva minute inainte zaceau morti langa el, sfartecati in zeci de bucati. Doar mainile scheletice negricioase il mai tineau prizonier. Tanarul privi in jur. Deslusi o faptura imbrataca intr-o pelerina, lunga si neagra, iar langa el, o alta creatura. Aceasta din urma, era inalta si subtire, de parca trupul i-ar fi fost o tulpina firava de floare. Parul lung si castaniu parca era viu, suvitele zvacnindu-i ritmic la fiecare cuvant ce nu dorea sa il auda de la interlocutorul ei. Fata cu obrajii supti si ochi migdalati cu luciri verzi. Buzele ii erau subtiri si lasau la iveala o dantura alba cu dinti marunti si ascutiti ca a unui animal. Trupul subtire ii era invesmantat cu o pelerina stransa pe corp de o culoare verde inchis, care se imbina cu pielea ei, de un ton verde mai deschis. Mainile i se terminau cu niste degete lungi si noduroase cu gheare lungi negre. Deodata privirea de gheata se atinti asupra lui Zeri. Acesta inghiti in sec, dar simti cum mainile scheletelor il slabesc din stransoare. Se ridica de jos, abia tinandu-se pe picioare si se apropie de cei doi balangadindu-se. O privi pe Assane timp de cateva secunde apoi, pe cel de langa ea. Acesta ii facu doar semn sa se indeparteze, iar Zeri nu se impotrivi. Cei doi nu mai zabovira prea mult la taclale, iar in scurt timp tanarul o observa pe Assane cum dispare in peretele tunelului, asemenea unei fantome. Langa el se afla doar cel ce il salvase. Zeri isi placa capul si zise:
  • Iti multumesc?
  • Stiu, ii raspunse acesta, apoi continua. Intra. Te asteptam?
    Apoi se intoarse catre el, il privi in ochi si spuse:
  • Imi pare rau pentru prietenul tau? Fangorn?
  • Da?
  • Fiica mea este si ea asemenea ?copiilor? ei? Greu de stapanit uneori?
    Observand tremurul nervos al baiatului de langa el, batranul zise:
  • Dar mai bine intra. Avem de discutat?
    Zeri respire adanc si il urma pe batran in interiorul incaperii, in care el dorise sa intre cu ceva vreme inainte. De undeva de sus, o raza alba lumina mijlocul incaperii, unde se afla un altar din mai multe pietre. Zeri il privi lung. Piatra de la baza era rosie, cea de peste ea era negra, urma una galbena, una gri, apoi una portocalie. Urmau altele patru, care erau asezate in perechi de cate doua. Prima pereche era formata din doua pietre asezate una peste alta, bruna si alba si cealalta din doua pietre asezate la fel, bruna si galbena. De sub perechea de pietre dinspre exterior, atarna un lant de argint. De el statea agatata o a zecea piatra in forma de varf de sageata, atintinta spre pamant, de culoare violeta. Din povestile lui Kaoru, nu reiesise niciodata ca un asemenea ansamblu pietros se afla in acea incapere, dar lui i se parea cunoscut monumentul. Apoi isi aduse aminte. Citise despre el in vechile legende. Acolo unde se afla un asemenea monument, salasluia un Zeu. Asa isi marcau ei teritoriul. Fiecare cu un element ce il caracteriza. Iar acele pietre il faceau pe Intelept, Zeul Pamantului. Zeri isi ridica privirile spre el. Dar nu mai dadu de batrenelul de pana atunci. Mantau era cazuta la pamant, iar in fata lui statea o creatura imensa maronie. Avea caracteristici umanoide, dar era construit total din piatra si statura lui era impresionanta. Se legana in stanga si dreapta cu miscari greoaie, evitand parca sa paseasca. Privirea creaturii se indrepta spre Zeri. Ochii ii pareau a fi doua bile de foc ce zvacneau in interiorul unor cratere intunecate. Apoi o voce sugrumata se auzi in incaperea rece:
  • Aduna-ti oamenii. Pleci la razboi? Tu esti Zeri, fiul lui Monuhil, iar indatoririle tale trebuie sa se implineasca. Trecutul tau este o harta pe care tu o vei studia?si urma?
    Zeri ramase cu gura cascata, apoi zise in soapta:
  • Dimnar? Zeul Pamantului? Deci a sosit timpul?

TO BE CONTINUED…

📚 Acest episod face parte din seria Vanatorul de Suflete
Bogdan
Author
Bogdan
Writing about random stuff
vanatorul-de-suflete - This article is part of a series.
Part : This Article