Zeri statea cu ochii larg deschisi si spuse pe un ton ferm:
- Zeul Pamantului s-a dezvaluit. Razboiul a inceput. Kaeru trebuie sa se pregateasca? Acum! La fel ca si noi toti? A inceput?!?
Intuneric, apoi lumina. Ceata, iar imaginea lui Zeri disparu din mintea lui MuadDib. Doar cuvintele lui mai staruiau in gandurile lui. Tanarul privi in jur, apoi in urma lui. Dealurile Tithend?n fusesera lasate in urma de mult. Se afla pe unul din caii lui Kaeru, acompaniat de un tanar ostas. Adormise si se parea ca si visase. Acelasi lucru pe care il avuse si noaptea. Rasufla greu mai mult decat usurat. Se trezise inaintea tuturor din cauza acelui vis ciudat. I se paruse totul atat de real si dorea sa spuna cuiva ce visase, dar daca cineva il lua peste picior sau il credea nebun? Dar daca totusi visul lui era intradevar un mesaj? Asa cum banuia el? Brusc in mintea lui aparu imaginea lui Athilion. Parca se simtea vinovat de moartea lui, desi stia ca nu avea motiv. Athilion alesese singur sa ai ajute, in ciuda faptului ca isi stia mai mult ca sigur soarta cruda. Privi inainte la calaretul din fata lui, a carui manta neagra flutura violent in vant, lovindu-i fata. La dreapta si la stanga lui aceasi calareti. Hidosi. Se simtea prizonier intre ei desi stia ca erau doar niste simple deghizari. Inchise pentru cateva secunde ochii si scutura din cap, parca incercand sa isi alunge un gand rau: ?Sunt de-ai nostri prostule! E Kaeru si ai lui? E Kaeru?? isi sopti singur. Gandurile la visul lui se risipira.
Undeva, ceva mai in fata, il observa pe Axi calarind alaturi de Kaeru, invesmantat si el intr-o pelerina neagra. Dori sa spuna ceva, dar se opri la fel de brusc ca si grupul de calareti. Se indoi intr-o parte si privi in jur nedumerit. In fata lor se deschidea o padure deasa. Primii copaci pe care ii observa MuadDib semanau mai repede cu niste lemne uscate si distorsionate infipte in pamantul brun. Fara frunze sau viata. Trunchiurile lor negre si scorburoase ii dudura tanarului fiori reci pe sira spinarii. Surase amar. Trebuia sa se fi obisnuit pana acum. Ii vazuse de fiecare data cand pleca sa iscodeasca la planurile dusmanului. Dar niciodata nu se invatase cu hidosenia aceea a naturii. Apoi dadu dezaprobator din cap. De fapt, nu prea ii placuse lui niciodata ce facea. Era o fiinta prea comoda si cu un caracter prea enervant si juvenil ca sa fie un bun spion. In plus el era doar Elev, nu un Spion-Observator cu ?diploma?. Dar vremurile se schimbasera, iar datoria cheama si in plus ce altceva putea sa faca cand familia lui facuse acelasi lucru la randul lor. Trebuia sa serveasca scopurile nobile ale Organizatiei? Atunci le va servi si el? La urma urmei nu era asa de rau. Iar acum se aflau aproape de casa. Chiar foarte aproape?
Calaretii din jurul lui descalecara, iar MuadDib le urma exemplul. Kaeru se intoarse catre calaretul de la dreapta lui si zise:
- Musashi, aduna caii si ascunde-i. Ne intalnim inauntru in Sala de Argint? Vezi daca s-a aflat ceva despre Sidonix si Kaoru.
Musashi isi pleca capul cu un gest rapid si scurt, apoi fluiera scurt, iar caii se indreptara unul cate unul spre el. In scurt timp Musashi si animalele disparura in padure. Kaeru le facu celor din jurul lui semn sa il urmeze. MuadDib se apropie in fuga de Axi care se afla la un pas in spatele lui Kaeru. Zise in soapta: - Esti bine?
Axi se intoarse catre el nedumerit si zise: - Da. De ce sa nu fiu? Am scapat din Barand’r.
MuadDib ridica din umeri. Axi il privi cu un aer enervat: - Ce ai? Te comporti ciudat.
- Ah nimic? Doar ca?, zise MuadDin privind in jur.
- Doar ca? Ce?! se enerva Axi.
- Nu stiu. Am un sentiment ciudat?
Axi se opri in loc si il privi pe MuadDib. Il privi lung si isi aseza palmele pe umerii lui, apoi zise pe un ton calm: - Baiete? Ce e cu tine? Ce te framanta?
MuadDib il privi cu ochi mari si zise scurt: - Un vis?
- Ce vis?
- Parca era ca un mesaj? Trasmis de cineva?
Privirea lui Axi se trasforma brusc: - Bine. Hai, vorbim inauntru? Cu Kaeru?
MuadDib tacu si dadu aprobator din cap.
Intrasera deja mult in padure. Copacii incepura sa arate mai ?prietenosi?, multi dintre ei avand o podoaba verde mult mai impresionanta decat multi pe care MuadDib ii vazuse pana atunci in calatoriile lui. Dar crengile lungi care atarnau peste capetele lor, asemenea unor gheare, il facura sa isi schimbe repede parerea despre natura din jurul lui. Inca un lucru nesatisfacator pentru MuadDib era ca toti arborii de aici era cu scorburi. Gauri negre si adanci, sapate in trunchiurile noduroase ce aratau mai mult a niste guri cascate si flamande, gata sa inghita orice intrus. Tanarul rasufla greu, cautand cu privirea ceva familiar in tot acel peisaj. Apoi zambi fericit. ?Frunza Batrana? se ridica falnica in fata lui. Numele era dat arborelui cel mai mare din padure, ce se afla fix in centrul ei. Kaeru ii povestise ca de fapt acela fusese primul copac din acel loc. Multe seminte de arbori poposira in acel sol, dar nici una nu ii supravietuise. Inafara de una. Samanta lui Iaurgalen ? cel mai batran copac din padure. Era singurul copac din toata padurea fara scorburi. Avea cea mai neteda scoarta, aproape lucioasa de o culoare galbuie. Frunzele erau late, de forma unei palme de om si colorate intr-un verde inchis. Venele ce strabateau fruzele erau rosii, de parca prin ele ar fi curgs de fapt sange, nu seva pamantului. Adevarul era ca arborele arata destul de ciudat, dar Iaurgalen era de fapt poarta spre ascunzatoarea lor. MuadDib se trezi impins de Kaeru:
- Visatorule! Misca-te? Nu avem toata ziua la dispozitie?
MuadDib il privi pe Axi, de parca secretul lui fusese dezvaluit si il urma pe unul din ostasii lui Kaeru. Acesta din urma, se lasa jos la radacinile groase ale copacului. Era imposibil sa te strecori printre ele, dar se pare ca imposibilul se realiza. Cateva din radacinile lui Iaurgalen incepura sa tremure incet, apoi tot mai tare, ca in cele din urma sa se smulga din pamant, lasand in urma lor o groapa. Soldatul se intinse pe pamant si se tara prin deschizatura inauntru, disparand in intuneric. MuadDib ramase mut. El nu-si amintea sa fi vazut vreodata acel lucru. Se simti impins, asa ca nu mai statu pe ganduri si il urma pe soldat. Se tara in coate cateva secunde, apoi simti cum aluneca printr-un tunel ingust undeva spre interiorul pamantului. Incerca sa se prinda cu mainile de peretii batatoriti, dar reusi doar sa isi raneasca mainile. Apoi simti ca nu se mai sprijina in nimic si cade in gol. Panica puse stapanire pe el. Dar pana sa ajunga sa schiteze vreun gests au sa strige dupa ajutor, se trezi intr-o gramada mare de frunze. Auzi cateva rasete in jurul lui si glume. Se ridica aiurit in capul oaselor. Se afla intr-o incapere luminata de faclii. In jurul lui barbatii de afara se descotoroseau de armurile hidoase pe care le purtasera pana atunci. Unul din cei prezenti ii intinse o mana si zise: - Hai sus! Sau poate vrei sa stai acolo si sa il prinzi pe urmatorul?
MuadDib dadu dezaprobator din cap si prinse mana barbatului. Fu smucit de jos cu putere. In clipa cand iesi din mormanul de frunze, cineva cazu in ele bolborosind si injurand. MuadDib recunoscu vocea lui Axi. Se intoarse si zambi larg: - Hah! Curajosule?
Axi nu zise nimic dar ii intoarse o privire taioasa. In scurt timp tot cei de afara se aflau in ascunzatoare. Kaeru spuse scurt: - Toti sa se adune in Sala de Argint? Voi doi va veti odihni dupa ce ne veti povesti totul si aflam de la spionii nostrii ultimele noutati.
Axi si MuadDib incuvintara fara sa scanceasca, desi lui MuadDib nu ii convenea deloc situatia. In scurt timp intrara toti intr-o incapere inalta. In mijlocul incaperii se afla o masa octogonala. De fiecare colt al mesei statea atarnat o lant de argint pe care se afla prinsa un varf de sageata, tot din argint. Partea de podea dispre perete a incaperii era pavata cu dale de argint. De la acel pavaj, spre fiecare sageata, se afla croit un drum serpuitor tot din dale de argint. Scaunele de la masa erau niste stanci asezate cu grija in jurul ei intre potecile de argint. Pe jos, in locurile unde argitul lipsea, se afla un strat de iarba verde. MuadDib privi iarba nedumerit si zise: - Cum ajunge aici soarele ca sa faca iarba verde?
Kaeru zambi si zise: - Cu noi ajunge aici soarele? Si aseza mana pe masa.
In mijlocul hexagonului de piatra, de afla turnat cu argint un soare cu opt raze, patru dintre ele mai mari, care indicau cele patru puncte cardinale si alte patru raze mai scurte, intre cele patru lungi. MuadDib inclina capul in semn de respect si zambi. Privi inca o data iarba din incapere. Printre firele verzi observa niste luciri albe. Se lasa in genunchi si le privi cu atentie. Erau de fapt niste flori minuscule albe, cu opt petale. Kaeru ingenunchie langa el: - Nu ai mai vazut pana acum o floare Tolothe??
MuadDib dadu dezaprobator din cap: - Nu stiu? Mie mi se pare ca sunt Celebrine?.
- … ?Floarea de Argint? sau ?Floarea Opt-Petale? sunt acelasi lucru MuadDib? Ah, mai ai atatea de invatat. A fost o greseala ca te-am lasat sa pleci in acea misiune. Ai fost capturat? Eh, dar a trecut. Acum te-am gasit… , zise Kaeru mahnit.
Cei doi fura intrerupti din conversatie de Musashi, care dadu buzana fericit in incapere: - Stapane? Am vesti bune?!!!
- Ah, asa ceva nu am mai avut de mult timp. Care e vestea aceea Musashi? intreba Kaeru ridicandu-se de langa MuadDib.
- I-am gasit? Pe Kaoru si Sidonix?!!!
Kaeru facu ochi mari si se indrepta spre Musashi cu pasi mari. Striga: - Unde sunt?!
Musashi facu un pas inapoi, se intoarse spre stanga si se inclina: - Aici stapane?
In incapere intrara Kaoru urmat de Sidonix. Kaoru isi imbratisa fratele imediat ce ajunse in fata lui. Acesta ramase timp de cateva secunde nemiscat: - K-Kaoru??
- Da! Eu sunt? Iar tu?? Tu esti bine?? Credeam ca?
- M-am facut bine? , zise Kaeru, apoi isi indrepta privirile spre celalalt nou venit. Sidonix? Bine ai venit?
Acesta din urma ezita timp de cateva secunde, apoi zise parca stanjenit de binevoita fratelui sau vitreg: - Uhmmm? Bine te-am? V-am gasit, se corecta privind in jur la multimea adunata care il privea cu un aer poate prea fericit si linistit.
Kaoru si Kaeru ii zambira si dadura aprobator din cap, batandu-l prieteneste pe umar. Kaeru zise: - Avem multe de vorbit de-ale noastre, dar nu acum. Acum am nevoie de informatii?
Axi facu un pas spre Kaeru si zise, aratand spre MuadDib: - Cred ca invatacelul nostru are ceva sa ne spuna in legatura cu un mesaj?
MuadDib facu ochi mari si il privi speriat pe Axi: - Dar? Dar eu?
- Ce ai sa ne spui Muad?
- Eu? N-n-nimic? se balbai tanarul.
- Muad, ai primit un mesaj? De la cine era insinta Axi.
MuadDib isi musca buza si zise cat putu de incet: - Zeri??
Kaeru si Kaoru isi intinsera gaturile catre el: - Ce-a zis? se stramba Kaoru.
- Zeri! zise Sidonix miscandu-si urechile alungite.
Kaoru si Kaeru il privira pe Sidonix uimiti apoi pe MuadDib. - Zeri? Cum ai primit tu mesaj de la Zeri?
- L-am visat?
Kaoru facu ochi mari si striga: - VISAT?! Vrei sa spui ca? tu? poti? TU!?!!
- Ce ti-a spus Zeri? il repezi Kaeru.
- Ca? A spus ca?, se balbai tanarul, panicat vizibil de cei din jurul lui.
Sidonix il smulse pe MuadDib dintre cei doi care il incoltisera: - Speriati copilul. A stat destul inchis intr-o temnita murdara si a fost destul chinuit. Lasati-o mai moale? Deci, Zeri ti-a aparut in vis. Si ce ti-a spus? zise calm Sidonix.
- Ca? ?Zeul Pamantului s-a dezvaluit. Razboiul a inceput. Kaeru trebuie sa se pregateasca? Acum! La fel ca si noi toti? A inceput?!? , raspunse mecanic MuadDib.
Kaoru repeta cuvintele odata cu MuadDib, apoi exclama:
- MuadDib are capacitatea sa citeasca gandurile! E acelasi mesaj care l-am primit si eu de la Zeri? E ca si noi!!! Nu imi vine sa cred?
Kaeru si Sidonix se privira plictisiti: - Ca si ?noi?? Poate ?voi??, zise pe un ton sacait Sidonix.
- Nu cred ca e timp sa mai discutam, interveni Kaeru. Musashi, pregateste oamenii. Kaoru, Sidonix, Muad, Axi? odihniti-va. Maine in zori, plecam la razboi?
- Si la victorie, adauga Kaoru scotand sabia din teaca si ridicand-o in aer.
Musashi il privi zambind si sopti: - La victorie…"
TO BE CONTINUED…
