Vânătorul de Suflete: Episodul XXIX – Speranta moare ultima Partea a II-a

Afara dragonii incepura sa urle, parca a disperare. Rossack si Lack fusesera omorati de catre vanatori. De fapt Momotaro cu Dimnar ii omorara in clipa cand mutatiile incepura sa se manifeste in corpuril lor. Un nou fel de vanatori nu erau bineveniti, nu de acea statura, nu atunci. Sannur, Parran si Nirod erau grav raniti. Momotaro le inghetase ranile, in speranta ca otrava vanatorilor nu se va imprastia in corpul dragonilor, producand mutatia. Redleaf macelarise multi lleraci si natyzi, iar acum simtea ca nu se mai descurca si ca puterile o lasau. Apoi, imaginea lui Miko si a dragonilor morti in lupta din ascunzatoare ii aparea in minte si un val de furie o mana sa lupte mai departe. Shuin era alaturi de ea, manuindu-si in lupta sabia imensa si arcul cu sageti. Dragonii se imputinasera, dar redusera considerabil numarul vanatorilor, care acum mai atacau doar daca erau siguri ca vor putea omora prada. Campul de lupta era acum inconjurat de un zid de flacari ridicate de suflul dragonilor si care lumina totul, in asa fel ca vanatorii sa nu isi mai gaseasca loc de ascuns. Zeri privi in jur, apoi se napusti asupra lui Kaoru:

• Unde-i Sidonix?! urla acesta.
  
• Nu stiu! il impinse de langa el Kaoru.
  
• Cauta-l!!! Avem nevoie de el! striaga Zeri.
  Kaoru se retrase langa el si inchise ochii, concetrandu-se pentru cateva secunde. Apoi incepu sa vada imaginea unei fete cu parul rosiatic si ochi goi si negrii, ranjindu-i. Kaoru deschise brusc ochii. Il pirivi pe Zeri si zise:
  
• Ceva nu e in regula?
  
• Ce ai vazut?
  
• Nu stiu? O fata?
  
• Nocturna?
  
• NU!
  
• Kei?
  
• NU!
  
• Atunci? ? Cum arata?
  Kaoru ezita timp de cateva secunde apoi zise:
  
• Par foarte lung rosu?
  
• REDLEAF?! striga Zeri.
  
• Lasa-ma sa termin! Nu era Redleaf? Avea ochi negrii, dar erau ?ochii de moarte?. Mama lui Sidonix era singura care avea asemenea ochi? Pentru ca era?, dar fu interrupt din vorba de Exodia.
  
• E Cursssseed?? se auzi vocea zumzaita.
  Zeri si Kaoru fura invaluiti de ceata. Zeri zise:
  
• Exodia?
  Ceata disparu brusc si in fata celor doi statea o aratare vaporoasa argintie.Exodia spuse:
  
• ?Ea este Cursssed. Sora geamana a fratelui vostru.?
  
• INCA UN COPIL?! urla Zeri.
  
• Trecutul o sa ne igroape pe toti, zise Kaoru.
  
• ?Ar fi cazul sa mergeti sa il ajutati? ?, spuse Exodia evaporandu-se.

Majin il cara pe Balthasar deasupra unui prapastii. Pe fundul acesteia, se afla altarul in care zacea adormita Tenshi. Balthasar privi lumina ce palpaia din interior si simti brusc cum inima i se rupe. In acea clipa stiu ca acolo jos se odihnea singura lui iubire adevarata, Tenshi. Privi spre Majin si se prinse cu un brat de el si cu celalalt manuia sabia, incercand sa-l loveasca. Incepu sa se zbata tot mai tare, facandu-l pe Majin sa se apropie tot mai tare de pamant. Cand considera ca era destul de aproape, lovi cu sabia bratul lui Majin. Acesta scoase un urlet si il scapa. Balthasar se lovi de stanca rece. Scoase un icnit scurt la contactul cu pamantul. Se rostogoli pe piatra neagra, oprindu-se cu spatele in cosciugul lui Tenshi. Scapa sabia din mana si ramase acolo cateva secunde, nemaifiind in stare sa se miste. In cele din urma rasufla greu si se ridica de jos nemaibagand in seama ranile de pe corpul lui. Privi in interiorul sicriului aflat langa el. Chipul palid al fetei, parea senin. Isi intinse mainile spre ea, dar acestea patrunsera prin corpul ei, neatingandu-l. Balthasar tresari speriat. Il privi pe Majin care zbura haotic deasupra lui si urla:

• Ce i-ai facut?!
  
• Eu?! Nu te uita la mine, ii raspunse aceasta. Treaba mea nu este sa am grija de ea? ci de tine! Si asta am sa si fac! urla acesta indreptandu-se fulgerator spre el.
  Majin se repezi la el si il prinse de gat, strangandu-l cu putere in pumni. Balthasar lovi cu picioarele incercand sa se elibereze, dar simti brusc cum puterile il lasa si ca nu mai reusea sa respire. Dar stransoarea inceta brusc. Balthasar cazu pe jos respirand greu, incercand sa isi recapete aerul pierdut. Privi in jur. Majin se afla la cativa pasi de el, dar incremenit. Reusea doar sa scanceasca neajutorat. Parea mai mult mirat, decat speriat de starea in care se afla. Observa ca parul lui negru crescuse dintr-o data foarte mult, ajungand pe piatra moarta a pesterii. Brusc pletele negre se trasformara in lemn, in radacini. Suvitele lungi incepura sa se adanceasca in pamant, sfredelind stanca, prizandu-si sporii in ea. Majin ramase tintuit la pamant. In jur incepu sa se auda o voce zumzaita si ceata incepu sa se imprastie pretutindeni:
  
• Celebrin g?r! Celebrin g?r! Celebrim g?r!?
  Balthasar nu mai zabozi. Aceasta era sansa lui. Se ridica de jos si lua sabia in maini. O ridica deasupra lui Majin si lovi, retezandu-i capul. Acesta ramase sprijinit in radacinile ce se prinsera in stanca, cu ochii goi si albi, holbandu-se undeva. Corpul neinsufletit se prabusi la pamant, trasformandu-se intr-o adunatura de virmi negriciosi, care isi croi repede drum prin crapaturile stancilor, pierzandu-se in maruntaiele lui. Tanarul luptator ramase mut de uimire. Incerca sa rosteasca ceva, darn u reusi. Vazuse multe, dar asemenea lucruri nu incetau s ail uimeasca. Langa Balthasar aparura brusc Exodia si Momotaro in forma lor reala. Dupa cateva secunde Dimnar aparu si el. Cei trei inconjurara sicriul lui Tenshi. Balthasar ii privi pe cei trei pe rand. Langa el se afla o creatura de stanca imensa si masiva, Dimnar, Zeul Pamantului, o alta asemenea unuir nor, care imprastia ceata in jur, Exodia, Zeul Aerului si ultima, lichida, care lua forma dragonului albastru, sau a unui rau care curgea printre pietre, Momotaro, Zeul Apei. Lipsea doar Zeul Focului, care in acel moment era inamicul lor. Dar acesta nu intarzie sa isi faca prezenta. Vocea lui se auzi in incaperea inalta:
  
• Morn ?r, luin naur, Echado e guren feredir! Morn ?r, luin naur, Echado e guren feredir! Morn ?r, luin naur, Echado e guren feredir!?
  Exodia asculta vocea timp de cateva secunde, apoi zise:
  
• Un blessstem? Pentru Sssidonix??
  Balthasar urla nervos si epuizat de calmul cu care cele trei spirite tratau situatia:
  
• Nu puteti sa il opriti?!
  
• Hmmm? Vrajile si blestemele nu pot fi desfacute. Hmmm? Ele trebuie lasate sa isi urmeze cursul? Hmmm?, spuse Dimnar.
  
• Dar? , incerca Balthasar sa mai spuna ceva, dar nu puteti sa-l lasati sa faca asta. A distrus deja prea mult?
  Momotaro se preschimba in dragonul albastru, apoi intr-un rau limpede printre pietrele negre in decursul catorva secunde. Exodia se ondui dupa valurile mici facute de apa si zise:
  
• Fiecare are destinul lui? El stie de ce este aici si accepta acest lucru??
  
• Dar?, zise Balthasar, incercand inca sa se impotrivesca.
  Cuvintele insa ramasera nerostite. Zeul Focului pasi in incaperea de piatra. Balthasar privi cu ochi mari aratarea ce isi facu aparitia in pestera altarului. Era o creatura inalta si subtire, cuprinsa de flacari. Isi intinse aripile, indreptandu-le spre Momotaro si urla. Isi misca capul in stanga si dreapta apoi zise:
  
• Momotarooo? Exodiaaa si Dimnaaar?
  Dimnar se intoarse catre noul venit si spuse cu dispret in glas:
  
• Methos!
  
• Lord Methos, il corecta Zeul Focului.
  
• Nu pentru mult timp. Ai incalcat regulile, luandu-mi captiva fiica. Cu ce drept?
  
• Ah, povesti pentru copii?, casca acesta plictisit. Doar pentru ca fiintele umane ma lasa? rece? , hohoti acesta, apoi adauga, ati venit sa va luptati cu mine. Asa-i? Dar nu ma puteti infrange pentru ca o am pe Tenshi, care in clipa cand se va evapora cu totul, imi va ceda mie toata puterea ei, iar voi nu mai aveti ce face impotriva mea? Niciodata! Iar baiatul vostru aici, nu o poate atinge, zise Methos aratand catre Balthasar, care incerca din rasputeri sa o scoata pe Tenshi din sicriul de piatra.
  Methos continua la fel de pasiv si ingamfat:
  
• Singurii care o pot atinge sunteti voi? Dar pentru asta trebuie sa ma omorati inainte? Si nu puteti? , ranji aratarea in flacari. Dar ma gandesc ca vreti sa incercati oricum? Deci? Incepem?
  

Sidonix se opri brusc din lupta. Simti cum inima i se opreste in piept. O privi pe Cursed cu ochi mari. Acesta il privi la randul ei mirata si pasi spre el parca tematoare:

• Sper ca asta e doar un truc de-al tau?, suiera aceasta.
  Sidonix nu ii raspunse. Scapa sabia din mana si isi duse mana la piept, parca cautand organul care inceta sa mai pulseze viata in el. Bataile inimii lui incetara. Apoi simti o durere in stomac si un val de caldura, care ii invada tot corpul. Ameti si cazu in genunchi. Trase aer adanc in piept, adancindu-si degetele lungi in carnea pieptului. Icni si incerca din nou sa respire, dar nu reusi. Se sprijini intr-o mana si dadu sa se ridice, dar corpul ii fu cuprins de frisoane. Lasa capul in pamant si scuipa sange. Statu nemiscat cateva secunde ascultand. Isi auzi inima pulsand pentru ultima data, apoi liniste. Se prabusi la pamant fara suflare. Cursed se dadu cativa pasi in spate. Se incrunta si urla nervoasa:
  
• METHOS! SIDONIX ESTE AL MEU! Nu aveai nici un drept asupra lui! si lovi pamantul cu piciorul.
  Isi baga sabia in teaca si se apropie de Sidonix. Il prinse de brate, il trase langa ea si il intoarse pe spate. Ochii acestuia erau albi si gura ii statea intredeschisa, parca dorind sa spuna ceva. Cursed isi miji ochii si pufni pe nas:
  
• Nu-mi vine sa cred ca mi l-a luat de sub nas? Asa se duce dracului destinul meu?
  Dar atentia ii fu captata de catre un sunet. Isi ciuli urechile lunguiete, strapunse de zale argintii si isi privi fratele mai bine. Pielea de pe gat incepuse sa se crape. In urma ei se distingea doar un strat negru de membrana. Cursed se ridica in picioare si zambi parca satisfacuta si zise in soapta, doar pentru sine:
• Se transforma in bestia care e? Asta o sa fie mai distractive decat credeam?? isi linse buzele si se ridica de langa el.
  Brusc, pielea de pe corpul lui Sidonix se rupse in mii de bucatele, lasand in urma un cocon de piele gol sfartecat. O umbra neagra se ridica dintre resturi fixand-o pe Cursed. Apoi umbra paru ca incepe sa prinda forma. Cursed se simti privita de ochii albi si reci ai creaturii nou-nascute, desi inca nu reusea sa distinga toate trasaturile ei. Se dadu cativa pasi in spate si iscodi aratarea ce se inalta la cativa pasi de ea. Un muget prelung se auzi in pestera, iar umbra isi deschise ochii. Cursed surase amar, parca speriata:
  
• Albi si reci? Te-a trasformat intr-un vanator de suflete…
  Sidonix isi intoarse privirile spre Cursed si se apropie incet de ea. Pasea precaut, de parca nu mai facuse alt pas in viata lui. Cand ajunse langa Cursed incepu sa o adulmece. Aceasta ramase nemiscata privindu-l. In cele din urma aceasta isi facu curaj si isi ridica mana stanga asezandu-si palma precauta pe crestetul lui. Dar nu simti pielea sau parul aspru si negre care il stia. In schimb mana i se adanci intr-o materie vascoasa, neagra, care parca ii ingheta simturile. Cursed isi intoarse privirile spre Sidonix. Respira adanc si isi duse mana dreapta spre sabie. Dar in clipa cand isi stranse pumnul pe manerul ei, simti o durere insuportabila, care pornea din gat si se intindea in umar, apoi in stomac. Inghiti in sec si se prabusi pe jos. Sangele incepu sa ii curga in siroaie din rana pe care Sidonix i-o facuse cu o singura lovitura a ghearelor sale. Mai avu timp sa il priveasca cum disparu subit in umbra unei stanci. Se astepta sa il vada cum reapare la fel de repede, din umbra pe care o facea propriul ei corp pe pamant. Dar vanatorul aparu ranjind din balta de sange care se formase langa ea. Cursed facu ochi mari si urla disperata:
  
• GURTHO IM M?R HETHU!!!
  O aratare cenusie trasparenta se ridica brusc din corpul ei. Vanatorul urla enervat si incepu sa loveasca aparitia trasparenta, incercand sa o atinga, dar aceasta se misca mai repede decat el. Vanatorul pufni si mai urla o data spre fantoma care se evaporase undeva in pestera. Se intoarse brusc si se apropie de marginea piscului. Privi jos, unde Methos, Dimnar, Exodia si Momotaro se aflau. Ii ignora pe cei patru si privi spre Tenshi, apoi racni puternic. Methos privi in sus si zambi:
  
• Baiatul nostru s-a trasformat?
  Balthasar il privi pe Sidonix, cu un aer disperat si sopti:
  
• Oh nu! Asta era ultimul lucru pe care mi-l doream acum?
  Methos se intoarse catre el si zise indiferent:
  
• Ia-l drept un test de barbatie? Aproape ca imi vine sa spun ca ti-o dau pe Tenshi vie si nevatamata daca reusesti sa il infrangi? Dar nu! Stiu ca oricum nu o sa reusesti asa ca de ce sa ma chinui degeaba? Prefer sa te chinui pe tine?
  Un bol de foc se forma in palma Lordului, dar care in loc sa fie aruncat spre Balthasar, il lovi pe Dimnar. Acesta para lovitura cu bratul, dar bucati din el se imprastiara in aer. Dimnar isi privi bratul lovit si bucatile imprastiate pretutindeni. Inspira adanc, iar bucatile de piatra incepura sa se regrupeze in gaura lasata de bolul de foc. In cateva secunde acesta era regenerat. Ridica bratul in aer si marai. De undeva de sus o bucata de stanca imensa se desprinse si levita cateva secunde in aer. Dimnar isi lasa bratul jos, iar bolovanul se prabusi peste Methos, facandu-se tandari. Smocuri de foc albastru, praf si bucati de piatra sarira in toate partile, facandu-l pe Balthasar sa se fereasca. Methos paru infrant, dar asemenea apei, firicele de foc albastru si fum incepura sa se regrupeze intr-un singur loc, reconstruindu-i trupul sfasiat. Exodia imprastie ceata argintie in jur, apoi o rafala de vant puternic imprastie trupul lui Methos. Dar in pestera incepu sa se auda un suras macabru, apoi vocea lui Methos:
  
• Normal acest lucru m-ar fi distrus? Dar nu acum??
  

Zeri si Kaoru se catara pe stancile negre si ajunsera pe platforma unde Cursed si Sidonix incercara sa se lupte. Zeri nimeni cu palma in balta se sange ce zacea langa corpul lui Cursed. Isi intoarse privirile spre unda de lichid rosu si o vazu pe aceasta. Se stramba si ii facu semn lui Kaoru. Acesta se intoarse si o vazu si el, apoi zise:

• Ea este cea pe care am vazut-o?
  
• Deci ea este Cursed? Sora noastra?, zise Zeri ganditor.
  
• A fost, il corecta Kaoru. Se pare ca Sidonix a avut grija de ea.
  Zeri ezita timp de cateva secunde, privind trupul sfartecat al lui Sidonix, care se afla la cativa pasi de ei, apoi murmura:
  
• Nu fi asa sigur?
  
• Ce vrei sa spui?
  Zeri arata cu degetul spre Sidonix. Kaoru se dadu cativa pasi in spate si zise:
  
• Ce-i asta?
  
• Cred ca Sid?
  Kaoru isi lasa privirile in pamant:
  
• Mai intai Kaeru, acum Sidonix?
  
• Si Cursed, zise Zeri.
  Kaoru il privi parca uimit. Zeri se justifica imediat:
  
• Asa sunt eu? Imi pasa de membrii familiei, indiferent ca sunt rai sau buni?
  Kaoru nu-i raspunse. Se afla la marginea stancii si privea jos la spectacolul ce se desfasura acolo. Ii facu semn lui Zeri, iar acesta se apropie de el. Privi si el, apoi zise:
  
• Toti zeii nostrii sunt acolo?
  
• Si toti sunt la fel de neputinciosi ca noi in fata Lordului? Daca vom trai acestui razboi, iti vine sa crezi ca noi suntem cei care scriu istoria? zise Kaoru zambing amar.
  
• Totdeauna noi am fost cei care am scris istoria. Noi oamenii? Dar acum? trebuie sa fie o metoda sa il distr?
  Dar se opri din vorbit. Se ridica si privi in jur. Scruta in intuneric si zise:
  
• Ai auzit?
  
• Sa aud ce? spuse Kaoru.
  
• Maraitul?
  
• Nu a fost nici un marait? Hai jos. Nu o sa stau sa privesc o lupta cum se desfasoara sub nasul meu si eu nu fac nimic. Vreau sa scrii cum m-am dus si m-am batut cu ?inflacaratul? acela?
  
• Nu? Stai? a fost un marait? , insista Zeri.
  
• Nu a fost nimic, se impotrivi Kaoru, deja vizibil enervat.
  Dar cand dadu sa se ridice, din umbra unei stanci, aparu Sidonix. Zeri facu ochi mari si urla:
  
• Ti-am spus ca a fost un marait!!! Ti-am spus eu! Ti-am spus!!!
  Kaoru privi creatura timp de cateva secunde. In minte incepura sa i se deruleze brusc niste imagini. Auzi vocea Lordului strigand blestemul si apoi vazu cu ochii mintii, metamorfoza lui Sidonix. Incepu sa murmure ceva neinteligibil. Zeri il privi nervos si zise:
  
• Ce ai?
  
• Imposibil?
  
• CE?! urla iar Zeri.
  
• E? Sidonix?
  Zeri privi creatura din fata lui si zise cu glas stins:
  
• Dar? e un… vanator de suflete?!!!
  Kaoru dadu aprobator din cap apoi striga:
  
• FUGI!!!
  Cei doi o luara la fuga in directii diferite, coborand cat puteau de repede, peretele de stanca. Sidonix scoase un raget puternic si pufni pe narile adancite al capului sau rotund. Privi in jos spre cei doi care se indepartau de el, dar atentia ii fu captata din nou de trupul transparent a lui Tenshi.

TO BE CONTINUED…