De patru zile, Kaoru, alaturi de Sidonix, Kaeru si armata lui se aflau pe drum in tinutul sterp al Barand?rului. Armata care ii inconjura era imensa, dar parca pentru Kaoru, nu destul de mare pentru a infrange armatele inamice. Stia prea bine ca hoardele Lordului erau mult mai numeroase, el insusi obisnuia sa mane in lupta si pe deasupra mai avea la indemana diferite creaturi nemaivazute. Stia ca Lordul avea sa isi trimita in lupta ?vanatorii?. Creaturi hidoase si negre, capabile sa iti fure sufletul. Kaoru se stramba. Privi in jur. Liniste. Prea liniste. Erau ditamai armata care venea nestigherita spre barlogul lui si el, nu misca un degent? Kaoru isi privi fratii. Kaeru avea un aer mai linistit decat si-ar fi putut inchipui, iar Sidonix ca de obicei, parea plictisit si indiferent. MuadDib isi gasise linistea in vesnica vorbarie cu Musashi, care parea mai mult decat incantat sa ii asculte povestile. Zambi. Doi ?copii? se regasira in pustiu. Axi parea deranjat de vorbaria celor doi, dar nu dadea vreun semn sa ii opreasca, asa ca nu schita nici un alt gest decat cel de a da dezaprobator din cap, ori de cate ori MuadDib incepea sa umfle faptele prea tare. Mai mult ca sigur ca cei doi aveau sa isi piarda vietile in lupta ce avea sa se iste, asa ca daca acea ?vorba multa? ii ajuta in vreun fel, fie ca ultima lor dorinta nerostita sa se consume.
Privi inca o data in jur. Spera la ceva anume. Un semn ca Lordul mai era acolo, ca incerca sa ii atace si ca nu aveau sa fie prinsi intr-o capcana. Se intoarse catre Kaeru si il privi timp de cateva secunde insistent, apoi se intoarse inapoi, privind drumul pe care il trabatusera pana atunci. Repeta gestul de cateva ori, strambandu-se si dand din cap in semn dezaprobator. Devenea nelinistit de-a binelea. Privi iar in jur. Isi puse mana pe sabie si grijuliu, cu varful degetelor incepu sa desfaca nodurile cu care teaca era prinsa de cingatoarea de la brau. Sidonix il privi pe furis, dar nu spuse nimic. Teaca cu sabia, cazura pe jos, imprastiind in jur praful. Kaoru se opri din mers. Kaeru il privi si zise:
- Ce s-a intamplat?
- Ah, nimic, sabia? Mergeti inainte, va ajung eu?, se scuza Kaoru aplecandu-se dupa sabie.
Kaeru ridica din umeri si pleca mai departe indiferent. Kaoru isi ridica sabia si o agata in graba inapoi la brau. Alerga spre grup, dar ramase cu cativa pasi in spatele lui Kaeru. Privi in fata timp de cateva secunde, asigurand-si drumul si prizand ritmul coloanei de luptatori, apoi inchise ochii. Respira adanc de cateva ori. Incepu sa repete in gand: ?Rado a tara e!? ? ?Rado a tara e!?? ?Rado a tara e!? ??Kaeru tara!???Kaeru tara!?? ?Rado a tara e!?? ?Rado a tara Kaeru!? Brusc in mintea lui Kaoru incepura sa se deruleze diferite imagini. Vazu o padure cu copaci inalti si trunchiuri drepte, cu frunze marunte si verzi. Il vazu pe Kaeru alergand printer ei, urmarit de ceva. Avea mainile insangerate, iar platosa de pe piept sfartecata, prin fisura ei scurgandu-se sangele fratelui sau. Vazu urmaritorii? Erau ?vanatori?? doi, furisandu-se asemenea in umbrele din jurul lor. Auzi urletele celorlalti ostasi macelariti de bestiile Lordului. Sufletele lor erau devorate de acesta creaturi. Apoi auzi alta voce? Axi? Ii urmarea indeaproape pe cei trei. Kaeru disparu? Apoi alte imagini. Unul din vanatori muscandu-l pe Kaeru de umar, sfasiindu-i carnea. Auzi strigatul de durere al fratelui sau si vocea lui incercand sa induplece bestia sa il elibereze: ?? breitho guren! ? BREITHO GUREN!!!? Vazu bestia indepartandu-se, dar apoi imaginea deveni incetosata si disparu brusc. Kaoru simti o durere in tample, de parca cineva ii infipse un cutit in ele. Scrasni din dinti si il privi pe Kaeru. Zise in soapta: - ?? breitho? guren?? Nu-mi fura sufletul? Nu? ?breitho?? rupe? Nu-mi rupe sufletul??
Kaeru se opri din mers brusc. Se intoarse catre Kaoru si il privi sceptic. Kaoru ii intoarse aceasi privire, dar chinuita de durere, apoi cazu in genunchi vlaguit. Musashi il privi timp de cateva secunde si se repezi la el. Il ridica de jos tacut, dar nu se putu abtine si zise: - Domnule? sunteti bine?
Kaoru dadu aprobator din cap. Kaeru veni langa el. Cei doi isi schimbara niste priviri taioase, de parca isi aflasera cele mai ascunse secrete. In capul lui Kaoru rasuna vocea lui Kaeru: ?Stiu ca privesti. Nu mai scormoni in trecut. Lasa amintitrile rele acolo unde sunt?Ai incredere in mine… frate?? Kaoru inghiti in sec si ramase mut, privindu-si fratele geaman indepartandu-se de el. Zise doar pentru el: - Ce imi ascunzi Kaeru??
Axi si MuadDib venire si ei langa el. Axi zise: - Kaoru, sigur esti bine? Esti cam palid?
- E probabil din cauza caldurii. Atata timp, sub pamant la racoare? M-am dezobisnuit cu arsita asta…, zise acesta privind spre inaltul cerului.
- Eh, ar fi bine sa te obisnuiesti. Acolo unde sta Lordul, e? graoznic, zise Axi cu o unda de amaraciune in glas, amintindu-si zilele de chin, petrecute in barlogul Lordului.
- CE? ii intoarse Kaoru o privire uimita.
- Ah da!Din cate am inteles, vom intra inauntru, dupa Lord?
Kaoru ramase tacut. ?Inauntru? Asa departe? Cumva Lordul ii lasa sa o salveze si pe Tenshi si sa plece nestigheriti de acolo?? Poate daca il rugau frumos, pleca cu totul de pe acele tinuturi? Si poate refacea tot ce distruse pana atunci?? . Kaoru se incrunta. Ii privi pe Musashi, MuadDib si Axi cum se indepartau de el, apoi se intoarse din nou catre fratele lui. Repeta iar in gand ?Rado a tara Kaeru!?, dar nimic. Parca portile spre mintea lui Kaeru fusesera ferecate brusc. Se trezi smucit de cineva, apoi auzi vocea lui Sidonix, care ii soptea: - Ce s-ar intampla daca ai opera mai subtil? Pana si eu mi-am dat seama ca incerci sa-i scormonesti capsorul pretios. Spune-mi ce ai aflat, pentru ca de cand marsaluim prin tinutul asta blestemat, nu a fost picior de llerac sau natyz pe aici. Dat fiind ca suntem in tinutul Lordului, mie cel putin mi se pare mai mult decat ciudat. Pana acum, la kilometrii departare, ascunsi prin paduri, eram atacati de Majin si restul, iar acum, cu hoarda de oameni dupa noi, trecem neobservati? A facut cineva vreo vraja inainte sa plecam? Pentru ca daca e totul real si nu visam, asta e singura explicatie plauzibila??
- Vrajile nu te pot face invizibil. Te fac doar sa te treci neobservat? Iar la cati suntem? ma indoiesc ca putem sa facem asta? Doar in caz ca suntem toti praf si pulbere si ajungem sa ne camuflam in peisaj… sau am murit cu totii si visam inca ca mergem la lupta??, raspunse Kaoru in soapta, masandu-si tamplele.
- Mortii nu viseaza, ranji Sidonix, apoi continua, ? Deci fratioare? Ce ai aflat??
- Nimic important?Am vazut doar o parte din ce s-a intamplat cand Kaeru a fost ranit de un vanator??
- Poti sa fi ranit de un vanator fara sa iti pierzi sufletul??
Kaoru ii intoarse o privire uimita lui Sidonix si zise parca inecandu-se in cuvinte: - Nu stiu? Eu cred ca are suflet??, aratand spre Kaeru.
- Nu stiu care e treaba, dar nu-mi place deloc ce se intampla? Ori nu am inteles eu planul de bataie, ori nu a fost bine facut, dar am sentimentul ca o sa fim macelariti ca niste animale? Si in plus? Mai am si sentimentul asta ciudat? ?
- Ce sentiment?? insinta Kaoru.
- Ca? Ca ceva antic? Legat de mine? Ma umareste??
Kaoru dadu dezaprobator din cap si continua: - Nu prea avem ce face decat sa asteptam si sa vedem ce se intampla, apoi tacu timp de cateva secunde si continua, ceva antic? De ce am impresia ca devi paranoic??
- Nu imi place deloc cum suna fraza asta? Astepti si mori? si nu sunt paranoic. Simt lucrurile mai bine ca voi? oamenii??
Kaoru suspina si il privi iar pe Kaeru, apoi zise: - Sper ca Zeri e pe drum??
Armata se opri brusc. In fata lor se ridica din pamant o fortareata de piatra colturoasa. Vagaune adanci si intunecate se deschideau spre exterior, pesteri cu tunele adanci, ce duceau spre inima pamantului. Dinautru se auzea un huruit lung si un suierat puternic. ?Probabil vantul?, gandi Musashi descurajat, adulmecand aerul uscat si statut. Kaeru se catara pe o stanca, se intoarse catre multime si striga:
- A venit timpul sa luptam! Sa luptam pentru liberatea noastra!
Urletele ostasilor rasunara cu ecou printre stanci. Sidonix isi incrucisa bratele pe piept si sopti plictisit: - Ah, uitasem? Discursul de incurajare??
Kaeru continua: - A venit vremea sa alegem o tabara. O tabara care ne va garanta izbanda si bunastarea vremurilor ce vor veni! Sunte-ti cu mine?!
Kaoru se incrunta. Sidonix se apleca spre el: - Ce sunt balivernele astea cu ?alegerea taberei? si ?victoria ce va sa vina??
- Taci?, ii taie Kaoru propozitia.
- A venit vremea sa luptam! SUNTETI CU MINE?! VICTORIA ESTE A NOASTRA!!! urla Kaeru, ridicand in aer sabia, care pana atunci ii atarna la brau.
Kaoru si Sidonix ramasera muti. In mana lui Kaeru nu statea o sabie stralucitoare, ci una intunecata, din metal tuciuriu, asemenea sabiilor faurite de inamic, dar Kaeru continua: - Uniunea dintre noi va cuceri toate temerile!, apoi ii privi pe Kaoru si Sidonix, SUNTE-TI CU MINE?! PENTRU VICTORIE!
Kaoru scrasni printre dinti si striga: - VICTORIA NU II FAVORIZEAZA NICI PE CEI DREPTI, NICI PE CEI RAI! II FAVORIZEAZA PE CEI PREGATITI!
- Iar noi suntem! adauga Kaeru ranjind.
Kaoru dadu dezaprobator din cap, apoi ii privi pe cei adunati acolo si zise: - Atat va spun? Fie ca stramosii nostrii, sa ne dea puterea necesara mainii, pentru a ghida sabia? , apoi il privi pe Kaeru si zise, sa strigam numele tatalui nostru?
Kaeru il privi dintr-o data speriat. Kaoru repeta: - Kaeru? Numele tatalui nostru?
Sidonix ramase cu gura cascata si zise: - Nu stie numele tatalui??
Kaoru se apropie de Kaeru si indrepta sabia spre gatul lui. Zise cu dispret in glas: - Cine esti? Unde e Kaeru?
- EU SUNT KAERU!!! Nu ma vezi?! SUNT EU? FRATELE TAU!!!
- Daca esti fratele meu, spune numele tatalui nostru? SPUNE-L!!! urla nervos Kaoru.
- Kaoru? Ce faci?? Lasa sabia jos?
- SPUNE-L!!! urla acesta inca o data, nervos de-a binelea. Nu poti sa il spui? pentru ca tu nu esti? fratele meu?!!!
Kaeru se dadu cativa pasi in spate, apoi zise ranjind: - Nesabuitule! Chiar crezi ca ai vreo sansa impotriva lui?
- CE?!?! exclamara deodata Axi si Sidonix surprinsi.
- Dar asta nu e motiv sa i te alaturi Kaeru, zise Kaoru printre lacrimi.
Deodata Kaeru inspira adanc si tusi zgomotos, apoi incepu sa rada in hohote. Dar vocea i se schimba brusc. Devenise mult mai groasa si grava: - De parca a avut de ales. Ce vezi tu acum este doar ce a mai ramas din Kaeru. Doar o cochilie? fara? suflet?
Dinautrul pesterilor negre incepura sa se auda urlete si strigate de lupta. Deodata un puhoi de lleraci si natyzi navalira afara. Alergau in cerc inprejmuindu-i pe noii veniti. Rasul lui Kaeru se inteti, apoi se intoarse catre armata lui si striga: - Baieti, prada asta e prea usoara? OMORATI-I!!!
Musashi privi in jur speriat si isi scoase sabia din teaca: - De ce nu am vazut schimbarea in el? De ce? De ce? urla acesta privind multimea de creature hidoase ce il inconjura la fiecare noua secunda.
Axi il hati, inainte ca acesta sa fie lovit de unul din gardieni si zise: - Pentru ca ne-a pacalit pe toti. Trebuia si eu sa ma gandesc ca am scapat prea usor din temnita Lordului, ca am trecut prea usor prin tot desertul asta? Dar liberatatea te orbeste atunci cand o gasesti in sfarsit? Muad! PAZEA!!!
MuadDib isi scoase sabia din teaca. Incepu sa loveasca in stanga si dreapta aparandu-se de ploaia de sabii ce se abatu asupra lui. Vocea lui Kaeru se auzi din departare: - Cred ca sunteti prea putini ca sa puteti sa imi rezistati?
Sidonix taie mana unuia dintre luptatori si ii smulse si cealalta sabia din mana. Cu ambele maini inarmate, incepu sa taie corpurile ostilor din jurul lui.
Sangele rosu tasnea peste tot, imbiband praful cu el. Kaeru zambi: - O baie de sange? Ce frumos?
Musashi fu lovit cu manarul unui sabii in spate. Se prabusi pe jos in namolul format din sangele ce se scurgea din trupuri si praful desertului. Se intoarse scarbit pe spate si privi la cel ce il lovise. Era chiar unul din prietenii lui. Facu ochi mari si striga: - Dallno! Dallno! Sunt eu? Musashi! Nu ma recunosti?… Dallno??
Dar cel din fata lui nu dadea semne ca ii pasa. Ridica sabia deasupra capului, pregatindu-se sa loveasca. Musashi se intoarse si incepu sa caute in namol ceva cu care sa se apare. Gasi lancea franta a unuia din luptatori. O ridica deasupra lui si para lovitura lui Dallno in clipa cand acesta lovi. Il impinse cu piciorul in stomac, indepartandu-l de el si se ridica in picioare grabit. Dar din spate cineva il lovi din nou. Cazu inapoi in genunchi ametit. Mai auzi doar lovitura metalului, apoi liniste. Deschise ochii incet, mai intai mijindu-i, apoi normal. In fata lui, Dallno si inca un ostean stateau intinsi pe jos cu fetele zdrobite shi cu mijlocul sfartecat. Fu hatit de Sidonix de jos, care parea bucuros ca lupta: - Nu e timp de lupte in noroi copile. Tine asta si rupe tot? , zise Sidonix aruncandu-i in maini una din sabiile lui.
Musashi il privi parca vrajit si incuvinta cu un gest absent din cap. Kaoru era incoltit de cinci luptatori. Ii privi pe rand. Pareau toti niste papusi. Mintea le fusese incetosata sau doar sufletele lor disparuse, nu stia sigur, dar cei din fata lui nu mai erau umani. Acestia erau usor de infrant, loviturile lor fiind mecanice si previzibile, iar trupurile prea slabe ca sa mai reziste mult unei lupte adevarate. Ii dobora pe doi dintre ei cu o singura lovitura a spadei, iar ceilalti trei fura calcati in picioare, fara mila, de doi lleraci care veneau dupa el. Se pare ca fortele Lordului deja intrau in lupta si singurii care luptau impotriva lor erau Sidonix, Musashi, MuadDib, Axi si el. Musashi parea mai hotarat ca niciodata. Spinteca in stanga si dreapta tot ce prindea. Multi dintre cei pe care ii omorase ii fusesera prieteni, iar faptul ca acum trebuia sa ii omoare il durea mai tare. Se opri pentru cateva secunde si isi sterse lacrimile din ochi. Privi in jur dezorientat. Armata Lordului devenea tot mai numeroasa cu fiecare minut. Facu un calcul rapid, dar nu reusi sa gaseasca o metoda rapida pentru situatia in care se afla. Il privi pe MuadDib. Acesta era ranit. Platosa ii fusese sparta pe umarul drept, iar bucata de metal ii intrase in carne. Dar si asa, tanarul lovea in continuare in stanga si dreapta, croindu-si drum printre inamici. Apoi il vazu pe Sidonix. Acesta statea intins la pamant, pe spate, tintuit acolo de patru lleraci care loveau necontenint cu ciocanele imense in scutul indoit pe care acesta il tinea deasupra lui. Se incrunta si pasi hotarat spre adunatura. In drum spre ei culese inca o sabie de jos iar cand ajunse langa cei patru, infipse lamele lor in spatele a doi dintre ei. Le scoase rapid si se dadu cativa pasi in spate. Cei doi pufnira pe nas, sangele tuciuriu invadandu-le gura si nasul si cazura fara suflare peste Sidonix. Acesta tusi sub greutatea lor. Ceilalti doi privira uimiti la tovarasii lor care murisera, dar inainte sa isi dea seama ce se intamplase de fapt, simtira o durere in stomac. Privira in jos si il zarira pe Musashi ranjindu-le, spintacandu-le stomacele cu sabiile. Cu aceasi agilitate Musashi se retrase din calea lor. Cei doi lleraci cazura peste ceilalti doi. Sidonix, tintuit sub cei doi icni si urla: - MUSASHI! SCOATE-MA DE AICI!!!
Acesta nu statu pe ganduri si incepu sa impinge cadavrele de langa el, eliberandu-l. Sidonix se ridica in picioare. Musashi ii intinse sabia si ii zambi. Sidonix privi stanjenit in alta parte si zise: - Da copile? Acum suntem chit? Multumesc? Cred?
Musashi ii zambi larg si se indeparta de el tacut.
Axi cazu in genunchi. Primise o lovitura in spate cu un ciocan. Auzise si un trosnet si presupuse ca ceva era rupt acum in el, iar faptul ca incepuse sa nu isi mai simta mainile si nu mai avea stabilitate in picioare ii intari convingerea. Imaginea din fata ochilor lui se incetosa. Zise in soapta: - E frica? si oboseala?sunt prea multi? Nu am nimic? Sunt bine? Sunt bine??
Isi privi palmele. Erau insangerate. Carnea se rupse pe ele de la intensitatea cu care tinea manerul sabiei in ele. Dar palemele ii erau patate si de sangele altora. Il observa pe Kaeru care ranjea cocotat pe stanca lui si ofta deznadajduit. Avuse incredere in el si se pare ca Lordul ii furase sufletul, lasandu-le doar o marioneta. O marioneta care la randul ei dirijase asa multi oameni? Foarte multi oameni? Prea multi? Axi se incrunta si stranse palmele in pumni, lovind pamantul: - BLESTEMATULE!!! Uite ce-ai facut!!! O SA MI-O PLATESTI!
Se ridica de jos, agatandu-se de un llerac, ii suci gatul si ii smulse sabia din maini, apoi porni spre Kaeru. Incepu sa loveasca in jurul lui, indepartandu-i pe cei in plus de langa el, croidu-si drum spre fostul lui lider. Iesi din multime si ajunse in fata stancii pe care Kaeru statea. Il privi cu ochii mijiti si striga: - Coboara! Coboara si lupta daca poti!
Kaeru il privi cu superioritate, apoi zise: - Axi?
- COBOARA! repeta acesta.
- Cum doresti, ii raspunse Kaeru pe un ton indiferent.
Dintr-un salt acesta ajunse langa Axi. Acesta din urma, ramase uimit. Kaeru isi intinse sabia catre el si zise: - Ei bine, m-ai chemat, am venit? Si acum ce ai de gand sa faci? Sa ma omori? Cu ce motiv?
- TRADARE! Imi este de ajuns?
- Ah? da, surase Kaeru plictisit. Fie cum vrei tu? Daca merita sa mori pentru asta, iti voi indeplini dorinta. Incepem? intreba Kaeru si lovi cu sabia fara sa ezite.
Axi se retrase cativa pasi in spate. Scuruta capul, incercand sa isi revina in simtiri, apoi privi inainte. Imaginea lui Kaeru se dubla, apoi revenea iar la normal. Isi miji ochii si pasi inainte. Ridica sabia si lovi. Dar Kaeru ii para lovitura si il impinse de langa el. Se roti pe un picior si lovi cu pumnul, care se opri in falca lui Axi. Acesta cazu pe jos dezechilibrat de lovitura brusca. Se ridica in coate si scuipa sangele care ii invadase gura. Kaeru se apropie de el si il lovi in stomac cu piciorul. Axi ramase nemiscat, intins pe jos. Kaeru zise: - Ei, tot mai esti dornic sa te lupti cu mine?
Axi isi intoarse capul si il privi printre gene: - De fapt, moartea ta nu inseamna nimic?, sopti acesta.
- Ce? se stramba Kaeru incercand sa-l auda.
Axi se prinse cu mainile de el, ajutandu-se sa se ridice. Se clatina pe picioare si se sprijini in sabie ca intr-un toiag, apoi facu un pas spre Kaeru si repeta: - Moartea ta? nu inseamna nimic?
Kaeru se incrunta, il impinse de langa el si il lovi cu dosul palmei peste fata: - SI CREZI CA A TA INSEAMNA CEVA?! urla nervos la el si indrepta sabia spre el.
Axi zambi ironic si ridica spada asupra lui Kaeru, apoi zise: - Dar e un inceput?
Carnea ceda in fata lamei otelite si negre a armei. Axi cazu fara suflare pe jos, strapuns de spada liderului, iar capul lui Kaeru se rostogoli la cativa pasi departare de corpul lui. Cei doi stateau rapusi intr-o balta de sange. Din cei doi mai ramasera doua trupuri neinsufletite. Kaoru observa scena in ultima clipa, cand amandoi erau deja morti. Sidonix privi si in aceasi directie si zise parca mahnit: - Adio fratioare??
TO BE CONTINUED…
📚 Acest episod face parte din seria Vanatorul de Suflete
