Patronul sălii de forţă

Iată că am ajuns la factorul de stres numărul unu în ceea ce priveşte job-ul la sala de forţă: patronul. Atunci când m-am angajat, era vorba să fie ceva part-time, eu trebuind să lucrez de luni până vineri între 18 şi 21, urmând ca sâmbăta să vin la curăţenia generală, asta însemnând orele 16. Pentru 250 de lei, era ceva ok.

În plus, şeful părea un tip ok, care nu cerea eu ştiu ce chestii imposibil de realizat. După ce a trecut perioada de acomodare şi de probă, mi-am intrat în ritm, cunoscând oamenii de pe schimb. Părea că am făcut o alegere bună. Însă fericirea a fost de scurtă durată.

Continue reading

Cuţitarii de la sală

Tot când m-am angajat, mi s-a pus în vedere faptul că anumiţi inşi nu vor fi verificaţi dacă au abonament valabil, ei având gratuitate. Aveam să aflu ulterior că aceasta era categoria cuţitarilor, dar aceştia veneau doar dimineaţa, eu neavând tangenţă cu ei decât sâmbăta şi abia după ce mi se schimbase programul.

Continue reading

Ciordeles, ciordeala şi ăla mare

În momentul în care m-am angajat, şeful mi-a spus să am grijă să le spun abonaţilor că dulapurile de la vestiare nu sunt rezistente şi să nu lase acolo bunuri de valoare, riscând să rămână fără ele. Asta mai ales prin faptul că sala era una de cartier, fiind frecventată şi de oameni mai mult sau mai puţin dubioşi, dar despre cuţitarii din sală cu altă ocazie.

Din fericire pentru mine, nu prea au fost evenimente de genul pe tura mea, însă am asistat la câteva scene amuzante: vara, unui tip i-au dispărut o pereche de şlapi ordinari. Investigând, am aflat ulterior că presupusul autor ar fi un ţigănuş, pe care l-am poreclit Ciordeles.

Continue reading

Burtosul nesimţit

Continuând seria amintirilor din perioada în care lucram ca supraveghetor la o sală de forţă (că asta era mai mult, partea de fitness fiind reprezentată de câteva biciclete eliptice şi vreo două seturi de greutăţi cu nisip), ajung la burtosul nesimţit.

E drept, la sală erau mulţi burtoşi (nu am văzut multă lume antrenându-şi abdominalii), însă unul anume ieşea în evidenţă, fiind a doua nenorocire care mi se putea întâmpla în afară de prezenţa trio-ului. Norocul meu iniţial era că specimenul ăsta făcea prezenţa la amiază, eu având de-a face cu el abia sâmbăta, asta până să mi se fi modificat programul, caz în care am ajuns să-l văd zilnic. O să-i spun burtos nesimţit de acum înainte, pentru a nu-i jigni pe ceilalţi burtoşi. Să explic.

Continue reading

Job supraveghetor sală culturism: Trio-ul

Se face că în vara anului 2007 am început să citesc ziarul pentru a găsi un job, urmând a contribui şi eu la cheltuielile familiei şi să am un ban al meu pentru a mai cumpăra una-alta. Trec peste momentele penibile în care găsisem un anunţ de operator PC, care operator trebuia să deţină şi cunoştinţe de contabilitate şi alte minuni netrecute în ziar, lucru aflat abia când m-am dus la firma respectivă. După câteva tentative eşuate (operator PC, lucrător la benzinărie, muncitor necalificat fabrică de sârmă), găsesc un anunţ pentru un supraveghetor sală de fitness şi culturism. Ţinând cont de faptul că nu eram chiar paralel în domeniu şi că sala era situată la vreo 30 de minute de casă, am mers să văd care e treaba.

Ajungând la sală, intru şi spun că am venit în legătură cu anunţul. Mă ia în primire un tip cu braţele tatuate, care se aşază pe treptele din faţa sălii şi începe să mă prelucreze, fiind oarecum sceptic vizavi de cunoştinţele mele în domeniu, ţinând cont că eram student la Litere. Lămurindu-se ulterior, tipul îmi spune să vin a doua zi şi că voi avea o lună de probă, urmând să fiu plătit ulterior cu vreo 250 de lei pentru 3 ore. Aşa a început aventura ce avea să dureze aproape un an de zile.

Continue reading