Periodic, mi se pune pata pe o treabă, iar azi mi s-a adus (iar) aminte de asta. Nu înțeleg de ce naiba lumea tot obișnuiește să se înghesuie în mijloacele de transport, indiferent că vorbesc despre Galați sau București, că sunt pățit în ambele orașe. Nu numai că sunt pățit, dar am pățit-o și la ore care n-ar trebui să fie aglomerate, că lumea este deja la muncă. Bine, nu pot spune că s-a ajuns la nivelul japonezilor, care au oameni special plătiți (oshiya) pentru a băga sardinele mai adânc în convervă.

Începând cu Galațiul, nu văd rostul aglomerației, mai ales că este un oraș care poate fi parcurs cât de cât rapid pe jos, presupunând că nu te grăbești sau vremea nu permite. Plus că mașinile vin decent de repede, cele mai importante trasee fiind deservite de multiple mașini, plus maxi-taxi. Totuși, oamenii aleg să se îngrămădească în ambele, atât elevi/studenți, cât și oameni care merg la muncă sau pensionari.

A da, aceștia din urmă sunt fix cei care se plâng că nu pot să respire sau că nu au unde să-și pună curul. Păi bre, stai așa. Ai văzut că mașina-i plină ochi? Ai văzut. Ai intrat de bunăvoie? Că doar nu te-a luat nimeni pe sus, ci ai decis cu propriul neuron să intri (că dacă aveai doi, nu mai intrai). Ai intrat. Atunci STFU și îndură sau coboară.

Mai există și posibilitatea de a întârzia la job. Perfect, atunci pleacă mai devreme și gata problema. Toată lumea se grăbește, dar stai așa, cimitirele sunt pline de oameni care s-au grăbit la vremea lor. Stai în cur, că tot acolo ajungem cu toții.

Ajungând la București, oho, lumea de pe lume. Aceleași chestii, doar că totul este amplificat. Asta și faptul că există metroul, alternativa salvatoare mai ales vara. Vorbind de metrou, se aglomerează lumea și acolo, mai ales dimineața când lumea merge la treabă (școală/job), însă asta se știe și se poate aplica principiul de mai devreme cu plecatul din timp. Mi s-a întâmplat de multe ori să ies leoarcă de transpirație dintr-o îmbulzeală de genul ăsta (vrei să bagi mâna în buzunar să cauți telefonul și-o bagi la vecinul de lângă), așa că am decis să stau cuminte și să mă bag acolo unde e cât de cât uman.

La metrou, dacă văd că e aglomerat, prefer să aștept următoarea garnitură, nu să mă bag ca vita-n țarc și pe urmă să sufăr. Bine, asta nu prea se poate aplica la orele de vârf, când fix când te feliciți că nu ai intrat în celălalt, că uite ce liber e acum, hai că că vine și metroul, ca deodată să vezi valul de lume care se varsă pe scări pentru a-l prinde. FUUUUUUUU. Totuși, dacă apuc un scaun liber, m-am scos 🙂

În orice caz, românul vrea să ajungă cât mai repede peste tot, dar nu are chef să respecte câteva reguli de bun simț, considerând că el are prioritate în toate, de parcă ar fi singur pe planetă. Puțină planificare ar fi binevenită, rezultând stres mai puțin și o călătorie în limitele suportabilității (dacă nu chiar a normalului). Doar că graba strică treaba.