Cuţitarii de la sală

Tot când m-am angajat, mi s-a pus în vedere faptul că anumiţi inşi nu vor fi verificaţi dacă au abonament valabil, ei având gratuitate. Aveam să aflu ulterior că aceasta era categoria cuţitarilor, dar aceştia veneau doar dimineaţa, eu neavând tangenţă cu ei decât sâmbăta şi abia după ce mi se schimbase programul.

Cuţitarii veneau întotdeauna fie cu taxiul, fie cu maşini de teren de genul Mercedes ML, însă eu nu am avut probleme cu ei. Contrar opiniei generale, cuţitarii întâlniţi de mine nu se dădeau în stambă şi nu prea aveau impresii, în afară de faptul că mă mai trimiteu la magazinul din colţ să le iau apă plată pentru antrenament, dar mulţumeau după, iar în cazul în care ei nu veneau cu maşina, îmi dădeau telefonul să le comand un taxi. În rest, nimic ieşit din comun, ne salutam şi în rest nu prea interacţionam dacă nu era necesar, fiecare văzându-şi de treaba lui.

O singură dată am avut un eveniment iritant cu un tip, al cărei logică nu o înţeleg nici acum. Cuţitarul respectiv nu venea cu grupul de mai sus, ci întotdeauna cu taxiul. Se făcea că într-o zi eu stăteam afară şi mă uitam în jur, nefiind multă lume în sală (aşa mă mai relaxam şi eu, putând totodată să-l observ pe şef dacă venea spre sală, fiind o distanţă de vreo 200m de la strada principală până la sală). Deodată, văd că trage un taxiu de cealaltă parte a drumului, puţin mai departe de sală, din el ieşind un cuţitar blond, care gesticula şi striga ceva spre mine, dar nu înţelegeam ce anume. Până la urmă, mă duc spre el şi aud că îmi spunea să mă mişc mai repede, dându-mi în mână banii pentru cursă, eu trebuind să plătesc şoferul. WTF, nu pricep logica, dar a fost singura chestie care s-a întâmplat.

În rest, ţin să spun că la sală veneau cuţitari cu spate (despre care chiar s-a vorbit la tv sau prin ziare), care la prima vedere păreau oameni normali, în afară de faptul că erau mai toţi raşi în cap, cu ceafă lată şi mari, unii cu burtă. Abia dacă erai puţin atent la ceea ce vorbeau puteai realiza care le era îndeletnicirea, fiind vorba despre mite, ameninţări, discuţii despre judecători şi alte chestii de genul. Desigur, chestiile astea nu se întâmplau când era multă lume, dar cuţitarii jucau în altă ligă faţă de burtosul nesimţit să zicem.

Erau genul de oameni care nu făceau urât şi nu dădeau semne cum că ar avea ceva cu tine, dar care nu ar fi ezitat să te eviscereze afară. Un tip de genul ăsta mi-a şi dat să-i ţin cuţitul până termina un exerciţiu, fiind jenat de el. Chiar dacă aveam şi eu două bâte de baseball în spatele biroului (şeful zicea că sunt pentru siguranţă, în caz că apar probleme vreodată), la ce arme aveau tipii ăştia n-aş fi avut altceva de făcut cu ele decât să mi le bag în fund.

Am avut destule ocazii să văd ceva cuţitari, însă lumea are idei preconcepute în ceea ce-i priveşte. Nu vreau să generalizez, dar cuţitarii pe care i-am văzut nu erau nişte balauri furioşi, difernţiindu-se clar de cocalarii cretini care s-ar fi luat de tine fără motiv.

1 Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *