Trebuie totuşi să ştiţi că NU sunt invenţii! Sunt chestii trăite “live” de mine pe timpul facultăţii… Atâta doar că poate evenimentele nu sunt în ordine cronologică, adică io mi-am luat motor abia la sfârşitul anului trei de facultate… deci acum îmi dau seama că faza cu inundarea vecinului s-a petrecut când eram deja în anul patru 😆
Grasu ăsta la care stăteam, nebun fiind, nu avea nimeni treabă cu el, adică mă refer la poliţie. Tipul intra în magazine cu un tupeu incredibil, se uita în stânga şi în dreapta şi când prindea momentul… 😯 golea rafturile la el în haină sau în buzunare! Ciordeala era la el ceva obişnuit!
Chestia e că ciordea parfumuri, deodorante, sticle de Wisky, pachete de cafea, deci avea gusturi rafinate, nu era chiar aşa de prost pre cum părea 8) … Lua alea-alea din magazine – de obicei autoserviri – şi merea cu lurcurile ciordite în piaţă şi le vindea pe nimic la vânzătorii de acolo. Avea până şi vânzători în piaţă care când îl vedeau îl întrebau dacă mai are “lucruri din alea ieftine, că ei cumpără tot!”. Era o afacere la care el ieşea în pierdere, nu avea pretenţii mari, adică de pe o sticlă de Ballentines şi două pachete de Jakobs primea bani pt două pachete de carpaţi şi o sticlă de fanta la 2 litri şi era omul mulţumit 😆 .
Io la început nu am ştiut ce dracu face el… că io plecam dimineaţa la cursuri şi mă întâlneam seara acasă, nu băgăm io de seamă ce învârte el. În fine, după vre-o două luni, când deja ne împrietenisem, şi căpătase grasu încredere în mine, îl văd că pleacă pe la 6 seara 😯 şi peste o oră se întoarce în casă… vine la mine – io stăteam la calculator la un CM3 – şi mă întreabă cu o voce de copil…
– Gabi…. nu-mi dai 5 mii să-mi iau un pachet de carpaţi???
– Păi nu-ţi dau că stau prost cu banii…
– Haaaai, te rooooog, hai că îţi vând un speed-stick cu 5 mii…
– 😯 ❓ 😯 ?
– Hai că în magazin e 50 de mii, io ţi-l dau cu 5 că trebuie să-mi iau ţigări…
… şi scate din buzunar un “mennen speed stick” – io îl văd că e sigilat, avea până şi preţul pe el 😯 – zic “bine” şi scot portmoneul să-i dau 5 mii… la care grasu vede că mai am bani acolo 😆 – şi începe:
– Gabi, hai mai dăm încă 5 mii, hai că să îmi iau două pachete de ţigări… hai te rooog, că văd că tu ai bani… hai că îmi arde buza după un suc… te roooog…
– Băi, mai lasă-mă-n p…. mea, da??? Lasă-mă să trăiesc şi io!
– Haaaaai, dă-mi că nu sărăceşti, hai că-ţi mai dau un speed-stick şi t gagici, ca să îl dai la gagica aia ce vine la tine
– 😯 ❓ 😯 ?
– Uite aici: (…)
— şi scoate tipul din buzunar încă două speed-stickuri de gagici, tot aşa, sigilate, totul ok.
– 😯 Bă, da de unde dracu ai făcut rost de ele???
– 😳 Păi ştii, io am fost la cumpărături… la cumpărături prin magazine…
– Băăă tu eşti nebun?? 👿 Dacă te prinde bă tâmpitule careva? Vrei să intri la bulău?? Bă tâmpitule, tu ştii că poţi să intrii la puşcărie bă pt trei kkturi de-ast…
– Staaaai tu liniştit, că m-a mai prins şi le arăt buletinul 😯 şi mă lasă în pace… doar mi-s nebun nu??? sau ai uitat ???
– Ce-ai bă? Eşti prost? cum aşa?
– Păi aşa, io sunt pensionat pe caz de boală 😆 … n-are poliţia ce să îmi facă…
…. şi uite aşa am intrat într-o combinaţie care a durat toată perioada cât am stat la el în chirie. Practic el fura tot ce prindea şi vindea rapid obiectele… Dacă mai rămânea ceva mi le vindea mie, io a doua zi le vindeam mai departe la facultate la colegi şi la colege- care ştiau toată povestea. De multe ori veneau fetele la mine să mă întrebe dacă “am primit marfă” . Că grasul nu ciordea decât marfă de calitate!
Vine grasu într-o zi la mine în cameră şi mă întreabă:
– Gabi, tu bei cafea???
– Păi m-ai văzut tu pe mine că beau cafea??
– Hai că am ceva cafea, nu cumperi?? Hai că o dau ieftin… hai că tre-sa-mi iau ţigări… Hai că o vinzi tu la colegi….
– păi ce cafeaua lu’ peşte ai??
… la care el se duce în camera lui şi vine peste 10 secunde triumfător cu o plasă… şi începe să scoată: una, două, trei…..8 Pachete de cafea de juma de kil, dă numai Jakobs!!!
– 😯 Bă eşti tâmpit? cum dracu ai ciordit atâta cafea???
– Aaaa, păi mai am o plasă… 😆 – şi se duce grasu şi aduce şi cealaltă plasă unde mai avea şase cafele…
Io am rămas mască… adică ştiam că ciordeşte, da nici chiar în halul ăla, deja tipul era cleptoman, dacă vedea o ocazie să ciordească ceva- păi sigur N-O rata!!! M-am mirat cum dracu a reuşit să fure atâta la o singură tură…şi l-am întrebat..
– Aaa, păi a fost simpluu de tot… că proştii ăia de la Mini-Maxi nu au camere de luat vederi, au numai nişte vânzătoare care supraveghează… Am intrat, seara fiind, alea nu prea mai aveau chef să păzească, stăteau acolo şi vorbeau, aşa că m-am dus printre rafturi, iar ăla cu cafea fiind mai ferit am scos plasele şi am băgat acolo de pe raft… am băgat în două plase şi am ieşit liniştit din magazin… în coş am pus un pachet de ţigări pe care l-am plătit şi ele dacă nu m-au întrebat ce am în plasă, io nu m-am lăudat… Păi io am avut ghinion de data asta, că aveam în gând să dau atacul la raftul cu beuturi, cu Wisky, da acolo era o vânzătoare 👿 …. Hai cumpără-le tu că în piaţă nu mai am la cine să le vând, că au plecat toţi acasă… hai te roooog, că vreau ţigări şi suuuc…
Mi-a vândut toată cafeaua pt un preţ modic de 10 mii pachetul (nu mai ştiu exact – cert e că mi-a făcut reducere că am cumpărat en-gros!).
A doua zi vine grasu la mine supărat…
– Ce bă, ce-ai păţit??
– păi să vezi – m-am dus iar la magazinul ăla să mai fur nişte cafea… mă duc io acolo la raionul cu cafea şi erau două vânzătoare care discutau… cică: “trebuie să mai comandăm cafea din asta, uite ce repede a trecut..”
Am picat jos de râs!
…
Şi ca să nu iasă omul cu mâna goală din magazin a ciordit o sticlă de Wisky… fiindu-i poftă de o ţigară, s-a oprit în piaţă şi a dat-o şi pe aia cu 15 mii…
Grasul ăsta, oricât de nebun şi tâmpit părea la prima vedere nu era chiar aşa prost degeaba.. Adică profita din plin de certificatul medical de handicapat mintal, de fapt era un leneş fără pereche. A văzut că e mai simplu să trăiască fără să muncească, să fure, să doarmă până la 11 -12 în fiecare zi. DE obicei nu avea somn noaptea şi se culca pe la 2 – 3 când adormea la televizor…. Chestia e că NU SE ATINGEA DE ALCOOL! Pe bune, niciodată nu s-a atins de alcool. Io beam cam în fiecare seară câte o bere, mai veneau la mine colegi şi beam toţi bere, îl pofteam şi pe el da el NICIODATĂ nici măcar nu a gustat alcool! În tinereţe fusese bucătar la un restaurant şi câştigase destul de bine… avusese o nevastă cam rea iar când a divorţat de ea el s-a tignit la cap. Adică la 33 de ani să fii pensionar pe caz de boală – asta în timp ce din punct de vedere fizic eşti sănătos tun – asta e o chestie -nu? Pt el singurele probleme importante erau să aibă ceva de haleală (şi staţi niţel că vă povestesc imediat ce halea 😆 ), să aibă ţigări (fumător înrăit, fuma 2 -3 pachete de Carpaţi pe zi) şi să aibă minim 2 litri de suc sau apă minerală pe zi. Astea erau singurele lui preocupări. Altceva nu îl interesa! Nu avea nici o perspetiva de viitor, îl durea fix la banană de ce se întâmpla în jurul lui. NU era violent, în schimb avea şi el un “mic” defect: era cleptoman, nu putea să intre într-un magazin şi să îşi ţină mâinile acasă 😆 .
Şi acum să vă povestesc de mâncarea lui… Poate că o să ziceţi că era un prostănac aurolac ce mânca resturi sau ce găsea prin gunoaie… ERONAT! La mâncare, ţigări şi sucuri/apă minerală nu făcea niciodată rabat! Omul îşi respectă stomacul! În timp ce io mâncam cu 12 mii pe zi la cantina studenţilor, el îşi gătea fripturi, ciolane la cuptor, mâncăruri care mai de care mai interesante şi apetisante de la care nu lipsea NICIODATĂ CARNEA!!! Şi io mă miram de unde prazu’ meu avea ăla atâţia bani să mănânce toată ziua numai carne, mititei, grătare… că io nu-mi permiteam decât să mănânc la cantină… Băi frate, da era nehalit rău de tot mai nene, adică punea halcă de muşchiuleţ de un kil şi ceva, o felia, o punea la grătar şi asta îi ajungea o dată, adică io dintr-un kil de carne io mănânc trei zile, el halea un kil o dată – şi tot nu era sătul! Stăteam şi mă uitam că boul la el cum bagă şi bagă până nu mai rămâne nimic… incredibil cât putea omul ăla să halească 😯 . Bănuiam io că face el ceva manevre de îşi pemite să halească el aşa de bine… da nu ştiam exact – într-o zi am aflat!
La 10 metri de blocul unde locuiam era un magazin cu de toate, “Delta” – unde printre altele aveau şi trei lăzi frigorifice cu cărnuri şi peşte congelat etc… omul intra liniştit, se uita şi admiră un pachet de carne, îşi alegea numai bunătăţi – pastramă, muşchiuleţ, file de peşte etc. Şi atâta admira pachetul de carne … până îl băga sub geacă! Băi frate, avea ăla o viteză de speriat. Făcea pachetul ăla să dispară mai ceva ca Copperfield! Am aflat chestia asta întâmplător, am mers într-o zi în magazin, la raionul cu ciocolată şi până să mă hotărăsc io ce şi cum, îl văd pe el cum intră… am zis în gândul meu “iar a fost ăsta la ciordeală, a făcut bani şi acum cum vine să-i cheltuiască” aşa că am stat acolo să văd ce face… şi îl văd pe dobitoc cum bagă pachetul de carne în geacă 😯 . Credeţi că i-a fost de-ajuns?? păi nu! Că ăia tocmai primiseră marfă proaspătă 😆 ! A mai băgat două pachete… după care profitând de aglomeraţia din micul magazin a ieşit liniştit afară… iar uşa de intrare/ieşire era exact lângă casa de marcat. Io cred că m-aş fi kkt pe mine de frică în locul lui . Huuuh, ce tupeu… Buun, am mai zăbovit io vre-o 3 minute prin magazin şi când dau să plec … pe cine văd iarăşi la ladă cu carne – PE GRASU! Handicapatu naibi nu s-a săturat şi a venit să mai dea o raită prin magazin “la cumpărături” . Şi iarăşi a ieşit nevăzut… m-am crucit când am văzut fazele astea.
În fine, merg io sus şi îl iau la rost, că e idiot că nu aşa se fură, că oamenii ăia săracii o să iasă în minus, că alţii muncesc şi el fură cu nesimţire şi patronii o să-i dea afară când o să observe lipsuri la inventar – mă rog, alea alea, la care el îmi răspunde senin:
– Taci băi, eşti prost??? Dacă ăia sunt fraieri io ce să le fac? Hai să vezi cât am furat…
… şi deschide prostu frigideru: ERA CĂPTUŞIT DE CARNE ATÂT CONGELATORUL CÂT ŞI FRIGIDERU, DE SUS PÂNĂ JOS!!! .
un singur lucru i-am mai zis:
– Bă, Io nu ştiu nimic din ce faci tu! N-am văzut, n-am auzit nimic, dacă te prinde careva TE BAT DE TE CĂCI PE TINE dacă dai vina pe mine!
– Stai liniştit, că n-are nimeni ce să îmi facă… că m-au prins într-o zi la furat şi nu mi-au făcut nimic…
– … păi hai să-ţi povestesc: m-am dus iarăşi în centru să fur ceva dintr-un magazin, am ciordit o sticlă de Teachers şi când să ies m-a văzut un vânzător. A ieşit în faţa mea, m-a întrebat ce am în geacă, i-am arătat sticla ciordită şi el a început să ţipe… mi-a zis să stau acolo la colţ până vine poliţia, – io am stat că mi-era frică să nu mă bată 😳 – au venit vânzătoarele, a venit lumea în jurul meu şi după 10 minute a venit şi poliţia cu duba… M-au băgat în dubă şi m-au dus cu duba (trebuie să vă închipuiţi cum i se lumina faţa când povestea că l-au plimbat ăia cu dubă de poliţie, efectiv ţopăia de bucurie râzând cu gura până la urechi şi ochii beliţi, mai-mai să-i iasă din orbite!!!), la poliţie le-am zis că sunt nebun şi că sunt în evidenţă la spital la Capalnas (spitalul de nebuni) – mi-au cerut actele, le-am zis că actele sunt acasă, aşa că iar m-au băgat în dubă şi iarăşi m-au plimbat cu maşina până acasă ca să luăm actele, apoi înapoi la secţie, tot cu maşina (iarăşi ţopăia de bucurie ) – acolo s-au uitat pe acte, au sunat la spital şi ăia au confirmat că sunt în evidenţă lor, aşa că mi-au dat drumu acasă, de data asta m-au trimis pe jos, nu m-au mai dus cu duba (părea taaare marcat de faptul că nu l-au mai plimbat cu duba). Bineînţeles că s-a oprit în primul magazin pe care l-a întâlnit şi a “cumpărat” iarăşi ceva marfă că să aibă ce să vând în piaţă… – aşa ca să nu îşi iasă din mână.
Aşa că tipul ciordea fără grijă, singura lui problemă era să nu ia bătaie!
La un moment dat eram cu nişte colegi în cameră, eram la CM3 , şi vine grasu de la “cumpărături” , intră pe uşă şi cu un aer triumfător spune: Băieţi, hai să vă dau suc! Gratis, fac cinste!
– Păi ce suc mă că tu de-abia ai bani să trăieşti…şi vrei să ne dai nouă suc???
– Păi am!!! Am Cola, Fantă, chiar şi Prigat de portocale, pe cuvântul meu… am fost la cumpărături în piaţă…
Ăştia doi cu care eram io ştiau de preocupările lui, băieţii erau în temă… Da când am mers la ăla în cameră şi am văzut că ciordise PATRU BAXURI DE SUC am picat pe spate…
– Cum dracu ai făcut mă nebunule??
– Aaaa, păi mai greu a fost să car baxurile până acasă… a trebuit să fac 4 drumuri că nu le-am putut căra pe toate odată! M-am oprit la gheretă, m-am uitat să văd ce ţigări NU au în vitrina şi pe alea le-am cerut vânzătoarei – care s-a dus în spate să îmi aducă ţigările. În momentul ăla am luat toate baxurile expuse în faţa gheretei şi le-am mutat 2 metri mai la stânga după gheretă… când a venit vânzătoarea i-am zis că îmi pare rău da am uitat banii acasă şi că vin peste 10 minute. Apoi am luat baxurile pe rând şi le-am dus de lângă gheretă…. Lumea care era în zonă a crezut că io am cumpărat sucurile , nimeni nu m-a întrebat absolut nimic… ufff, taaare greu să cari atâtea baxuri până sus!
La un moment dat magazinul ăla din Centru (mini-Maxi) de unde ciordea el de obicei – a fost dotat cu camere video, cred că aveau ăia minusuri de zeci de milioane pe săptămână – şi asta numia din cauza lui! Când a văzut grasu camerele video, s-a speriat şi n-a mai ciordit de acolo. Aşa că tot dădea lovituri după lovituri la magazinul din colţ… Până m-am enervat IO! Că ăia săracii schimbau vânzătoarele o dată la două săptămâni! La un moment dat au angajat o vânzătoare tânără, o bomboană de fată, ce să mai -cand am intrat şi am văzut-o prima dată acolo – mai că nu am picat pe jos! Pe bune, aşa fată frumoasă mai rar – să-i bei apă din palme şi alta nu! Băi frate, unele gagici arată bine, altele sunt jmekeroase, unele se îmbracă bine, da asta era cu adevărat FRUMOASĂ, avea ceva ce venea din interior, nu ştiu ce dracu, da de câte ori o vedeam mă topeam… Şi nu ştiam cum să facă să mă lipesc… huuuh, şi acum am trec furnicături în stomac când mă gândesc la ea, avea nişte ochi atât de frumoşi, era brunetă cu ochi verzi, da un verde din ăla de smarald… Ţin minte şi acum –am devenit brusc client fidel al acelui magazin, şi asta DOAR în zilele când era ea în tură. Cum nu aveam bani (student fiind) – şi cum îmi trebuia un motiv să mă perindez toată ziua prin magazin- am început să cumpăr şi io ce era mai ieftin: seminţe, peste 10 minute cumpăram o brichetă, peste 5 minute veneam să cumpăr o ciocolată, efectiv epuizasem toată gama de produse ieftine…
Într-o zi mă tot vede gagica, şi îmi zâmbeşte… oooooh, am simţit că îmi cade cerul în cap… îmi venea să mă dau peste cap de bucurie că mi-a zâmbit zâna zânelor, eram în culmea fericirii… da asta n-a fost tot, a venit la mine şi m-a întrebat dacă poate să mă ajute cu ceva… Am fost atât de zăpăcit de întâmplare că m-am pierdut cu totul, simţeam că începeau să mi se înroşească obrajii… ea a observat imediat şi a început să zâmbească, io m-am zăpăcit şi mai tare, m-am roşit până în vârful urechilor.. a fost penal pt mine. Mai mult de atât, a mai venit încă o vânzătoare, şi aia tânără da nu se compară nici pe departe cu prinţesa… şi au început să chicotească pe seama mea- simţeam că deja ameţesc şi că se învârte totul în jurul meu o clipă am crezut că o să leşin. Ca să ies din situaţia asta mi-am luat inima-n dinţi şi am cerut o ciocolată – şi prinţesa mi-a răspuns cu un glas de privighetoare că ştie ea ceva bun de tot , că acum a apărut, şi că ar trebui să încerc (în momentul ăla mă gândeam că EA ar fi CEVA bun de tot şi mai ales că EA de-abia APĂRUSE ACOLO ). Mi-a oferit o ciocolată „Galactic” – a fost cea mai bună ciocolată pe care am mâncat-o în viaţa mea trecută prezentă şi viitoare. Ce vremuri frumoase! Am devenit „ciocolatohoolic” eram abonat la ciocolată, de fiecare dată cumparam o singură ciocolată, iar peste cinci minute când o terminăm veneam şi mai luăm una… Să nu vă închipuiţi că luăm de-aia de 200 de grame, ci luam de-aia mică de tot, de 50 -60 de grame, era ceva gen „Marş” numai că era taaare bună! Ei bine, patronul ăla care a angajat-o pe micuţa prinţesă nici acum nu ştie că din acel moment s-a terminat cu furturile de carne! Primul lucru pe care l-am făcut când am zărit-o pe EA, a fost să merg la Grasu să-i INTERZIC CATEGORIC orice tentativă de furt din acel magazin!!! I-am spus clar de tot:
– Dacă te mai prind că furi din magazinul ăla te bat de te omor!!!
… se pare că tipul nu a priceput, şi într-o zi când eram io la cumpărat de ciocolată, văd că intră … grasu şi că salivă pe lângă lăzile frigorifice… atunci am luat-o de mânuţă pe prinţesă (mamă ce piele de catifea, incredibil!) şi i-am explicat care e faza cu grasu, da am rugat-o în prealabil să nu-l spună la patron. I l-am arătat că a intrat în magazin şi i-am spus ce urma să facă grasul. Ea nu s-a alarmat, s-a postat frumuşel lângă el şi se făcea că aranjează marfă pe acolo… Grasu văzând că e vânzătoarea lângă el a preferat să vină mai târziu. Cum a ieşit grasul, i-am mai explicat ei ce şi cum, şi să fie atentă la el… da să nu-l spună la patron că tipul nu e chiar aşa pericol social. Ei bine, ea mi-a mulţumit, şi s-a ţinut de cuvânt, nu a zis o vorbă patronului. A fost secretul nostru (eram atât de fericit că aveam un secret), în fond şi la urma urmei, toată lumea era mulţumită: Io că o vedeam din două în două ziele, ea că avea un job stabil şi că patronul îi aprecia munca, patronul – că nu mai era obligat să schimbe vânzătoarele şi că scăzuseră lipsurile din gestiune… Mai puţin fericit a fost Grasu.
După câteva zile vine la mine în cameră şi spune:
– Băi ai dracu, să vezi ce-am păţit cu ăştia de la Delta… băi cred că ăştia s-au prins că fur… că de fiecare dată când intru imediat vine câte o vânzătoare şi se învârte pe lângă mine… ale dracu, a angajat nişte pustioaice noi, cum intru acolo zici că e un făcut, gata vine cât una la mine. Nu mai poţi băi nene să iei nici măcar un kil-doua de carne.. Ale dracu vânzătoare!
Am simţit că îmi creşte inima-n mine! Eram în al nouălea cer! Eram fericit pt ea, fericit că el nu mai putea să fure de acolo de la ea… Nu ştiu cum s-a întâmplat să aflu când e ziua ei şi i-am adus un imens buchet de trandafiri… am stat flămând o săptămână că dădusem banii pe flri, da nu mi-a părut rău… ce mai, eram topit de tot, picat în limbă, nu mai eram în stare nici să gândesc şi asta din momentul în care îi întâlneam privirea de cristal. Simţeam că mă topesc… Din nefericire pt mine fată avea o relaţie stabilă cu un gagiu… grrr şi io nu prea aveam mare lucru ce să-i ofer. Ea de-abia terminase clasa a 12-a, dăduse la facultate în Timi da picase şi acum se pregătea intens a să intre la Facultate… Mi s-au innecat toate corăbiile când am zărit-o cu gagiul ei în disco… îmi venea să plâng – practic n-am avut nici o şansă. Asta e în viaţă trebuie să mai şi pierzi ca să fii în stare să apreciezi ceea ce ai!
În fine, cu timpul magazinele din care ciordea grasu începeau rand-pe-rand fie să moţeze camere video, fie să angajeze paznici, iar pt el era tot mai dificil să ciordească. Tot mai des venea supărat acasă că nu reuşise să facă nici măcar de un pachet de ţigări. Apoi s-a specializat pe altceva: Pe HAINE!!! Intră în magazine de haine, se bagă printre rafturi şi îndesa fie în plase fie pe sub haina lui câte ceva… şi apoi îl vedeam prin piaţa cu câte o geacă de piele de vânzare… ieftin, geacă de motor de 2 milioane, nou-nouţă o dădea pe o suta-doua.
Faza de ciordeală care mi s-a părut mie cea mai tare urmează acuşica:
Lângă blocul nostru se deschisese de curând un magazin italienesc de tehnico-sanitare, chiuvete, WC-uri, gresie, faianţă, etc. Nu trece o săptămână şi se duce grasu în „recunoaştere”. Şi vine acasă cu un duş din ăla super-meserias cu bilă made în Italy, de vre-o 2 milioane şi ceva. Şi povesteşte:
– Băi, să vezi ce proşti sunt italienii ăia… am intrat acolo şi m-am uitat prin tot magazinul, aveau acolo expuse tot felul de chestii… m-am gândit io ce să fur şi am văzut nişte gresie – da era prea grea că e ambalată în cutii prea mari. Aşa că m-am uitat io mai atent, am întrebat pe vânzător cât costă duşurile, că nu aveau preţ – când mi-a zis că unul e de la 2 milioane în sus n-am mai stat pe gânduri… am aşteptat să fie ăia ocupaţi cu un client care cumpără faianţă şi când nu se uita nimeni am băgat mâna în vitrină (vitrina dinspre stradă!!!) şi am luat duşul ăsta… am ieşit repede-repede afară ca să nu se prindă ăia. Când am ajuns la colţ mi-am adus aminte că am uitat suportul de duş în vitrină, aşa că m-am întors, şi pt că ăia erau ocupaţi cu acelaşi client fidel, am băgat mâna în vitrină şi am luat şi suportul. Băi am fost prost că puteam să le fur la ăia tot magazinul…. Hai că îţi vând ţie duşul… cât dai pe el??? Dai o sută de mii??? Hai că vreau să îmi iau ţigări!
Pe bune, am rămas crăcănat de tupeul lui. În final l-am convins să nu vândă duşul mai ales că al lui de la baie era defect şi curgea într-una, şi i-am apus că îi dau 50 de mii numai să nu-l vândă (eram în pană de bani) şi să mă lase să îl montez la el la baie. Era o bijuterie, un duş fain de tot, aşa ceva nu prea se găsea atunci pe toate drumurile, aşa că am făcut pe dracu ghem şi l-am montat la el ca să aibă şi el ceva bun în casa aia. Despre casa lui vă povestesc într-un episod următor, că şi acolo e multe de zis.
Ei bine, îi dau grasului 50 de mii, îmi dă duşul şi pleacă… Peste juma de oră vine tâmpitul cu alt duş! 😯 Băi frate aşa ceva mai rar! Asta a fost culmea culmilor. Mi-a zis că gata, nu mai fură din magazinul ăla că cică erau doar două duşuri în vitrină şi acum nu mai e nici unul… că ăia sunt prea proşti şi nu diversifică şi ei marfa!
Pe al doilea duş vroia să-l ducă în piaţă, io l-am sunat pe un coleg care ştiam io că îşi face casă şi l-am întrebat dacă are nevoie de un duş la baie… băi frate, în 15 minute era ăla la mine la uşă cu 500 de mii şi a cumpărat duşul de la grasu. Şi acum râdem când ne întâlnim şi ne aducem aminte de faza cu duşul. Când m-am dus la el acasă – maică-sa m-a întrebat direct dacă mai are ăla duşuri că mai are nevoie de unul! Cică aşa duş mişto ea încă nu găsise prin magazine…