La un moment dat grasu a plecat pt vre-o două luni la sanatoriu… aşa că cineva trebuia să-i ia locul -nu ?
Şi cum aveam io jos la parter nişte vecini tâmpi care mă enervau la culme (nu ăla de sub noi- cel inundat- ăla era băiat fain, celălalt, de sub apartamentul vecin!) m-am tot gândit cum să fac… cum să fac…
Şi mi-a venit o idee – TELEFONUL.
Deja aveam ceva experienţă de la grasu, aşa că n-a fost greu…
Într-o zi vine un prieten pe la mine şi nu ştiu de ce eram io iarăşi supărat pe vecinu de jos… Îi ştiam numărul, că se ocupase grasu de aspectul ăsta , aşa că m-am pus şi io pe glume… ştiam un banc pe care doream NEAPĂRAT să-l pun în practică. Aşa că pun mâna pe telefon şi sun jos la vecină:
– Alo? Bună ziua….
răspunde o femeie (de fapt o babă cam sclerozata, nevasta vecinului care şi el era trecu de prima tinereţe… de fapt şi de a doua )
– Ighem???
– Aloo??? doamnă???
– Ighem… henghili-benghili (mă rog, ea a zis ceva pe limba ei… cum io nu ştiu maghiara – hengili-benghili a fost tot ce am priceput )
– Aloo, vorbiţi româneşte??
– Aaah, ehhh, ighem, cu cine doriţi???
– Aşa mai mere… păi îl caut pe domnul Costel…
– Care Costel???
– Păi costel de la Primărie….
– Aţi greşit…
… şi a închis…
Peste 3 minute, după ce m-am mai oprit din râs, sun iarăşi:
– Alooo??
– Ighem…
– Aloo, doamnă, cred că v-am mai spus că nu vorbesc chineză… domnul costel e acasă???
– Nem… henghili-benghili, nu e nici un costel aici domne…
… şi iar a închis
Stau io niţel – colegul meu era pe jos de râs – ne liniştim amândoi şi sun din nou, de data asta şi mai insistent:
– Alo? Doamnă? Tot io sunt, prietenul lui Costel… Auziţi? da de când trăieşte Costel cu femei?? Nu ştiam că e însurat… sunteţi cumva mama lui??
– henghili-benghili-nem…. aici nu locuieşte nici un costel, nu înţelege domnule?? Lasă la mine în pace!
… mă rog, chestia e că io nu prea înţelegeam ce spunea baba, care printre 10 cuvinte în maghiara o mai potrivea cu 3 cuvinte în romană… Peste 5 minute iarăşi:
– Alo??? Doamnă??? Bună ziua … da de ce nu vreţi să mi-l daţi pe Costel la telefon…
– domne, da mai deranzi le mine chm poliţia…
…
Şi aşa am ţăcănit-o la cap pe biata femeie, cred că am sunat de vre-o 15 – 16 ori, de fiecare dată mă henghili-benghili-besteluia pe chineza ei, io îi ceream cu Costel, era musai să vorbesc cu Costel în ziua aia. Până s-a plictisit baba şi a pus receptorul lângă furcă… pt vre-o 15 minute (io formăm numărul să văd când pune receptorul la loc ).
Când a sunat, baba l-a lăsat să suuuune preluuuung. Într-un final a ridicat receptorul vizibil iritată:
– Ighem-Halooou?
… io cu vocea un pic schimbată de data asta, încercam să am altă voce mai alertă, mai grăbită…
– Ohhh ce bine că răspunde cineva… doamna e ceva urgent…
–
– Păi doamnă, io SUNT COSTEL, am sunat să întreb dacă m-a căutat cineva…
… şi iarăşi henghili-benghili din partea babei…
Io râdeam de mă tăvăleam pe jos…