Urmează o serie de însemnări din jurnalul personal, perioadă în care am susținut examenul de bacalaureat… mare bau-bau în aceste vremuri.

Introducere

Iată că a venit perioada în care trebuie să fac față așa-zisului examen de bacalaureat… Personal, nu am mari pretenții, văzându-l ca pe un examen în urma căruia trebuie să obțin banala diplomă împreună cu foaia matricolă, nu de alta dar am nevoie pentru dosar.

Astăzi m-am dus la centrul de examen unde este arondat liceul în care mi-am pierdut patru ani din tinerețe… Multă lume, care mai de care îmbrăcată la patru ace, mai ceva ca la înmormântare… unii nu au ce face acasă de s-au postat cu noaptea-n cap acolo, deși intră abia a doua zi… probabil ca studiază “piața”.

Din câte am înțeles, nu a picat niciun coleg de-al meu, fine with me. Să văd mâine care-i bâlciul.

Over and out.

Română oral

Am fost la proba orală. La 10:30 făceam prezența la liceu. Am aflat că eram la comisia 2, comisie care era cam nasoală, din spusele celorlalți colegi care au trecut pe acolo. Și ce dacă, nu m-am dus să iau 10. Ajuns în fața comisiei, trag biletul nr. 47 având ca subiect “Ilustrarea conceptul operațional lirism subiectiv, prin referire la două poezii studiate, aparținând romantismului, simbolismului, modernismului sau neomodernismului”. Foarte clar… my @$$, având în vedere faptul că citisem 10 minute subiectele, dar numai proza… Looking good…

Scriu 5 rânduri pe ciornă, 4 fiind la primul subiect și astept… Când au terminat de examinat, profesorii căutau candidați, dar nu se oferea nimeni. Se ridică subsemnatul cu un aer de “let’s get this over with”. Mă exprim foarte frumos și fluent, profesoarele deja se uitau cu admirație la mine. La un moment dat, intru într-o discutie contradictorie cu una din cele doua profesoare examinatoare. Dar nu o singură dată, ci de trei ori… să mă satur. Până la urmă s-a lamurit. Trec la subiectul II… de unde atat subiect II. Scurt și la obiect după o scurtă introducere asupra subiectivismului… ”sincer să fiu, nu stiu. Nu m-am pregătit la lirică”. “De ce?”. ”Am examen de admitere și consider că nu poti face două lucruri bine, așa că m-am concentrat pe unul singur făcut bine și altul mediocru.

După o serie de dialoguri privind admiterea, unde anume doresc să dau și de ce, profesoarele spun că “e pacat, iți puneam și 20 dacă stiai”. M-am ridicat și am primit foaia cu nota… 8. Profesoara mai bătrâna îmi spune că îi este frică de cei ca mine pentru că eu fac parte din generația “eu” și mi-a urat succes la admitere. Am dat ziua bună și am părăsit sala cu gândul că mă iubește femeile 🙂

Aștept oralul la engleză… Lookin’ good…

Engleză oral

Pe scurt, întârziere 20 de minute, eram și ultimul… am luat 10. Neinteresant, compunere banală…

De luni începe distracția. Română scris.

Rromână

Mă trezesc azi dimineață și după ce merg afară ca să îmi îmbunătățesc tehnica de start pentru admitere, mă întorc și frunzăresc rapid cartea de comentarii, ca să văd unele caracterizări. La capacitate a căzut paralela, la fel și la olimpici, e clar, la fel și la noi. Cu gândurile astea mă duc la liceu ca să susțin proba de limba română.

Vin subiectele, încep să rezolv. Răspunsurile curg rapid pe foaie, I. 1, 2, 3… până la 10. Urmează II, mă uit la el și îmi zic să-l las la urmă, mai bine să prind peștii mari și mai văd cu ăsta ce fac. La III văd cerința, eseu 2-4 pag, condiția intelectualului în societate, roman aparținând unui autor canonic – Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Marin Preda. Buuun, procesez rapid informațiile primite și răspunsurile nu întârzie să apară – Apostol Bologa, Ștefan Gheorghidiu, Ilie Moromete. Cântăresc opțiunile și ajung la concluzia că cel mai bine îl stăpânesc pe Moromete. Și dă-i bătaie. Bazându-mă pe o schiță întocmită ad-hoc pe subiectul de examen, îmi dezvolt ideile, încercând să aduc cat mai multe argumente în vederea unei rezolvări cât mai complete. Mintea mea produce tot felul de citate de care nu aș fi crezut vreodată ca aș fi fost în stare (de, presiunea, adrenalina, I love exams) și astfel termin ciorna. Mă apuc de transcris pe foaia de examen, încercând să scriu cât mai mare și să las măcar 0.5 cm între rânduri. Se duce o pagină, trec pe cealaltă, dar stai! Terminasem ciorna… damn… nicio problemă, mai e loc de argumente, scotocește cutiuța veselă și continuă epistola… până la urmă, cu chiu cu vai ajung la sfârșitul incredibilei pagini… Mă uit la ceas… damn, mai am 10 minute până la predarea subiectelor… foc rapid, subiectul II, bla bla bla, ca nu-mi convine, rândurile curg ce curg, 10 la numar că deja eram printre ultimii și nu mai puteam să scriu… mă durea mâna, ce naiba… ajunge. Predau foile, ziua bună, v-am pupat pe portofel și evacuarea…

Afară, lumea de pe lume, colegi și colege se întreabă ce au făcut și se îmbărbătează, după caz. Aflu că multa lume a scris Ion, țeapă. Eu eram mulțumit cu al meu Moromete, mă duc să vad în ce sala cad la matematică și plec acasă.

Ajuns acasă, mănânc, vorbesc cu ai mei, le dau subiectul să se holbeze și mă duc în cameră, să văd care e treaba pe forumul SEI. Acolo, stupoare, cică nici Moromete nu e bun… dar bancul cel mai tare e că părerile sunt împărțite și nu mă refer numai la elevi… noooo, PROFESORII au păreri impărțite. Well, I’ll be damn, spank my ass and call me bitch… Mama mă-sii zic, sunt un tip norocos de fel, ce banana mea, rămâne la latitudinea profesorului corector.

Mă uit la știri… se pune problema cu examenul, nu știu care inspector își dă cu părerea, cică Moromete nu se încadrează. Mă, du-te… da’ din ce motiv, că zici matale? Ceilalți profesori ce mănâncă? Om trai și om vedea. Rromânia, țara tuturor posibilităților.

A, și ca o notă post scriptum, se pare că respectivele subiecte au fost făcute noaptea trecută datorită faptului că o jurnalistă de nu știu unde pzms a anuntat ministrul că are subiectele pe care le-a cumparat cu 500 de mii bucata. Mama voastră de incompetenți, după ce cheltuiți banii statului pe toate gadget-urile sofisticate, camere de vederi și belit cuci, tot vi se fură subiectele de sub nas… ce mama naibii domnilor… Cu respect, vă fut în gură de labagii…

Matematică

Well, am revenit ca să termin de relatat aventura mea în tara BAC-ului. Pârț…

Cică m-am dus la proba de matematică. Specimene mai măciuci ca mine, puteam să zic că eram deștept pe acolo. S-a încercat o mituire, n-a tinut planul A, trecere la planul B. Care plan B? PRAY TO GOD. Eu mi-am văzut de treabă și am scris unde am putut. Big deal, și-asa vroiam 5.

Măsurări Electrice și Electronice ( MEE => bhehehee )

Proba probelor. Aici credeam că mă voi descurca, de unde. Am avut combinația cea mai tare: comisie comunistă (n-aveai voie să miști), colegi paraleli, sală de cacao ȘI subiecte mai grele ca cele de olimpiadă. WTF… Dar cum sunt un baiat norocos, m-am descurcat. Să trăiesc bine!

Istorie

Vine proba F – istoria românilor. Aici chiar că nu aveam nicio treabă. Ajung în sală și ce mi-e dat ochilor să vad… tot paraleli (majoritatea). Înainte să vină subiectele deja s-a facut sondaj în clasă, să se descopere geniii care să salveze onoarea clubberilor.

Anyway, de-al naibii, chiar aici am nimerit comisie bună, exact unde eram bazat. Și de, dă-le și țăranilor, că și ei sunt oameni… nu? Ba chiar mi-a luat supraveghetoarea ciorna de pe care scriam și i-a dat-o unei maimuțe din sală, să scrie și mânuța ei ceva de acolo, de a trebuit să o cerșesc înapoi după o vreme. În fine, nici mersi nu auzi, dar nu contează, noi să fim sănătoși. Stupid ignorant people…

Rezultatele

Mă duc să văd rezultatele. Ele sunt în ordinea următoare:

  • română scris: 6.25 (trăiască Morometeeeee, filosof după câteva sticle de vin)
  • matematică: 5.00 (sărut mâna)
  • MEE: 5.35 (și ce dacă)
  • istorie: 8.55

CE? 8.55 la istorie? Nu se poate, imposibil. Contestație.

Peste câteva zile, apar rezultatele… istorie 9.40. Tot nu-mi convine, dar decât nota precedenta, să zicem… 2 ani de învățat istorie și iei 9.40. Noi să fim sănatoși (eu și cine se simte:P).

Media totală 7.33 da’ who gives a fuck about that.

Update: Privind în urmă, pot spune că m-am descurcat, mai ales ținând cont de faptul că nu m-am omorât cu învățatul, deși dacă știam ce mă asteapta mai târziu, probabil ca aș fi ales altceva după bac, chiar dacă bacul în sine s-ar fi desfașurat aproximativ la fel în ceea ce priveste comportamentul și învățatul la materii, mai puțin ultima, că aș fi ales psihologia.

Update 2, apr 2012: De aș avea mintea de acum și timpul de atunci, mi-aș fi băgat picioarele în gândurile cu AdP și mi-aș fi văzut de IT, poate chiar o facultate în domeniu, indiferent de cât de greu ar fi fost. Cu siguranță lucrurile ar fi stat cu totul altfel în prezent, dar acum asta e, mai bine mai târziu decât niciodată.