Hai că mi-am mai adus aminte un episod legat tot de romtelecom (tre-sa vă avertizez că au fost multe episoade cu telefonul … unele nici măcar nu le mai ţin minte exact..).
Tot aşa că mai nainte, într-o seară se pune grasu pe vorbit la telefon… că n-avea ce face. Trebuie să vă readuc aminte programul lui zilnic:
Trezirea se făcea CEL MAI DEVREME pe la prânz.. da de obicei dormea ca un trântor până pe la 14 -15. Când se trezea, primul lucru era să bage repede vre-o două ţigări, aşa pt înviorare.
După ce rezolvă cu înviorarea îl apuca foamea , iar dacă nu avea ce să halească se ducea, aşa cum v-am mai povestit, la ciordeala. Apoi venea acasă pe la 17 -18 – asta în funcţie de cât reuşise să “producă” – îşi făcea ceva de mâncare apoi se tolănea în pat şi se uită la televizor… La început când am venit prima dată avea omul până şi cablu… cu timpul însă ni l-au tăiat ca el nu obişnuia să plătească nici curentul, nici cheltuielile şi nici cablul .
Aşa că se punea el să se uite la televizorul alb-negru (ca pe ăla color îl vânduse în piaţa cu ceva vreme în urmă… pt nişte ţigări şi suc) şi după vre-o ora două începea să se plictisească… Aşa că începea să se roage de mine să îi dau mobilu… Pt el telefonul ăla era mobil…
Buuun, de obicei, ca să mă scap de nebun îi dădeam telefonul şi el iarăşi era fericit
Odată îl aud pe grasu cum începe să vorbească la o frizerie :
– alo?
– Frizeria , poftiţi…
– Bună ziua, aş dori şi io un tuns…
– păi veniţi aici, că nu e e aglomerat…
– Aaaa, păi nu aşa, că io mi-s om de afaceri, io n-am timp… Nu puteţi trimite pe cineva la mine la hotel???
– Domnule, noi nu facem servicii la domiciliul clientului..
– Eeee, haideţi doamnă că plătesc bine… haideţi că e acolo D-l Horaţiu… îl cunosc de multă vreme – ce mai face, e în tura asta sau e după-amiază?? Nu mi-l daţi la telefon??
– Eeei, păi dacă îl cunoaşteţi pe d-l Horaţiu… – haideţi că vi-l strig…
…
– Alo da…
– Alo, domnul horaţiu???
– Da spuneţi vă rog…
– Domnu Horatu, io sunt un client mai vechi, am venit până în Arad cu nişte afaceri şi stau la Hotel Astoria… (Grasu îl ştia pe frizerul ăsta, da nu mai ştiu de unde… cert e ca grasu ştia că domnul ăsta mai obişnuia să tundă clienţii şi la hoteluri, că deh, spaga grasă şi alte alea alea… )
– Aaa, da? Păi io am avut mulţi clienţi… (când a auzit ăla de Hotel Astoria, deja se gândea la un bacşiş gras de tot…)
– Aaa, păi am mai fost io anul trecut … tot la Astoria… Da vreau să vă rog dacă puteţi veni azi pe aici că aş avea nevoie de un tuns, bărbierit, masaj facial… ştiţi dvs…. şi e destul de urgent că trebie să plec azi…
– Păi nu pot chiar acum… că am un client, da nu e nici o problemă, mă învoiesc, îmi strâng sculele şi vin… cam aşa, cam într-o oră jumate…
– Io vă aştept, să luaţi un taxi că vi-l decontez io…
– Ooooh, sunteţi generos…
– am să vă mai sun io aici într-o oră, că ies un pic până jos şi să fiţi sigur că am ajuns în cameră.. camera 804, la etajul 8.
– Bine, aştept să mă sunaţi într-o oră…
…
Io am crezut că gata, asta a fost, o farsă mică aşa de kiki… şi am mai stat niţel cu el de vorbă… aaa, îmi amintesc, îl cunoscuse pe frizerul ăsta pe vremea când lucra ca şi bucătar la un restaurant – Flora- din micalaca. Pe vremuri el era un om absolut normal, câştiga foarte bine ca şi bucătar. Avusese nevasta, maşina, reuşise să îşi cumpere un apartament cu 2 camere (acolo unde locuiam io cu el ). În fine, cu timpul începuse să se damblagească… Apoi mi-a povestit că frizerul ăla e maaare excroc, că ăla câştigă bani serioşi cu serviciul ăsta “la domiciliu” adică la hoteluri şi alte alea alea. Şi că avea boală pe el nu mai ştiu de ce , cert e că îl ţinuse minte şi acum se răzbuna .. În fine, trece aproape o oră şi pune grasu mâna pe telefon şi sună la frizerie… Tre să vă mai spun că frizeria era peste drum, dacă coborâi din bloc frizeria aia era la vre-o 150 de metri…
– Alo, frizerie?? De la Astoria vă sun… domnul Horaţiu???
– Imediat, că îşi strânge sculele… d-l horatiuuuuuu!!!!, haideţi la telefon, e clientul de la Astoria…
– Alo? Da? Spuneţi vă rog…
– Alo?, Aaaah, am crezut că aţi plecat deja… io acum am ajuns la hotel…
– Ăă, păi acum îmi iau sculele, doriţi un tuns şi un bărbierit, da??
– Daaa, Daaaa şi un masaj, şi un spălat pe cap… să luaţi şi balsam pt păr….
– Gata şefu, rezolvăm, bine că mi-aţi spus să iau totul cu mine…
– La taxi nu tre-sa cerţi chitanţă, îmi spuneţi cât a costat şi vă decontez io… şi dus şi întors, doară mi-s om de afaceri… uffff tre-sa mă grăbesc că diseară am avion spre Barcelona.. Apoi din Barcelona la Londra unde stau 2 zile apoi la Paris apoi prin italia…
– gata şefu, în maxim 20 de minute ajung…
– Camera 804, să nu uitaţi… da?? Luaţi liftul până la etajul 8 şi veniţi ca io vă aştept… bateţi la uşă că poate mere televozorul… bateţi taaaare!
– Gata am intele, să trăiţi
…
Io încă nu credeam că ăla e chiar aşa de bou să se ducă la Astoria fără să sune şi el înainte la hotel să întrebe pe aia dacă măcar sta cineva la camera aia … 804… Aşa ca grasu jubilând de bucurie că îi ţinuse farsă începe să îmi zică:
– băi, lasa că asta e prost de tot, dă-l dracu… să vezi acum cum se duce cu taxi până la astoria… hahahaha.. cu trusa de scule de tuns şi bărbierit… haha… cu şampoane şi spume de râs în geanta hahahaha… las că sunăm mai târziu să vedem ce a făcut….
– Băi, tu eşti tâmp de-a binelea băi, cum poţi să pui omul aşa pe drumuri??? Baaa, tu realizezi că ăla era şi el ca oamenii la serviciu, că s-a învoit probabil pt un tuns …
– daaaa dă-l dracu, că aşa e fain… las-ca-l ştiu io pa frizerul ăsta…
…
Aşteaptă grasu vre-o 15 – 20 de minute şi sună iarăşi:
– Alo?? Frizeria?? io sunt clientul de la Astoria… A plecat d-l Horaţiu??
– Aaa, Dvs sunteţi.. păi a plecat de 10 minute..
– Aaa, şi n-are mobil??
– Păi nu are mobil… da e vre-o problema???
– aaa… nu.. păi tre-sa cobor până jos să cumpăr o sticlă de Wisky…
…
Şi iarăşi se pune grasu pe râs, un râs din ăla isteric… de om cu pureci pe creier…
Peste încă vre-o 40 de minute vine la mine în cameră…
– Gabi, hai mai dă-mi un pic telefonul, că tre-sa sun la frizerie
– Ba, tu eşti prost? Unde mai vrei să-l chemi???
– Păi stai să vezi…
… şi se pune şi sună:
– Alo? Frizeria??
– Da, poftiţi..
– Păi io sunt, de la astoria… Doamnă, aţi spus acum o oră ca D-l horaţiu a plecat… io staaaaau aici în hotel şi el nu mai vine? Ce dracu doamnă, am io faţă de prost să mă păcăliţi aşa..
– ??!?! păi domne, d-l horaţiu a fost şi nu v-a găsit…
– cum nu m-a găsit domne, da ce s-a evaporat hotelu sau ce???
– staţi că vi-l dau la telefon…
– Aloooo! sunt horaţiu… de ce mă faci domne să vin la hotel??? Că am sunat la uşă şi nu mi-a răspuns nimeni …
– Aaaa, d-l horaţiu … păi am fost până jos să cumpăr o sticlă de wisky că ştiu că vă place… poate că aţi venit cât eram io plecat… am sunat şi la frizerie, întrebaţi colega…
…
– Camera 804 ??? acolo staţi???
– da domne, camera 804!
– Domne dumneata mă minţi!
– Cum puteţi domne să ziceţi aşa ceva?? io sunt om serios, om de afaceri, vin cu treburi pe aici..
– Domne nu se poate domne, mă minţi că am sunat acolo la uşă, am bătut 10 minute, am aşteptat… apoi am fost la recepţie şi am întrebat… Şi mi-au spus că la 804 NU STĂ NIMENI domne! Ce dracu domne, mă pui aşa pe drumuri degeaba… şi cu taxi… ştii cât costă taxi???
– ehe, domne, păi tu ce crdeai că iei aşa şpaga … aşa de uşor??? tre-sa munceşti şi tu niţel… nu doar vii la hotel, tunzi niţel acolo cu foarfecă, dai cu nişte şampon şi gata şpaga… hahahahihi..
– Domne, îţi baţi joc de mine domne??? CINE E la telefon???
– Haha, un vechi prieten…. siguuuur aţi mai auzit de mine… Andronicus… hihi…
– Offf, iarăşi nebunul ăla de la spital! Băi boule, dacă te prind nu ştiu ce-ţi fac.
– păi poţi să vii acum să mă prinzi… da vino la Astoria.. hihi, cu trusa de tuns – de data asta la camera 805.. hahahah