După cum deja ştiţi din episoadele precedente, locuiam la etajul 1 al blocului… Vederea era spre spatele blocului, chiar sub balcon+geamuri se afla o mică grădină unde vecinii (aia surzi de la etaj şi aia inundaţi de sub noi) cultivau diverse chesti: fasole, morcovi, salata etc.
Zona era oarecum ferită de trecători, adică prin spatele blocului nu prea circula lumea. De multe ori ieşeam pe balcon după-amiază la o bere (fix în fata balconului era un tei mare care ţinea umbră ) – vara era mişto, adică juma de balcon era la soare, puteai să faci plajă, când te plictiseai luai o bere şi treceai pe partea cu umbra… de multe ori vedeam harnicii vecini cum săpau în mica grădiniţă din spatele blocului sau cum culegeau roadele… Împărţiseră grădiniţă aia în trei, be’abetii de sus aveau un fix le plăcea să cultive flori… cei de jos cultivau în special fasole, morcovi, salata etc. Trebuie să vă închipuiţi că grădina aia era ceva de genul: 10 -12 metri lungime şi 2 metri lăţime… împărţită în trei parcelute egale. Şi de multe ori îi îi auzeam pe cei veniţi la muncile agricole cum se certau ca la uşa cortului pt un petic de pământ . În timp ce se certau ei io stăteam impasibil cu berea pe balcon, făcând pronosticuri, încercând să ghicesc care o să iasă cu ochii învineţiţi… .
Totul era frumos ziua… Grasu le cam dormea până pe la trei – după-amiaza, io la ora aia veneam de la facultate, şi dacă nu aveam bani de benzină ca să dau ture cu motorul, fie mă jucam pe calculator, fie meream pe balcon să privesc spectacolul cultivatorilor de flori şi legume… . De multe ori mă minunam câtă patima puneau în cultivarea acelui mic petic de pământ… parcă vroiau fiecare să demonstreze ăluilalt care e mai breaz şi care e mai harnic . .
Asta se întâmplă ziua…
Apoi se însera… şi grasului i se făcea fooooame, dacă n-avea haleala se ducea şi făcea rost… Şi inevitabil, de fiecare dată aducea şi beuturi cu el (el nu bea alcool, doar sucuri sau apă minerală). Era un băutor înrăit de lichide, bea în medie cam 2 sticle de 2 litri pe zi! El nu bea de sete, ci pur şi simplu aşa ştia el, că trebuie să bea cât mai multe lichide… Chestia e că sticlele goale nu le ducea la gunoi, că îi era lene – şi le bagă pe toate într-o debara… care era de fapt un fel de cămara mică…cu două uşi – un fel de nişă. Şi câte două sticle goale pe zi, într-o lună vă daţi seama câte sticle se strângeau – nu?? . Că norocul că uşile ale de la nişa se puteau deschide separat, deschidea uşa din dreapta şi aruncă sticlă în partea stângă…şi sticlele nu cădeau afară atâta timp cât era uşa închisă…
În fine, toate bune şi frumoase, până într-o zi când au venit câţiva colegi pe la mine… şi nu ştiu cum face unul dintre ei, se sprijină de uşă şi apoi o lasa liberă, uşa se deschide şi toate sticlele (în jur de 80 -90 de sticle!!!) încep să o ia la vale pe hol… Atunci m-am enervat şi i-am zis la grasu să facă ceva cu sticlele alea . buuun, atâta i-a trebuit.
Cum stăteam io cu colegii la mine în cameră şi beam bere şi ne jucăm CM3 pe calculator – geamul era deschis bineînţeles, că era vara şi cald… şi doar ce auzim cum pică câte o sticlă de plastic pe geam “-clonc!” afară . Pică una, apoi alta apoi încă una – ne gândim “băi, ce dreacu se întâmplă acolo ” când ne uităm pe geam în dreapta, grasu stătea pe scaun în balcon, cu mormanul de sticle lângă el şi aruncă tacticos cu ele în grădiniţă vecinilor . Aşa, una câte una… şi era 12 noaptea… Noi ne-am uitat şi am rămas muţi, efectiv fără cuvinte… grasul când ne-a văzut a început să râdă isteric ca un copil prost. Grasul ăsta când se vedea băgat în seamă începea să facă show. Buuun, acum se hotărâse să scape de toate sticlele din debara, deci în jur de juma de oră a avut activitate… La un moment dat auzim cum vecinul de jos (exasperat de zgomotul făcut de căderea sticlelor goale ) deschide geamul şi
– Ovidiuleeeee fooooto-ţi mortiii maaati! CEEEEE FACI Dobitocul dracu… vrei să vin la tineeee. Ce faci la mine ingradina baaaa bouleeee
închipuiţi-vă cum răsună glasul unui om adormit trezit la 12 jumate noaptea într-un cartier liniştit… Am crezut că murim de râs…
Ovidiu:
– Da ce e vecine – ce am făcut
— ăla şi mai nervos a început repertoriul de înjurături la adresa lui ovidiu, trezind tot cartierul… Noi stăteam pe geam şi vizionăm spectacolul…
În fine, după vre-o 10 -15 minute de înjurături, ăla de jos s-a calmat, ovidiu a promis solemn că nu mai aruncă cu sticle… etc. Viaţa părea să reintre în normal… da n-a fost să fie aşa .
A aşteptat ovidiu ce a aseptat, să adoarmă vecinul la loc – cam vre-o juma de oră aşa… timp în care a stat cu noi în cameră şi am glumit pe seama lui şi a sticlelor… Apoi se gândeşte:
– Băi gabi, hai că ăla de jos a adormit.. hai să mai dau cu sticle..
– ba – tu nu eşti întreg??? lasă-l dracu în pace…
– ba gabi, da m-a înjurat, dă-l dracu …las’ că-l aranjez io… ştiu io cum fac…mama lui de încrezut… adică ce, crede că el a inventat somnul de noapte sau ce?? cine e el să mă înjure pe mine…
–
– Stai să vezi ce-i fac….
… şi se duce grasu ptin bucătărie şi adună de prin cămara ceva borcane goale din alea de murături…, ceva sticle (dă din alea de sticlă …) şi apoi zice:
– Băi, dacă vine vecinul mă apăraţi voi de el -da??? Ca o să fie nervos şi o să vrea să îmi dea bătaie…
… buuun, se duce tiptil-tiptil la uşa de la intrare cu borcanu în mână.. iese pe casa scărilor, sta câteva secunde să se asigure că nu e nimeni treaz şi zbang! trenteste borcanul pe casa scărilor la parter … borcanu ţăndări, zgomot, şi fuga repede în casă…
Bineînţeles, vecinii ies repede că nu ştiau ce s-a întâmplat, iese tămbălău… Încep toţi să comenteze, că cineva a dat cu brcanul în casa scărilor.. că cine-fi-cine-o fi … iese şi ovidiu, vecinul de jos se jura pe toţi sfinţii că dacă-l vede că el a aruncat cu borcanul – îl scalpează … Ovidiu – nu şi nu, că nu el a fost… că dacă ăla n-are probe, înseamnă că nu a fost el.
Buun, în 10 minute se calmează lumea, intra fiecare la locul lui, înapoi la somn, că era deja trecut de 1 noaptea…
Eeee, acum să nu vă închipuiţi că aia din bloc erau chiar aşa de proşti degeaba… adică aia de la parter – doar îl cunoşteau pe ovidiu – aşa că se aşteptau la alte runde de atacuri mişeleşti cu borcane… Aşa că stăteau pituati după uşă, aşteptând atacul, gata să intervină să prindă suspectul în flagrant . Ovidiu ieşea şi aşteptă… şi aşteptă… după 10 -15 minute, când vecinii credeau că pot dormi liniştiţi, venea ovidiu la noi în camera:
– gata, hai că aia s-au culcat.. i-am auzit cum stăteau după uşă şi discutau… acum s-au dus să se culce… hai că mai am un borcan în cămară…
… şi merea, lua borcanul în braţe, iesesa iarăşi tiptil-tiptil şi zbang! cu borcanul pe casa scărilor!
… iarsi vecinii, tambalau-injuraturi-scandal-amenintari cu scalpatul şi cu bătaia… apoi ovidiu care se jura că nu el a fost şi că :
– uite vecine, a intrat cineva de afară în bloc… l-am văzut io… să mor io… uite, e uşa de la intrare deschisă… ce naiba vecine, mă crezi nebun să sparg io borcane??
… adevărul e că era cam nebun ..
Apoi tot în seara aia, a stat el ce a stat, vecinii făceau cu schimbul, ca să-l prindă.. dă pe la trei noaptea s-au plictisit şi s-au culcat. Ei bine, ce-i vine lu ovidiu, .. .vede la mine nişte petarde rămase de la revelion… le ţineam în bibliotecă, la vedere… şi se roagă de mine ca un copil mic să îi dau şi lui măcar una… io ştiam ce intenţii avea – aşa că … am cedat şi i-am dat petardă… Nu vă puteţi închipui ce fericit a fost… totpaind prin casă s-a repezit direct pe casa scărilor, a aprins petardă, a aruncat-o apoi liniştit a intrat în casă aşteptând.. şi în toiul nopţii, când era mai mare liniştea: Buuum -petarda…
Iarăşi vecini, înjurături, alea alea… deja eram obişnuit…
Apoi grasu s-a enervat că tot îl înjurau aia de jos … şi s-a gândit la altceva…
În fine, la noi era “long CM3-night” adică stăteam acolo în cameră şi ne jucăm ca bezmeticii pe calculator toată noaptea (cam la 3 săptămâni veneau băieţii pe la mine şi trăgeam un CM3 toată noaptea)… era deja spre ora 4 dimineaţa, grasu se liniştise, vecinii dormeau… la un moment dat, auzim (fereastra fiind deschisă!) cum curge ceva afară… Am stat noi nedumiriţi preţ de 2 secunde, în care ne uităm unii la altiii că nu pricepeam ce se întâmplă… că doar afară era vară, era cald, nici vorbă de nori sau ploaie…
– băi, ce dreacu ?? doar nu plouă….
… şi ne repezim toţi patru pe geam să vedem ce se întâmplă… când ne uităm în dreapta, Ovidiu uda din balcon grădina cu zarzavaturi a vecinilor… cică se credea pompier – scosese furtunul din pantaloni şi condimenta zarzavaturile…
noi:
– Băi ovidiule – băi ce dreacu ba, chiar aşa??? de pe bacon????
la care ăla repede baga “furtunul” înapoi în pantaloni şi zice cu un aer nevinovat:
– Ce balcon???
Am crezut că ne prăpădim de râs… Când a văzut că râdem, grasu şi-a continuat linisit treaba… adică stropea zarzavaturile să aibă gust…
Interesant e că vecinii vedeau că a “plouat” peste noapte doar în grădiniţă lor, da nu îşi puneau problema că poate Ovidiu nu mai foloseşte WC-ul pt a îşi curăţa rinichii… Cred că dacă ar fi ştiut aia de ce sunt zarzavaturile aşa de gustoase -pai cred că îl omorau cu bătaia…