De ce nu mai lucrez la firme mici – Scurta mea experienta mea la B.

La un moment dat imi cautam un job nou si am aplicat la B. pe un post de retelistica / suport voce. Cu toate ca nu mai lucrasem intr-o firma mica, am zis ca nu strica sa incerc, mai ales ca mi-a placut descrierea lor si ceea ce aveam sa fac. In fine, am aplicat si m-au si chemat la un interviu.

Sediul firmei era in nordul capitalei intr-un apartament cu etaj, frumos, nimic de zis. Acolo am stabilit conditiile colaborarii noastre, salariul (am cerut 300 de lei in plus fata de cat castigam, urmand sa imi creasca salariul cu inca 1000 de lei dupa ce ieseam din perioada de proba), precum si faptul ca as avea de reinvatat chestiuni de retelistica, acesta fiind mai mult de jumatate din timpul meu de lucru, dar sa nu imi fac probleme, ca ma va ajuta un coleg cu orice nelamurire. Super, aud ca sunt si entuziasmati ca sunt curios cu diferitele tehnologii, ca vreau sa invat mai mult Linux si cloud, ca i-ar ajuta si pe ei, alea-alea. Ce sa mai, match made in heaven. A venit si oferta dupa o vreme, pe care am si acceptat-o.

Asa am inceput noul job in perioada de proba. Dupa cateva saptamani am inceput sa am senzatia ca poate nu a fost chiar cea mai stralucita alegere pe care am facut-o, cu toate ca munca in sine nu ma deranja: jumatate din timp trebuia sa ma ocup de proiectul principal pentru care fusesem angajat – de a face un fel de audit de securitate la un sistem de telefonie, inlocuindu-l pe un consultant care lucrase la proiect vreun an si jumatate, dar care in realitate nu facuse mare lucru, doar a dat din gura. In cealalta jumatate trebuia sa administrez sistemul nostru intern de telefonie (10% din timp) sau sa configurez echipamente de retelistica pentru alte proiecte (40% din timp).

In fiecare saptamana aveam cel putin o conferinta la care trebuia sa particip pentru a discuta fazele proiectului mare, alaturi de cativa hartogari, pardon, sefi de sclavi, conferinta la care trebuia sa sun de pe telefonul personal deoarece “schimbam furnizorul de abonament si mai dureaza putin pana avem un numar pentru tine”. De telefon de serviciu nici atat. Situatia nu s-a schimbat. In plus, deseori in camera de lucru aveam un coleg care asculta muzica la niste boxe, adesea rap sau hip-hop, cu injuraturi, alea-alea si nu de putine ori mi s-a intamplat in conferinte sa se intrebe oamenii ce se aude, mai ales ca tipul obisnuia sa plece, sa-si blocheze sistemul si sa lase muzica sa mearga in continuare, spre disperarea noastra.

Apropo de mediu stresant, colegul de mai sus, sa-i spunem Castronel, trebuia sa ma invete una-alta cand aveam nevoie, insa ajutorul lui era mai mult la nivel de “sink or swim”. De exemplu, aveam de predat o configuratie si ma blocasem la niste parametri, nu stiam cum sa ii fac sa mearga si tot nu ii dadusem de cap dupa ce am tot cautat solutii pe net. Ii explic problema, la care el imi spune “eu stiu de ce nu merge, dar trebuie sa descoperi si sa vii sa imi spui ce nu merge”. Nu am nimic impotriva sa invat si sa ma zbat, dar scenariul asta se tot repeta si aveam asa un sentiment de aroganta. Ca sa nu mai vorbesc despre momentele cand Castronel spunea ca nu are timp, era bizicios rau omul, de aceea pleca asa de des in concedii si cu o ora mai devreme inainte de a se termina programul. In putinele momente cand ma ajuta, rareori venea langa mine sa imi arate concret ce si cum, Castronel se rezuma sa imi dea cateva explicatii lacunare peste birou si aia era.

Un lucru demn de mentionat era faptul ca asigurarea medicala privata era inexistenta, bine ca nu am avut nevoie, dar nici nu mi s-a spus de la bun inceput ca nu era inclusa. Lucrul asta l-am aflat cand am intrebat de curiozitate la “HR”. A, da, ca sa nu spun ca HR-ul era externalizat si orice interactiune cu acest departament se facea prin intermediul secretarei si e evident ca tipa avea acces la absolut toate datele care treceau prin firma si daca se nimerea ca ea sa fie in concediu cand aveai nevoie de ceva, pai, ghinion. Profesionisti oameni, imi capsasera diplomele pe care le anexasera la dosar. Asta am vazut dupa ce mi-am primit dosarul cu acte inapoi dupa ce am plecat de la ei, ce era sa le mai zic.

O prima dezamagire adevarata a venit din partea lui Barbita, seful meu direct, care a venit intr-o zi la noi la birou si a vazut ca citeam niste tutoriale de Linux pentru certificarea RHCSA. Mi-a taiat-o scurt ca ar trebui sa invat in timpul meu liber chestiuni de Linux si ca oricum sunt chestii simple pe care altii le fac imediat. Ma rog, poate pentru el nu era mare lucru, ca facea ceva DevOps pe alte proiecte, dar eu zic ca in conditiile in care la interviu afli ca omul e interesat de examen si il incurajezi, ca apoi sa te caci pe ambitia lui, mi se pare nitel bipolara treaba. Apropo de asta, am mai avut ulterior o discutie asemanatoare, de data asta spunandu-mi sa ma concentrez pe retelistica si nu pe altceva, ca nu am cum sa le stiu pe toate, chit ca initial erau de acord sa invat AWS pentru ca ar fi fost util pentru echipa. Asta a fost momentul in care am inceput sa invat pe ascuns si sa nu mai vorbesc cu nimeni lucruri in afara de munca pentru ca oricum nu aveam cu cine. Ca sa nu mai pomenesc de faptul ca nu am avut absolut nicio discutie concreta legat de sustinerea unor examene de certificare (cu toate ca am abordat subiectul la interviu, ei spunand ca platesc certificari), a, ba da, mi-au spus ca sunt in perioada de proba, ca vorbim dupa.

O a doua dezamagire a fost ca am avut si eu nevoie de cateva zile de concediu si m-am trezit ca mi se reproseaza ca nu anunt din timp, cu toate ca eu in 3 luni nu imi luasem o zi de concediu si alti colegi erau mai mult plecati decat la birou.

Cu toate ca tot ma loveam de neplaceri, incercam sa imi fac treaba cat se poate de bine si ma gandeam la faptul ca dupa ce se termina perioada de proba, o sa imi creasca si mie salariul, asa ca ramaneam cat de cat optimist.

Doar ca nu, m-am trezit ca Barbita vine la mine si imi spune ca imi prelungesc perioada de proba cu trei luni pe alta functie pentru ca nu ma misc suficient de repede pe cat se asteptau. Mai mult, mi-au spus ca dupa trecerea perioadei de proba nu imi vor mari salariul pentru ca nu ar fi fair fata de alti colegi, cu toate ca eu asta am negociat. Bine ca cerusem de la inceput 300 de lei in plus pentru ca altfel ramaneam la acelasi salariu, pe un job care se dovedea a fi mai multa bataie de cap si cu un colectiv mai naspa decat acolo de unde am plecat.

Partea cu adevarat marsava era ca mi-au “gresit” salariul cu vreo 900 de lei in jos, fara a fi informat in prealabil. Noroc ca am fost pe faza si am vorbit la HR cu privire la problema. Daca nu eram atent si ma trezeam in ziua de salariu ca da cu virgula imi luam ditamai teapa, ca de ce nu am zis? Stiti genul.

Bomboana de pe coliva a fost cand am avut de predat un proiect important si a trebuit sa lucrez si in weekend la insistentele unui coleg. Mi-am batut capul sambata si duminica pentru a pune totul la punct, Castronel nefiind de ajutor pentru ca l-a durut in cur si avea prostul obicei sa fie in concediu fix cand noi aveam de livrat proiecte. I-am dat un SMS lui Barbita ca sa-l informez ca am lucrat in weekend si ca luni nu vin la birou, mai ales ca in ultima perioada bagasem destule ore suplimentare care nu au fost platite absolut deloc (stiu, greseala mea). Nu a zis nici da, nici ba. Luni am fost in oras cu treaba si m-am trezit cu un telefon de la el, ca de ce nu sunt la birou, ii explic, spune ca nu a citit mesajul. Misto, el cand da mesaje avea pretentia sa ii raspund, dar invers e optional, ca doar d-aia suntem un sef mai mic, nu-i asa?

Deja din acest moment incepusem sa ma gandesc la varianta cautarii unui job nou, mai ales ca noua perioada de proba s-ar fi terminat in jurul sarbatorilor de iarna si riscam sa raman descoperit, cu rate de platit, alea-alea. Sentimentul mi-a fost confirmat cand intamplator am vazut la aceeasi firma un anunt de angajare cu fix acelasi post si atributii, moment in care am zis ca aici nu e de stat si am inceput sa merg la interviuri.

6 luni am stat in total. Never again. Nu e de mine la firmele mici. Ar mai fi multe de zis, poate mai adaug pe parcurs.

Concluzii (sau sfaturi pentru altii)

  • Cercetat un pic piata si viitorii angajatori
  • Nu este obligatoriu ca promisiunile facute inainte de angajare sa si fie respectate
  • Daca perioada de proba se “prelungeste”, este semn de cautat un alt loc de munca

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *