Fiind născut în 1987, am fost martorul introducerii primelor console de jocuri la noi şi am putut încerca multe jocuri despre care generaţiile actuale nu prea au auzit. Erau alte vremuri, nu existau efecte 3D, sunetele pe 8 biţi făceau legea, însă ne distram de minune. Apoi au apărut primele arcade-uri cu fise, console mai puternice, apoi PC-ul, care a schimbat industria jocurilor pentru totdeauna.

La începutul anilor ’90, până să ajung la şcoală, nu avusesem console, însă apucasem să mă joc pe HC-ul (era o copie românească după Spectrum) unui prieten. HC-ul, era un home computer, mai precis, o tastatură care funcţiona cu casete audio. Trebuia să porneşti caseta, aşteptai ceva timp să se încarce, apoi o opreai etc. Era o întreagă aventură treaba asta, ca să nu vorbesc despre sunete. Mai joc şi un filmuleţ.

[youtube_sc url=http://www.youtube.com/watch?v=glXcpXHtYTk]

Pe HC îmi amintesc că jucam Barbarian, Pro Powerboat Simulator şi încă ceva, cu o casă a groazei.

Apoi am cumpărat un joc tetris, cred că multă lume a văzut aşa ceva. Nu e nevoie de alte comentarii. Am mai avut un joc cu nave, dar nu-mi amintesc cum se numea. Totuşi, ulterior, am ajuns să butonez un GameBoy al unui prieten.

A urmat o clonă de Atari 2600 numită Rambo :)) Consola avea o serie de jocuri pre-instalate (nu găsisem casete pentru ea). Ţin minte că jucam box, un joc în care trebuia să treci strada şi să te fereşti de maşini, o clonă de Asteroids. Cam atât îmi amintesc.

După ce am intrat la şcoală, au apărut arcade-urile. Oho, ce viaţă, ce grafică, ce senzaţii, câţi bani cheltuiţi. Cele mai tari jocuri pe care le-am gustat pe atunci erau: The Punisher, Shinobi, Mercs, Mortal Kombat, Street Fighter II, Aero Fighters, King of Fighters, Operation Wolf, T2 Judgement Day (ultimele două folosind arme laser) şi asta doar la prima strigare. Va urma o serie de articole special despre arcade-uri.

Când eram prin clasa a doua, am cumpărat o clonă de NES, nu îmi amintesc cum se numea, însă semăna cu SNES-ul ca finisaje. Nu a avut viaţă prea lungă, tata stricând-o pentru că petreceam prea mult timp jucându-mă. A fost înlocuită ulterior cu o clonă Terminator.

Aceasta a rezistat eroic până când am cumpărat primul PC, în clasa a cincea. A fost una dintre cele mai tari perioade în ceea ce priveşte jocurile, făcându-mi o colecţie frumuşică şi jucându-mă pe puţin vreo sută de titluri. Pe vremea aia se practicau intensc schimburile de casete. Jocuri care au intrat în istoria gaming-ului au fost Super Mario Bros, Dr. Mario, Metal Gear, Legend of Zelda, Contra etc. Mă bucurasem să întâlnesc unele tilturi pe care le jucasem la nişte aparate cu fise (probabil nişte console meşterite de nenea care ţinea rulota). Totuşi, nu se comparau cu arcade-urile, acestea din urmă fiind cele mai avansate la acea vreme. Va urma şi aici o serie de articole cu jocurile preferate.

Apoi am cumpărat primul PC şi am început să descopăr lumea 3D-ului, însă mai târziu. Am început lent, cu jocurile apărute prin anii ’80, păpând DOS pe pâine. Jucasem Tyrian, Lamborghini, Strife, Dark Forces, Quake, Duke Nukem, Whiplash, Lemmings etc. Odată cu trecerea timpului mi-au trecut prin mână capodopere ale anilor ’90 precum Quake 2, Half-Life, primul Need for Speed etc. Lista e imensă, însă voi scrie şi despre acestea, pe lângă restul jocurilor pe PC care mi-au plăcut.

Între picături, am reuşit să mă joc şi cu o consolă Super Nintendo (aka SNES) în timp ce mă delectam cu NES-ul meu. Jucasem Mortal Kombat I şi Ultimate, Super Mario, Super Castlevania. Nici PlayStation-ul nu mi-a scăpat, deşi experienţa mea a fost limitată la două ocazii, aşa că nu mă pot lăuda cu mari performanţe. Însă am recuperat între timp. Ultima dată când am atins o consolă de generaţie mai nouă a fost în vara anului 2007, când m-am jucat Resident Evil 4 pe GameCube.

Deşi nu am mai avut mari tangenţe cu gaming-ul de după 2004-2005, acum vreau să recuperez. Mi-am propus să-mi fac un sistem desktop la vară, văzând că am pierdut foarte multe lucruri, mai ales pe partea consolelor. Se va rezolva, îmi voi face stocul de joace ca să am ce butona la pensie. Totuşi, sunt mândru că am putut vedea cu ochii mei cum a avansat industria, jucând aproape tot ce a apărut până în acei ani şi până când sistemul începuse să mă lase, acesta fiind şi motivul pentru care am renunţat să mai joc noutăţi.

Regret că puştii din ziua de azi nu se uită în urmă şi vor cele mai tari jocuri, care să arate cât mai bine, cât mai multe efecte şi bălării. Un motiv pentru care mă lăsasem de jocuri era şi faptul că de la o vreme îşi pierduseră din farmec. Acest lucru se poate observa şi mai mult în prezent, jocurile nemaiavând o poveste captivantă sau un gameplay care să-ţi placă cu adevărat. Se făceau alte jocuri pe vremuri, existând ceea ce se numea PASIUNE. Nu că azi nu ar mai fi, doar că jocurile bune nu ies la duzină. Din fericire, a trecut destul timp de când am intrat în hibernare şi au ieşit destule titluri care merită a fi jucate 😀 De la vară.