Ieri m-a contactat pe LinkedIn un tip HR-ist de la o agentie care mi-a propus un job in Valencia. Organizatie de renume, cerinte decente, nu am avut ce comenta la descrierea postului. Fapt pentru care i-am trimis mai pe seara un CV actualizat, ramanand sa ma aud cu un coleg de-ai lui in cursul zilei de azi, mai ales ca m-a asigurat ca sigur putem gasi o cifra cu care sa fiu “confortabil” pentru a ma muta acolo (mi-am facut un obicei sa intreb de la bun inceput de bani ca sa nu ne pierdem timpul).

In asteptarea telefonului colegului respectiv, am aruncat o privire pe chirii, in jur de 20 de variante aprope de locul de munca. Cam cocalareala, mult kitch, dar am zis ca pentru suma potrivita trec peste, nu oi muri daca stau 1-2 ani acolo pe facut bani.

Pe la orele 14 primesc un mail de la coleg, ma intreaba cand am timp sa discutam, ii raspund ca putem vorbi oricand, poate da de mine la numarul cutare. Peste vreo doua ore, cand incepeam sa ma intreb ce naiba face ala, primesc alt mail, daca pot sa il contactez pe o adresa de Skype (!). Zic ok, am Skype instalat, dau sa-l caut pe tip, il gasesc, il sun, doar ca nu raspunde (!). Imi scrie daca ne putem auzi in vreo 15 minute. Zic ok, sa-mi dea un mesaj cand e gata.

Aproape 45 de minute mai tarziu (!) imi scrie si hai sa discutam. Suna tipul, ii vad moaca si dupa cateva amabilitati ma intreaba daca pot sa imi pornesc camera (!). Tin sa spun ca e prima oara in peste 10 ani cand mi se cere asa ceva la un interviu de cunoastere. Inteleg sa faci asta cu clientul final, sa vada si oamenii cu cine stau de vorba, dar nu in contextul de fata. In fine, aranjez prin jur, sa nu se vada pisicile, chit ca eram nebarbierit (de, asa e cu lucratul de acasa) si pornesc camera sa ma vada nenea.

Una dintre primele intrebari a fost ca de ce lucrez in IT, ca vede ca am terminat sociologia (!). Adica boss, tu asta il intrebi pe un candidat cu 8 ani de experienta in spate? Asta te doare pe tine? Mai ramanea sa ma imi puna intrebarea aia retardata, unde ma vad peste 5 ani. In fine, i-am dat un raspuns standard si hai mai departe. I-am descris ce stiu sa fac, ce atributii am la locul actual de munca si de ce ma potrivesc cu postul lor.

Toate bune si frumoase, era omul incantat ca stiu de toate. Doar ca m-a intrebat de asteptarile salariale. La care i-am raspuns sincer, X brut, Y net. Nu cred ca a auzit, ca m-a intrebat daca Y e suma neta sau bruta. Raspund ca net, la care face omul ochii mari ca lemurul, cum imi place sa zic. Wow, ca e un salariu foarte mare pentru Valencia (!).

Ok, hai sa vedem ce informatii avem. Imi spune ca organizatia respectiva considera ca salariile la mai putin de jumatate de X sunt mari (!). Ii raspund ca eu castig mai mult de atat in prezent si nu are niciun sens sa ma mut in alta tara pe mai putini bani, mai ales tinand cont si de costuri (nu decontau nimic, ca sa nu spun ca angajatorul nici macar nu oferea asigurare privata pentru familie sau transport pentru ca locatia era in afara Valenciei). Tipul imi spune ca salariile sunt mici acolo, ca nu se compara cu Germania, UK sau Olanda de unde mai primisem niste cifre. Ma intreb cati bani ar fi oferit de eram din India, dar asta e alta discutie.

Ca sa nu mai spun ca m-a intrebat gigelul ce lucreaza sotia, daca am copii si alte intrebari tampite care nu au relevanta intr-un proces de recrutare.

Cel mai mult m-a deranjat mentalitatea tampita de a cere flux video. Daca eram la birou? Sa ma vada colegii dandu-ma pe Skype vreo 20 de minute cu un tip, pentru ca de ce nu? Si pe speaker pentru ca evident ca nu ai cum sa comunici altfel asa. Amateur hour.

Nu ca eram eu super incantat sa ma car in Spania, dar cu o astfel de super-oferta chiar ca nu mai am de gand sa deschid macar subiectul pe viitor.

A ramas ca ne auzim cand ma gandesc la o “cifra corespunzatoare”. Da, sigur, o sa-i dau un mail ca nu e un job potrivit si sa fie sanatosi.

LECTII DE RETINUT:
– niciodata nu vii cu o cifra daca te intreaba un recrutor, raspunzi ca vrei “market rate” sau intrebi ce grila salariala au (x-y)

Chiar sunt curios daca treaba cu apelul video este o practica uzuala in cadrul recrutorilor. In momentul in care suni un om in timpul orelor de program e clar ca va fi in jurul colegilor, in cele mai multe cazuri. Faptul ca raspunde la un telefon e una, dar un apel video presupune sa tii telefonul in fata ta, fapt care atrage atentia celor din jur, ca sa nu mai vorbesc despre sunet, majoritatea oamenilor neavand casti la indemana.

Nu e vina recrutorului ca salariul oferit este mic, asta e vina companiei, insa vina recrutorului este ca nu a mentionat respectivul lucru de la inceput, ne-ar fi scutit pe amandoi de timp pierdut.