Se vede că vine primăvara. La mine în cartier încep să se audă manele. Din ce în ce mai tare şi mai scârbos, spre disperarea oamenilor care nu vor să se delecteze cu astfel de capodopere muzicale. Dar ce să-i faci, maneliştii sunt oameni generoşi, care nu vor să ţină muzica doar pentru ei, ci să se bucure de ea şi cei din jur. Aşa că astăzi voi vorbi despre manele.

Manelele se întâlnesc cam peste tot, indiferent că stai la o terasă, la bloc, la casă sau că mergi cu maşina sau autobuzul. Dacă ai suficient ghinion, poţi avea neplăcerea de a le asculta până şi pe tren. Dar ce am eu cu manelele?

În primul rând, lipsa bunului simţ a celor care ascultă aşa ceva. De ce naiba e atât de complicat să asculţi muzica ta preferată în confortul casei tale, dar la un volum adecvat (sau la căşti) şi fără a ţine geamurile deschise ori să scoţi boxele afară din casă ori pe balcon, aşa cum face un ţigan burtos din apropiere.

Cum dă prima rază de soare şi se simte o căldură anemică, semn că vine primăvara, gata, începe bubuiala. Care nu se mai opreşte până toamna târziu. Vara e şi mai nasol, cretinii dând drumu la manele zilnic, mai ales seara, la ore perverse de genul 11-2. Rar îi deranjează cineva, iar de vine poliţia, dau volumul mai încet, ca apoi să reia activitatea după ce pleacă duba/maşina poliţiei. Marfă.

Nu sunt absurd să spun că nu accept să se audă manele cu unele ocazii, dar mai las-o-n sânge, câte onomastici pot avea ăştia? În fiecare zi, luni de zile? Aşa că ajung la firea manelistului, care doreşte să le arate celorlalţi că este valoros şi alte bălării cântate (duşmani, maşini, bani, femei, plm, d-astea).

Trist este că dacă îndrăzneşti să bagi şi tu altă muzică (mai ales rock), se trezesc cretinii să comenteze, să o opreşti că vezi tu de nu. Mai ales dacă stai în ţigănie.

Ţara asta se manelizează pe zi ce trece, iar lucrul ăsta se vede cu ochiul liber. Eu unul consider că manelele reprezintă un factor al apariţiei cocalarilor şi piţipoancelor, aceştia dorind să arate că au valoare şi să moară duşmanii de ciudă, hau hau.

Nu prea am eu treabă cu petrecerile, dar nu înţeleg motivaţia că petrecere fără manele nu se poate? Iapula (scriu legat că am eu chef, trademark) oagăre. Am fost la o petrecere de revelion fără absolut nicio manea, deci se poate. Celelalte generaţii au putut trăi şi fără manele, abia după Revoluţie au început şi ăştia să se emancipeze.

Indiferent ce părere am despre rahatul ăsta de muzică, pentru că e un rahat din punctul meu de vedere, îl accept şi nu pot să mă cac în gustul omului (de fapt, ar fi imposibil, din moment ce muzica e cum e). Dar dacă îmi bagi rahatul tău pe gât, chiar dacă eu am alte preferinţe (bune, rele, sunt ale mele), deja ne supărăm. Păcat că trăim în Romanistan, ţara tuturor posibilităţilor, aşa că nu se va face nimic în acest sens. Maneliştii tot îşi vor asculta melodiile preferate în stil barbar, cu geamurile deschise, eventual cu ditamai boxele lângă, să afle cât mai multă lume că ei au valoarea valutei de Botswana. GG nigger, bagă mare, că doar eşti pe tarlaua lu’ doamna mă-ta.