Primarul Parisului era foarte îngrijorat în privința invaziei de porumbei de pe Champs-Élysées. Nu putea nicidecum să-i alunge din oraș. Întregul Paris era plin de rahat de porumbei. Parizienii nici nu mai puteau călca pe alei, nici să conduci nu mai avea niciun haz. Costa o avere să tot cureți străzile și trotuarele.

Într-o zi intră în primărie un om care-i face primarului o ofertă.
„Îți pot scăpa frumosul oraș de plaga columbească fără nicio plată. Dar trebuie să promiți că nu-mi vei pune nici o întrebare. Sau, îmi poți plăti un milion de euro și să-mi pui o întrebare.”
Primarul cântări oferta și o acceptă rapid.

A doua zi, omul se cățără în vârful Turnului Eiffel, își descheie redingota și eliberă un porumbel albastru. Porumbelul albastru dădu de câteva ori din aripi și apoi se pierdu în înaltul cerului parizian. Toți porumbeii din Paris au văzut porumbelul cel albastru și s-au adunat în aer în urma acestuia. L-au urmat cu toții într-un nor uriaș spre Răsărit, departe, departe.

A doua zi, porumbelul cel albastru s-a întors complet singur la omul ce-l aștepta încă în vârful Turnului Eiffel. Primarul era în extaz. A considerat că omul și porumbelul albastru au înfăptuit o adevărată minune scăpând Parisul de plaga porumbească. Deși omul cu porumbelul nu ceruse nimic, primarul i-a înmânat un cec cu un milion de euro și i-a spus că, într-adevăr, voia să-i pună o întrebare. Chiar dacă s-au înțeles că nu-l costa nimic pentru curățarea orașului, se hotărâse să plătească un milion pentru a putea pune O ÎNTREBARE. Omul acceptă banii și-l invită pe primar să-i pună UNICA întrebare.
Primarul întrebă:

„N-aveți cumva și un țigan albastru??”

Armonia și liniștea din familia lor erau celebre în tot orășelul, așa că un reporter se hotărăște să realizeze un interviu.

-Cum se face că de 50 de ani nu v-a văzut nimeni certându-vă sau măcar ridicând tonul unul la altul?
-Secretul este începutul căsniciei, în luna de miere… Deci, noi ne-am hotărât să o petrecem la o cabană superbă pe creasta munților și am închiriat doi măgăruși pentru a ajunge acolo împreună cu bagajele noastre.

La un moment dat, măgărușul soției mele s-a împiedicat și a căzut răsturnând bagajele și rănind-o pe soția mea. Deși era rănită destul de grav și sângera, i-a spus animalului pe un ton calm:
– Prima dată.

Măgarul s-a ridicat și am continuat drumul. După un timp, s-a împiedicat din nou lovind-o peste rănile care sângerau încă… Soția mea la fel de calmă i-a spus, cu aceeași voce egală:
– A doua oara.

Ne-am continuat călătoria dar… măgarul s-a împiedicat a treia oara… Atunci soția mea a scos un revolver și a împușcat măgarul în cap.

Eu am făcut o criză de isterie… I-am spus că e nebună, că nu se procedează așa de crud cu un biet animal, după care am adăugat că trebuie să consulte neapărat un psihiatru. Soția mea a ascultat liniștită, apoi s-a întors către mine, m-a privit în ochi și mi-a spus la fel de calmă:
– Prima dată…”

Prost şi nimeni se duc la piscină. Dintr-o dată nimeni se îneacă.
– Ajutor, ajutor! Se îneacă.
– Cine se îneaca? (spune salvamarul)
– Nimeni!
– Mă da tu eşti prost!
– Da mă cunoşti??

Mereu după ce mă trezesc, mă duc la baie şi, în timp ce mă piş, mă uit în oglindă la faţa mea şi mă întreb:
– Cine sunt eu cu adevărat?
De obicei, răspunsul e “genul de om care se pişă în chiuvetă”. Deasupra veceului n-am oglindă.

3 babe şi 1 moş în compartiment de tren. Babele tot sporovaiau:
“Dragă… durerea de ficat e cea mai groaznică”. Celelalte 2:
“Daaaaaaaaaa”. Alta:
“Dragă, durerea de măsea e cea mai groaznică”. Celelalte:
“Daaaaaaaaaa”. La un moment dat moşu spune:
“Doamnele mele… cea mai groaznică durere este aia de coaie”

Vine un tip la casieriţa de la gară şi începe să-i arate o mişcare cu pumnul în genul labagiilor şi cu mâna cealaltă face semnul victoriei. Casieriţa uimită, contrariată, enervată, jenată şi ruşinoasă (aşa era ea din fire) se duce glonţ la şeful de gară şi-i spune acestuia cum face gagiul respectiv la ea, la care şeful îi spune serios:
– Da dă-i omului ăla două bilete la Slobozia…

În curtea regiei de pompieri intră un băieţel călare pe un cărucior de butelii pe care lipise coli roşii de hârtie şi o scăriţă pe una din laturi. Copilul avea o cască de pompier, o secure mica din plastic legată la mijloc şi ţinea în mână un mic furtun de plastic.

Mirat, pompierul observă că la căruciorul de butelii erau inhămaţi un câine şi un motan. Dar, în vreme ce câinele era legat de lesă, motanul era legat de testicule. Pompierul îi spune atunci copilului:
– Salutare colega, ce camion de pompieri mişto ai! Dar nu ai merge mai repede dacă ai lega funia de zgarda motanului, la fel cum ai legat de câine?
– Aveţi dreptate nenea, aş merge mai repede, dar nu aş mai avea sirenă…

Una, roasă de dragoste, compune noaptea un SMS iubitului:
“Iubitule. Dacă dormi, trimite-mi visurile tale. Dacă râzi, trimite-mi zâmbetul tău. Dacă plângi, trimite-mi lacrimile tale!”

Răspunsul nu întârzie:
“Iubita mea, mă cac! Ce să-ţi trimit?”

În metrou, o duduie indignată îl apostrofează pe un negru (student străin) care stătea liniştit pe scaun:
– La noi, în România, doamnele stau pe scaun, iar tinerii ca tine stau în picioare!
– La noi, în Africa, baietii ca mine stau în jurul focului, iar doamnele ca tine stau în cazan, la fiert!

Tânăra soţie îşi arată nemulţumirea în faţa soţului, vis a vis de dorinţa continuă a acestuia de a primi sex oral.
– Voi, bărbaţii, sunteţi obsedaţi să faceţi cât mai mult sex oral. Sunteţi, de multe ori grobieni, sălbatici, lipsiţi de tandreţe, de afecţiune. Vreţi doar sex oral, sex oral, sex oral, în vreme ce noi, femeile, vrem doar atenţie.
Sotul o urmăreşte cu multă atenţie şi înţelegere.
A doua zi când ajunge acasă, se dezbracă în mare viteză şi dă un strigăt ca de asalt:
– Atenţieee! Vin să te fut în gura …