Balthasar şi Miko priveau arătarea din văzduh. Era grandioasă. Solzii roşiatici străluceau în lumina soarelui. Balthasar îl privea cu gura căscată. Dragonul se roti de câteva ori deasupra lor, apoi se îndreptă lin spre pământ. Atinse solul cu labele din spate, îşi întinse gâtul înainte şi se lăsă uşor în faţă. Făcu câţiva paşi, şerpuindu-se asemenea unei şopârle şi îşi strânse aripile lângă corp. În acel moment Balthasar observă că şi acest dragon avea un călăreţ. O privi pe Miko, care stătea parcă speriată lângă el. Dragonul se apropia de ei. Era uriaş. Dacă îşi întindea gâtul, trecea de nivelul copacilor. Avea un cap mare, cu urechi mici, dar lunguieţe, la fel de roşii ca şi restul corpului, iar din spatele lor se ridicau două coarne mari. Din spatele acelor coarne crescuseră altele mai mici şi tot aşa, până când acestea se împreunau spre ceafa dragonului şi coborau pe gât în jos continuând pe spinarea lui, asemenea unei creste osoase. Ochii erau asemănători cu al unei reptile şi aveau culoarea galbenă. Dragonul deschise brusc botul şi scoase un răget ascuţit.
Celălalt animal, de pe care coborâse Miko, îşi întoarse capul şi îi răspunde cu acelaşi urlet. Noul venit fu oprit din urlete de către călăreaţa lui, care trase puternic de nişte hamuri. Dragonul îşi deschise aripile o dată, dar la porunca stăpânei le închise înapoi şi se opri din foit. Privirile nu îl înşelaseră pe Balthasar. Dragonul din urmă îl depăşea în mărime pe cel al lui Miko… cu mult. Foarte probabil că era mai bătrân. Se vedea şi după expresia feţei, nu numai dimensiuni. Parcă era chiar mai mândru. Stătea cu gâtul drept şi pieptul scos în afară. Solzii aici eram mai subţiri şi străluceau cu sclipiri galbui-sidefate. Dragonul lovi pământul cu laba. Ghearele puternice lăsară în urmă o adâncitură pe jumătate statura unui bărbat înalt. Balthasar înclină capul şi înghiţi în sec, apoi zâmbi amar. Nu era de joacă cu un asemenea animal. Dar indiferent câtă frică îţi inspiră o asemenea creatură, îţi era imposibil să nu admiri măreţia şi chiar frumuseţea lui. Balthasar dădu aprobator din cap, de parcă ar fi discutat cu cineva. Apoi o mişcare din partea stăpânei dragonului îi capta atenţia.
Miko se dădu un pas în spate, pitindu-se după Balthasar. Aceasta din urmă nu mai ştia ce să creadă. Nu părea în pericol, dar reacţia lui Miko îl uimi. Călăreaţa sări din spinarea dragonului şi ajunse jos fără să se lovească, spre diferenţă de Miko. Înclină capul şi o privi din cap până în picioare. Era înaltă şi subţire, iar părul ei era un castaniu-roscat. În picioare avea încălţări din blană, deja tocită de uzură, legate de picior cu şnururi din piele. Îmbrăcămintea sumară şi ea din piele şi blană. Se apropie hotărâtă de cei doi şi se opri când ajunse în fără lui Balthasar, care o privea cu gura căscată şi ochi mari. Tânăra îşi mijii ochii la el timp de câteva secunde apoi îşi îndreptă brusc privirea spre Miko. Aceasta se ascunse de tot în spatele cavalerului şi chicotea întruna. Singurul lucru pe care Balthasar reuşi să îl desluşească fu un “am încurcat-o”, deznădăjduit.
Acesta se întoarse către ea, dar înainte să spună ceva, Miko fu hătită de lângă el. Noua venită stătea în faţa ei, cu mâinile în şolduri şi o privea aspru. Miko îşi ţinea privirea aţintită în pământ, fără să scâncească. Deodată roşcata tună:
– Ce-a fost în capul tău când l-ai scos pe Ordun la zbor?!?! Ştii foarte bine că nu e vremea lui! E încă pui. Iar dacă Lordul îşi trimite lighioanele după el… NU POATE ŞI NU ŞTIE SĂ SE APARE! Nu ştie să scuipe flăcări, pentru că încă nu s-a dezvoltat şi… şi… PUTEAU SĂ ÎL OMOARE!!! EŞTI O NESĂBUITĂ!!!, apoi se îndreptă spre dragonul lui Miko.
Ajunsă lângă el, atinse cu palmele grumazul lui şi îl mângâie. Dragonul se feri la început, dar apoi fornăi pe nări şi îşi întoarse capul spre cea de lângă el, adulmecând-o. Aceasta îşi lăsă capul pe el, închise ochii şi începu să vorbească cu el pe un ton calm:
– Gata, Ordun. Linişteşte-te… Totul a trecut. Te ducem înapoi. Miko nu o să te mai deranjeze, continua aceasta şi îşi întoarse brusc privirea spre Miko.
Miko lasă rapid iar capul în pământ, privind totuşi pieziş spre scenă din faţa ei. Balthasar se apropie de Miko:
– Eşti bine?
Aceasta îl privi şi dădu din cap în semn aprobator apoi zise:
– Da. Era de înţeles că o să o păţesc. Dar credeam că nu o să mă găsească. L-am scos pe Ordun la plimbare… şi încă nu avea voie. Da, da! Ahaaam…, continua aceasta fâstâcindu-se.
– … Şi ea…? Cine este? Întrebă Balthasar.
Miko se foi câteva secunde, apoi zise:
– Daaaaaa, păi eaaaa… Este… Sora mea mai mare… Redleaf… Da da!
– Redleaf? Ce nume mai e şi asta?
Miko îl privi indignată:
– Dar ce nume mai e… Balthasar?
Cavalerul dădu din cap dezaprobator:
– Las-o baltă Miko.
– … Cum vrei…, zise acesta ridicând din umeri indiferentă.
Miko îl mai privi timp de câteva secunde pe Ordun şi sora ei, apoi cu paşi mărunţi se îndrepta spre ei. Ajunse în spatele lui Redleaf, îşi drese glasul şi zise:
– Roşcato… Îmi pare rău…
Redleaf se întoarse către ea şi zise pe un ton tăios:
– Să îţi fie. Puteai să îl omori…
– Ştiu. Recunosc, am greşit! Se apăra aceasta.
– Ştii foarte bine ca scuzele nu sunt de ajuns…
– … Dar…
Miko părea deznădăjduită, de parcă urma să i se taie capul pentru o faptă care nu o comise. Balthasar se apropie de cele două. Dragonul mare fornăi zgomotos şi acesta rămase pe loc. Redleaf se întoarse către el. Balthasar privi dragonul roşu şi strâmbă din nas. Măcar reuşi să îi capteze atenţia lui Redleaf. Zise pe un ton sâcâit:
– … Nu crezi că exagerezi?
Redleaf îl privi nervoasă. Miko rămase uimită. Balthasar repetă:
– Nu crezi că exagerezi? A greşit, a recunoscut, şi-a cerut iertare… Ce altceva poate să facă? Faptul e împlinit…
Miko începu să îi facă semne disperate pentru a-l face pe acesta să nu mai vorbească. Redleaf paşi spre el. Îl împinse din faţa ei şi zise:
– … Şi, mă rog, cine eşti tu să te bagi în treburile noastre?
– Nu are importanţă cine sunt. Cred doar că exagerezi… E o nimica toată…
Readleaf se înfurie de-a binelea. Strigă la Balthasar:
– … O NIMICA TOATĂ?!?!?! DRAGONUL ĂSTA PUTEA SĂ MOARĂ DIN CAUZA EI! şi arătă spre Miko, care stătea smerită lângă ei.
Balthasar se încruntă şi zise răstit:
– Dragonul putea să moară… mare scofală. Dacă dragonul murea, murea şi ea. Dar mă gândesc că asta nu are importanţă pentru tine, pentru că… nu eşti sora ei…
Readleaf lovi pământul cu piciorul. Îi venea să îl lovească. Nu ştia ce o deranjă mai tare. Faptul că el îi dăduse replica, că îndrăznea să o judece înainte să ştie care era relaţia dintre ea şi Miko sau că Miko, întra-devar, ar fi putut să moară într-un atac al Lordului. Îşi lasă privirile în pământ, încercând să ascundă furia. Se întoarse cu spatele la ei şi se retrase lângă Ordun. Îşi sprijini capul pe el şi stătu acolo câteva minute. Apoi de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, se întoarse la ei. Îi zâmbi lui Balthasar şi întinse mâna:
– Sunt Redleaf… Sora lui Miko.
Miko rămase mută. Îşi privea sora cu gura căscată. Balthasar zâmbi la rândul lui, îşi înclină capul în semn de salut, luă mâna tinerei întra lui, sărută dosul palmei apoi zise:
– … Balthasar.
Redleaf îl privi cu ochi mari şi strigă:
– Acel Balthasar?!
Balthasar clipi repetat, răsuflă greu şi zise sâcâit:
– Da. Acel… Balthasar…
– Foarte bine. Suntem… încântate, zise Redleaf privindu-şi sora, apoi continuă. Încotro?
– Spre munţi, răspunde scurt cavalerul.
– Mai bine. Într-acolo ne îndreptăm şi noi. Putem să te luăm cu noi.
Invitaţia fetelor era mai mult decât binevenită aşa că Balthasar acceptă numaidecât. Redleaf se îndreptă spre Ordun. Îi strigă numele o dată, iar acesta îşi întinse una din aripi, tânăra se urcă pe ea, apoi ajunse pe spinarea lui şi luă hăţurile în mâini. Se întoarse către cei doi şi zise:
– Miko, tu vei merge acum cu Cyber. E mai bătrân şi dacă se întâmplă ceva, te va ghida el. Balthasar, vei merge cu ea. Eşti mai în siguranţă cu Cyber.
Miko rânji, îl luă pe Balthasar de mână şi îl trase după ea. Procedă la fel cum făcu sora ei cu Ordun şi în scurt timp eram “instalaţi” la locuruile lor, în spinarea lui Cyber. Miko se întoarse către Balthasar:
– Ai mai călărit dragoni?
Acesta dădu dezaprobator din cap.
– O s-o faci acum. Ai să vezi, e floare la ureche. Ţine-te bine.
Glasul lui Redleaf se auzi. Cu cu ţipăt ascuţit indemnă dragonii să îşi ia zborul. Aceştia făcură câţiva paşi, îşi desfăcură aripile, se ridicară pe labele din spate, făcură un salt scurt şi erau în aer. Cu fiecare bătaie a aripilor se ridicau tot mai sus. Dragonii zburau într-adevar lin. Sau cel puţin Cyber era destul de bătrân şi instruit ca să zboare aşa. O urmă îndeaproape pe Redleaf şi Ordun. Îşi ţinea gâtul drept, parcă străpungea aerul cu botul ascuţit. Redleaf privi înapoi şi făcu semn cu mâna. Miko trase hăţurile, iar Cyber se lăsă pe parte dreaptă. Balthasar era cât pe ce să îşi piardă echilibrul şi să cadă din spinarea dragonului. Se lipi de Miko, strângându-i trupul cu braţele. Aceasta se întoarse către el râzând:
– Ţi-am spus să te ţii bine! Ne îndreptăm spre nori. De obicei ne ridicăm deasupra lor şi aşa ne pierdem urma. Nu vrem ca nimeni să ştie unde ne este ascunzătoarea.
– Aha! Am înţeles! Onoarea e de partea mea! urlă Balthasar privind în faţă.
Ordun şi Cyber fâlfâiră din aripi şi intrară în norii care se aflau în faţa lor. Balthasar închise ochii. Simţea cum stomacul i se întoarce pe dos. Înghiţi în sec. Dar senzaţia dispăru brusc. Deschise ochii şi privi peste umărul lui Miko. Acum se aflau deasupra norilor. Era chiar frumos. Redleaf se întoarse iar spre ei şi le făcu semn să privească în faţă. Miko exclamă:
– ACAAAAASĂĂĂĂ! Da, da… Acasă…
În faţa lor, dintre nori, se ridică un pisc de munte. Cu cât se apropiau mai mult, Balthasar putea desluşi o intrare în el, ca o gură căscată, gata să înghită tot. Înaintea intrării, se întindea un platou de piatră. Balthasar îl văzu pe Ordun aterizând acolo şi pe Redleaf descălecând. În scurt timp, ajuseră şi ei acolo. Dar Miko părea speriată. Redleaf strigă de jos la ea:
– Nu îl hăti. Lasă-l liber. Te va ghida el!
Miko lăsă frâul din mâini, se lipi de grumazul dragonului şi închise ochii. Cyber pufni şi coborî la fel de lin, ajungând la sol fără să îi zdruncine pe cei doi din spinarea lui. Miko deschise ochii, îl privi pe Balthasar, care era alb la faţă şi zise:
– Am ajuns?
Acesta dădu aprobator din cap. Părea ameţit. Miko îl zgâlţâi:
– Te simţi bine?
De data aceasta primi un semn dezaprobator. Redleaf izbucni în râs:
– E primul lui zbor. O să-şi revină. Să mergem înăuntru. Vreau să-i hrănesc pe cei doi şi să o controlez pe Regină.
Miko aprobă. Se grăbi să coboare, dar descalecă în aceași manieră. Balthasar mai rămase în spinarea dragonului, încercând să-şi revină. Intrară în peşteră.
***
TO BE CONTINUED…