Deodată în peştera se auzi un zumzet prelung. Balthasar se opri din fugă şi privi în jur. Recunoştea sunetul. Era cântecul de luptă al lleracilor. Deci avusese dreptate. Erau şi ei aici şi după puterea sunetului, erau undeva destul de aproape? undeva? sub el? Îşi scoase sabia din teacă şi porni mai departe în tunel. După încă o cotitură zări coada lui Rulmod. Îl ajunse din urmă pe Elf Kid şi strigă la el:
– Unde suntem?
– ?Nivelul opt.
Balthasar înjura înfundat:
– Un drum mai scurt spre nivelul trei nu este?
Elf Kid îl privi lung apoi zise:
– Este, dacă îţi place să zbori?
– Perfect? Să mergem acolo. Lleraci au intrat deja înăuntru. Probabil au înaintat la un nivel superior?
– Să sperăm că nu la trei?
Elf Kid se întoarse spre un perete şi împinse o stâncă inautru. În faţa lor se deschise un alt tunel secret. Rulmod scose un strigăt scurt şi aspru, care îi făcu pe cei doi să îşi astupe urechile. Balthasar privi în sus spre dragon, apoi spre Elf Kid:
– Ce-a fost asta?!
– Dă-te la o parte din calea lui. E nervos, simte lleracii şi îi urăşte.
Elf Kid fluieră scurt, iar dragon se opri din urlete. Se aşeză jos şi îşi întinse o aripă, spijinind-o de pământ. Elf Kid sari pe ea şi se caţără în spinarea dragonului, apoi îi făcu semn lui Balthasar să îl urmeze.
? ? Minunat?? şopti aceasta înghiţind în sec, dar nu mai aştepta ca călăuza lui să îi mai spună ceva şi se căţără şi el în spinarea dragonului. Îşi baga sabia în teacă şi prinse între mâini unul din colţii albi ce alcătuiau creasta dragonului. Elf Kid se întoarse către el şi zise zâmbind:
– Eşti pregătit?
– ? Hai doar să mergem? , îi răspunse Balthasar sâcâit.
Elf Kid scoase un strigăt ascuţit şi dragonul o luă la fugă prin coridor. Balthasar urlă enervat de zgaltaieturile administrate:
– Parcă trebuia să zburăm?
Elf Kid se întoarse către el enervat:
– Cu răbdare maiestatea vostra, cu răbdare?
Apoi Balthasar zări în faţa lui un punct luminos, care creştea la fiecare pas făcut de dragon. Când în sfârşit ajusera în faţa lui, Balthasar văzu că acesta era de fapt o deschizătură imensă spre exterior. Rulmod scoase un răcnet asurzitor şi sări afară prin deschizătură. Îşi desfăcu aripile imediat, apoi plonjă în jos cu viteză. Balthasar se trezi urlând de spaimă, dar Elf Kid scoase un chiuit şi îşi întinse braţele în sus. Rulmod mai scoase încă un strigăt, se arcui, dădu o dată din aripi şi porni ca o săgeată în sus. Şerpui de câteva ori în aer, apoi porni iar ţintă spre baza muntelui. Balthasar privea cu ochi mari cum se apropiau de stâncă cenuşie şi deja vedea cum se vor zdrobi de ea, dar apoi observă o pată mai întunecată în munte. Un alt tunel. Rulmod mai fâlfai de două ori din aripi, iar când ajunse aproape de intrare îşi lipi aripile de trup şi intră ca o săgeată în tunel. Elf Kid se lipi de dragon şi strigă către Balthasar:
– Ţine-te bine! Aterizarea în astfel de cazuri e mai dificilă!
Când Rulmod ajunse în tunel, întinse labele din faţă şi îşi înfipse ghearele în pământ. Labele din spate stăteau încordate, încercând să oprească plonjonul. Îşi întinse grumazul înainte şi îşi desfăcut aripile, atât cât să nu şi le rupă în pereterii de piatră. Balthasar ţinea stras în mâini ghimpele de pe spinarea dragonului, dar când acesta în sfârşit de opri, se rostogoli de pe spinarea lui şi căzu pe jos. Rulmod fornăi scurt, parcă ceradu-şi scuze, după care îşi întoarse capul spre stăpânul lui. Elf Kid sări în picioare şi îi mângâie botul:
– Las` că-i trece?
Balthasar se ridică de jos gemând, îl privi pe Rulmod şi zise:
– Să înţeleg că am ajuns?
– Exact?
Apoi auziră iar zumzetul lleracilor.
– Sunt aici, zise Balthasar, scoţându-şi sabia din teacă.
Elf Kid incuvinta. Îşi scoase şi el sabia din teacă şi sări jos de pe spinarea dragonului. Ieşiră din tunel şi ajunseră într-o încăpere asemănătoare cu cea în care fusese înainte cu Miko şi Redleaf, dar aici se aflau mai multe ouă decât văzuse în încăperea de sus. În camera de stâncă se mai aflau încă doi dragoni, iar după cum îşi aduse aminte din spusele lui Redleaf, probabil erau Lack şi Sannur, alături de încă câţiva bărbaţi, unii cu săbii în mâini, alţii cu barde. Elf Kid privi timp de câteva secunde în jur apoi o luă la fugă spre ieşire. Se întoarse către Balthasar câteva secunde şi zise:
– Trebuie să îi anunţ pe restul, să le spun ordinele de la Redleaf?
Elf Kid dinsparu în tunel, dar Balthasar nu mai avu timp să îi spună nimic. Zumzetul se auzi din nou mai puternic, apoi observă că unul din pereţii muntelui se crapa. Fisura devenea tot mai mare, până deveni destul de largă ca un om de statură mare să se strecoare prin ea. Rulmod, Lack şi Sannur urlară sălbatic. Deodată prin crăpătura din stânca începură să sară afară creaturi scheletice, cu mâini lungi, care urlau asurzitor. Începură să alerge prin încăperea de stâncă ameţindu-i pe cei prezenţi. Primii care intrară îşi găsiră sfârşitul sub lamele sabilor şi bardelor celor prezenţi, iar alţii striviţi se labele sau fălcile dragonilor. Dar parcă cu cât omorau mai mulţi, cu atât intrau mai mulţi în încăpere. Alţii îşi creară drum spre tunelul pe care plecase Elf Kid. Balthasar urlă nervos în clipa când un natyz se caţăra pe un ou de dragon cu o piatră ascuţită în mână. Se repezi spre el ca un apucat şi îl trase jos. Îl lovi cu mânerul sabiei în spate. Natyzul căzu în genunchi înjurând şi văitându-se, dar Balthasar îi reteză capul, curmadu-i ?suferinţă?. Parcă copiind comportamentul tovarăşului lor decedat, ceilalţi natyzi se năpustiră asupra celorlalte ouă din încăpere. Dragonii începură să urle agitaţi. Balthasar privi în jur enervat. Era clar. Tactică era bună. Dragonii erau incapabili să sufle flăcări peste ouă, riscând aşa să omoare puii dinăuntru, iar dacă oamenii încercau să apere ouăle, lăsau drumul liber petru restul trupelor să înainteze în ascunzătoare. Mai putea încerca să îi pună pe dragoni paznici ai intrărilor, dar aceştia păreau turbaţi de furie şi nu mai ascultau. Încercau să calce în picioare intruşii şi pe alţii să îi devoreze. Dacă dragonii erau acolo, erau doar pentru a intimida sau pentru a zdrobi inamicul?

Balthasar observă cum o trupă de natyzi însoţiţi de lleraci intrară în tunel. Un natyz sări în spatele lui şi îşi încleştă mâinile cu degetele scheletice în jurul gâtului său. Balthasar scapa sabia din mână. Îl prinse pe nartyz de gât şi îl smulse de pe el. Îl aruncă pe jos şi sări asupra lui. Îi smulse cuţitul de la brâu şi îl înfipse în inimă. Fu stropit de sângele victimei, dar nu mai băga nimic în seamă. De ei trecură prea mulţi inamici care se îndreptau deja spre nivele superioare. Îşi ridică sabia de jos şi începu să lovească în stânga şi în dreapta în adversarii lui.

La ultimul nivel Redleaf încă aştepta. Natyzii şi lleracii nu ajusera la ea, dar putea auzi sub ea urletele şi simţea cum se cutremura pământul. Ştia că erau destul de aproape. Spera că Elf Kid să fi ajuns la timp, să fi pus dragonii şi oamenii în gardă şi mai spera că ea să poată face faţă la ce urma să vină. Cyber şi Ordun se foiau nelistiti în jurul ei, iar Dagniree strânse lângă ea toţi puii. Stăteau toţi ascunşi în spatele aripilor ei, tăcuţi. Uneori, unul din ei strâmtorat prea tare de restul mai scotea un sunet ascuţit. Miko fusese şi ea aşezată alături de Dagniree. Câţiva bărbaţi intrară în încăperea largă, aşezându-se lângă Redleaf şi aşteptând momentul luptei. Aflase de la ei ca gărzile Lordului ajusera deja la nivelul şapte şi inainteau spre cel de-al optulea. Asta însemna că imediat ajungeau şi la ea. Mai aflase că folosiseră alte intrări şi sfredeliseră în pământ şi stâncă. Deci era totuşi probabil că nivelele unu şi doi să nu fie pierdute. Auzi zumzetul? Se apropiau? Redleaf strânse mânerul sabie în mâini şi înghiţi în sec? Privea ţintă locul de unde auzea că se apropiau adversarii.

***

TO BE CONTINUED…