Nivelul trei fusese salvat. Sau cel puţin o parte din el. Câteva ouă fuseseră sparte de inamici, dar majoritatea erau salvate. Cinci din cei şaptesprezece oameni care au luptat fuseseră ucişi, dar reuşiră să oprească o parte din hoarda. Balthasar sfătuise restul oamenilor să găsească o modalitate de astupare a intrării făcută de natyzi şi să descopere pe unde veniseră, apoi plecă spre nivelele superioare, lăsându-i pe Rulmod, Lack şi Sannur de pază în caz că alţi musafiri nepoftiţi mai aveau să apară. Ajunse la nivelul patru, unde lupta se sfârşise şi aici iar natyzii lăsară în urma lor destulă pagubă. Alerga mai sus, iar la nivelul cinci găsi cele trei cuiburi distruse. Îşi aduse aminte că la nivelul şase existau pui. Alerga spre acel loc şi ajunse la timp. Puii erau încă vii. Patru dintre ei chiar începură să vâneze şi ei natyzii care se zbenguiau ca nişte nebuni prin peşteră, încercând să spargă restul ouălelor. Adorn înfulecă orice alt inamic care se apropia de restul puilor, iar Odorn şi Edorn striveau sub labe lleracii care încercau cu suliţe şi săgeţi să îi răpună. Aici văzu cei mai mulţi oameni adunaţi. Intră în încăperea de piatră şi lovi cu sabia pe primul care îl văzu. Din păcate era un llerac şi nu căzu din acea lovitură. Lleracul se întoarse către Balthasar şi îl privi de sus. Mârâi scurt şi lovi cu securea spre el. Balthasar se retrase din faţa lui şi îi reteză stomacul cu lama sabiei, apoi se întoarse şi lovi iar, tăindu-i capul. Răsufla greu şi înaintă. Era deja obişnuit şi sătul de siluetele natyzilor căţărate pe ouăle dragonilor. Le reteză corpurile firave cu o singură lovitură de sabie. Observă şase lleraci care se îndreptau spre Adorn. Acesta îşi arcui gâtul şi se pregăti să scuipe flăcări. Balthasar privi dragonul scotojiu cu ochi mari şi alergă spre el. Lovi doi dintre lleraci, făcându-şi loc printre ei şi se lipi de dragon:
– NU! DACĂ ÎNCERCI SĂ ÎI ARZI PE EI, NE ARZI ŞI PE NOI? ŞI PE PUI!!!
Adorn scoase un urlet sălbatic şi îşi deschise aripile. Scoase fum pe nări apoi începu să muşte în gol, încercând să îi îndepărteze pe lleraci de el. Balthasar se întoarse şi cu sabia în mână se îndrepta hotărât spre cei şase. Cei doi pe care îi lovise se aflau în frunte, parcă pregătiţi să îi ia capul pentru ce a făcut. Îşi înfipse sabia în stomacul unui dintr ei şi o suci. Lleracul căzu la pământ uimit de lovitura primită. Mai reuşi să îi reteze capul unui, dar apoi primi o lovitură de pumn în spate. Căzu în genunchi inencandu-se. Văzu umbra lleracului deasupra lui, gata să lovească, dar simţi doar cum ceva sferic îi loveşte spatele, apoi văzu cum în faţa lui cade capul creaturii. Încă unul dintre lleraci căzu fără suflare lângă el, iar ceilalţi doi fură fură zdrobiţi de colţii lui Adorn. Se simţi ridicat de jos. Mai degrabă smuls şi cineva îi puse în mâini sabia. O prinse ameţit şi privi în jur. Era unul dintre luptătorii din peşteră. Înalt, cu trăsături aspre şi barba. Pe piept avea o platoşă cu care era gravat un dragon şi în mână ţinea o sabie imensă, care acum era pătată de sângele maroniu al lleracilor şi natyzilor. Bărbatul îl scutură şi îi zise pe un ton aspru:
– Haide băiete? Nu e timp de pierdut? Alte pocitanii au urcat deja mai sus?
Balthasar dădu aprobator din cap şi îşi îndreptă spatele. Îşi reveni de-a binelea în clipa când Adorn, Odorn şi Edorn scoaseră toţi deodată un urlet asurzitor. Parcă fuseseră toţi trei injungiati. Ceilalţi pui de dragon strigară şi ei parcă aflându-se în cele mai groaznice chinuri. Balthasar privi spre cei mici. Unul dintre ei stătea întins pe jos cu o suliţă înfiptă în burtă, iar lleracul care făcuse fapta fusese deja sfârtecat de către restul puilor. Bărbatul alerga spre puiul răpus. Mai respiră, dar nu avea să supravieţuiască. Fusese rănit prea grav, iar acum viaţa i se scurgea din corp, precum sângele din vene. Zăcea într-o baltă de sânge, privind în gol. Ochii i se înceţoşară şi după câteva minute se opri în respirat. Balthasar privi lung dragonul. Parcă în jurul lui nu se mai desfăşura nici un fel de luptă. Parcă timpul de oprin în loc. Apoi simţi un val de căldură că îi inunda corpul, din stomac şi inima începu să îi bată cu repeziciune. Simţea cum furia punea stăpânire pe el. Ridică sabia în aer şi urlând se alătură celorlalţi în luptă. Parcă deodată antrenaţi de alte forţe, cei aflaţi în încăpere în câteva minute puseră pe fugă supuşii Lordului.

Bărbatul care îl salvase pe Balthasar rămase împreună cu ceilalţi oameni să îi calmeze pe restul dragonilor. Balthasar ieşi din încăpere şi urcă la celălalt nivel, trecu prin încăperea largă a nivelului şapte unde îl găsi pe Elf Kid şi dragonii Aravir şi Temar, care în clipa în care el intrase acolo sfârtecau doi lleraci. Dar nu rămase acolo. De sus se auzea agitaţie şi ştia că inamicii înaintară destul de repede. Poate ajunseră chiar la Redleaf, Miko şi Dagniree. Privi în urmă. Oamenii rămaşi veneau în ajutorul celorlalţi, lăsând probabil dragonii gardieni. Trecu şi de nivelul opt, unde Parran şi Nirod se pare devorau ultimii natyzi şi lleraci rămaşi la acel nivel. Acum se afla în tunelul în care fusese mai devreme cu Elf Kid. Înainta grăbit, dar când dădu să intre în sălaşul lui Dagniree, peretele din dreapte lui se sparse şi natyzii invadară tunelul, apoi intrară buluc în încăperea de stâncă, ignorându-l. Balthasar îşi făcu loc printre ei şi intră în încăpere. Îi auzi pe Cyber şi Ordun urlând parcă un strigăt de luptă. Apoi recunoscu vocea lui Dagniree, care îşi apără puii. Redleaf era prinsă între doi natyzi şi un llerac. Îi observă doar capul roşu, apoi o desluşi mai bine în clipa când natyzii căzură seceraţi la pământ. Lleracul putea prezenta o problemă, dar Cyber îl sfâşie. Redleaf îl privi şi zâmbi. În încăpere dădu buzna Elf Kid. Se împiedică de Balthasar şi căzură amândoi pe jos. Se ridică de jos aiuriţi şi înaintară în mulţime. Doi natyzi săriră pe Elf Kid punadu-l înapoi la pământ. Baitul primi câţiva pumni care îl ameţiră, dar când unul din natyzi scoase cuţitul, fu lovit în spate cu barda, de unul dintre luptători. Natyzul căzu peste el, iar Elf Kid îl împinse scârbit de lângă el. Se ridică enervat şi îşi luă sabia de jos, apoi lovi cealaltă creatură care urla lângă el.

Balthasar se afla în mijlocul unei lupte. Fusese lovit deja de prea multe ori şi începea să se simtă obosit. Fata îi era brăzdată de zgârieturi şi unul din obraji îi era umflat şi vânat de la un pumn primit. Acum vana doar natyzii care încercau să spargă ouăle dragonilor.

Redleaf se enervaze de-a binelea. Unul dintre lleraci încercase să-l omoare pe Ordun, dar avuse noroc. Suliţa aruncată spre el, fusese prinsă de Cyber şi zdrobită între fălcile lui. Se repezi către unul din ei şi îl lovi cu sabia în creştetul capului. Lama sabiei străpunse coiful de pe capul acestui şi se opri în scalpul lui. Lleracul căzu transit pe jos. Redleaf smulse sabia şi urlă nervoasă. Îşi înjunghie unul din adversari în stomac, dar altul o lovi violent cu dosul palmei. Aceasta căzu în genunchi ameţită. Se ridică rapid de jos şi aruncă sabia din mână. Se repezi către cel care o lovise. Îi sări în spate, scoase cuţitul din teacă şi îi taie beregata.

Dar duşmanii se adunau tot mai mulţi, îi întreceau ca număr pe oameni, iar jumătate din cei prezenţi erau deja obosiţi. Lleraci omorau fără milă tot ce întâlneau. Erau aşa prinşi în lupta ca nu se mai uitau pe cine loveau. Sub securea sau sabia lor cădeau natyzi sau chiar alţi lleraci. Deodată Ordun scoase un urlet ascuţit, iar Dagniree îi răspunse. Din străfundurile muntelui ceilalţi dragoni îi răspunseră mamei lor. Dagniree făcu un pas spre mijlocul încăperii şi fornăii zgomotos. Cyber îşi îndreptă grumazul şi se retrase lângă ea. Ordun făcu la fel. Restul luptătorilor rămaseră nemişcări, asemenea oştilor Lordului. Dagniree mârâi de câteva ori. Redleaf o privi lung apoi făcu ochi mari şi strigă:
– O Doamne! VREA SĂ SCUIPE FLĂCĂRI!!!
– Nu se poate! Nu are voie!!! Va arde tot? INCLUSIV PE NOI! urlă Balthasar panicat.
– Spune-i asta ei! Priveşte-o? E pe punctul să arunce flăcări? LA PĂMÂNT TOŢI!!! strigă Redleaf.
Lleracii şi natyzii înţelegând că cei trei dragoni nu glumeau începură să urle disperaţi înghesuindu-se spre ieşire. Dagniree pufni o dată şi deschise gura larg. Balthasar o privea disperat. Când ultimii intruşi o luaseră la fugă prin tunel, Ordun şi Cyber scoaseră un strigăt prelung şi puternic. Apoi din interiorul tunelului se auzi un huruit lung şi urletele disprate ale slujitorului Lordului. O limbă de foc inunda tunelul mistuind tot ce îi stătea în cale. Dagniree mai pufni o dată şi se retrase la locul ei alături de Cyber şi Ordun. Balthasar privi în jur nedumerit. Apoi înţelese. Acele strigăte pe care dragonii la scoseseră nu erau altceva decât semnalele pe care şi le dăduseră unul altora pentru ce aveau să facă. Un plan bine pus la punct. Aşa omorâseră inamicii, dar restul cuiburilor rămaseră nevătămate. Redleaf sări în picioare şi îşi ridică mâinile în aer zâmbind:
– Dagniree!!! TE IUBESC! Eşti eroina mea!!! AM ÎNVINS!!!
Balthasar se ridică şi el de jos şi privi în jur. Elf Kid sări în picioare şi ieşi în tunel. Leşurile lleracilor şi natyzilor prinse de flăcări mai ardeau încă. Acesta scoase un chiuit de fericire şi se intorase către Redleaf:
– AM GASTIGAT INTRADEVAR!!!
Miko întredeschise ochii şi se ridică în capul oaselor. Se afla în fân, înghesuită între Ssimah şi Mornun. Îi împinse pe cei doi de lângă ea şi se târa afară din cuib. Redleaf fugi la ea şi o îmbrăţişă, apoi o sărută pe frunte.
– Eşti bine?
– ? Da, cred? Ce s-a întâmplat?
– ? Am scăpat?
Miko privi în jur. Din tunel venea un miros îngrozitor şi un fum negricios. Sânge maroniu şi roşu pata podeaua de piatră a peşterii. Dar dragonii păreau liniştiţi acum. Câştigaseră această bătălie, dar nu războiul. Ascunzătoarea fusese descoperită, iar mai repede sau mai târziu, trebuiau să se plece de acolo. Nu mai puteau risca încă o luptă şi alţi pui omorâţi. Trebuia să plece? şi repede?

***

TO BE CONTINUED…