Zeri stătea în încăperea în care de obicei, Observatorii îşi ţineau întrunirile. Era o cameră înaltă şi ovală. Din tavan se puteau distinge rădăcinile unui stejar bătrân. Camera în care se afla Zeri fusese prima încăpere contruita din acea ascunzătoare subterană. Era camera centrală,era cea mai mare, iar din ea porneau toate tunele care legau galeriile subterane. Era susţinută de stâlpi din piatră albă, sculptaţi în formă de copaci, ale căror ramuri reci şi palide se împleteau cu rădăcinile noduroase ale stejarului de la suprafaţă. Pe tulpinile lor erau gravate rune, care povesteau episoade din istoria acelui tărâm. Pe pereţii ei se aflau atârnate, fresce din piatră sculptate cu chipurile celor mai mari conducători ai Observatorilor de până atunci. Zeri stătea la masa de granit, care se afla aşezată în mijlocul încăperii şi privea gânditor la chipul unuia dintre portretele de piatră de pe pereţi. Uşa, din lemn, sculptată minuţios, stătea întredeschisă.

Zeri răsuflă greu şi îşi puse capul pe suprafaţa rece a mesei. Degetele lui începură să pipăie runele sculptate în piatră. Îşi aduse aminte de momentul când acea masă imensă fusese adusă în acea încăpere. Fusese fix în timpul unui atac, iar masa aceea îi salvase viaţa, folosindu-i drept scut împotriva unor suliţe. Degetele lui pipăiră urmele lăsate de suliţe. Scobiturile aveau deja marginile tocite. Zeri zâmbi şi privi iar spre potretul de pe perete, pe care îl fixase până atunci. Sub portret stătea scris un nume, cu litere mari ?MONUHIL ?şi cu litere mai mici sub nume ?TATA A CELOR TREI, ZERI, KAORU ŞI KAERU?. Zeri chicoti, apoi lovi cu palmă masa şi se ridică de pe scaun. Trase aer adânc în piept şi privi încă o dată încăperea, înainte să se îndrepte spre ieşire. Incuvinta din cap şi zise numai pentru el:
– ? Fără Sidonix? Renegatul?, şi răsuflă greu.

Deschise larg uşa, ieşi afară apoi închise uşa în urma lui cu grijă, de parcă ar fi fost un obiect fin şi fragil. Rămase câteva secunde nemişcat, privind în jur, parcă dezorientat. Simţi o prezenţă în jurul lui, dar după ce mai stătu câteva minute şi ascultă, ridică din umeri plictisit şi se întoarse să plece. În clipa următoare însă scoase un urlet, se dădu speriat câţiva paşi înapoi, dând din mâini agitat şi încercând să îşi păstreze echilibru. În faţa lui stătea o persoană de statură mică şi subţire. Părul brun ciufulit şi ochi mari de un verde scantaietor, care parcă te hipnotizau privindu-i prea multă vreme. Fata îi era murdară şi schiţă un zâmbet larg. Era îmbrăcat în nişte straie maronii-cenusii, care îl camuflau foarte bine în acele tunele de piatră şi pământ. Persoană era un tânăr. Zeri se opri din urlete, înghiţi în sec şi privi în jur, încercând să se convingă că nimeni nu îl auzise. Răsufla greu şi încercă să se liniştească. Dădu de câteva ori dezaprobator din cap, încercând să îngâne ceva, dar nu reuşi. Într-un final zise:
– ? Fan? Fangorn? M-ai speriat?, răsuflă greu, că de obicei?
Tânărul izbucni în râs:
– Ah, trebuie să îţi vei mutra? Ador să te sperii. Faci mutrele cele mai haioase pe care le-am văzut vreodată.
Zeri se schimonosi şi îi zâmbi forţat:
– Ha-ha-ha! Amuzant? De câte ori ţi-am spus să nu mai faci aşa ceva? Te fofilezi ca o iguană. Nimeni nu te poate găsi?
– ? Înafară de Kaoru? Că el mă citeşte? Şi înainte, când eram doar un începător, mă găsea şi Sidonix, că mă mirosea?
Zeri strâmbă din nas şi îşi flutură mâna în faţa naşului:
– ? Nici nu mă mir puştiulică? Puţi îngrozitor.
Fangorn îşi mirosi cămaşa şi pelerina, apoi ridică din umeri indiferent:
– Nuuu? Asta mă ajută să nu mă miroase duşmanii?
– Da, da? , încuviinţă Zeri sâcâit. Hai, spune, ce ai mai? mirosit de la duşmani?
– ? Bună întrebare? Veşti rele?
– Minunat. Continuă?
– Cred că Lordul şi-a scos din mânecă Asul.
Zeri îl privi nedumerit:
– Nu e cam devreme pentru mişcarea asta?
– Nu când e vorba de Sidonix şi Kaoru aliaţi.
– Poftim?
– Ah, am uitat să îţi spun? Kaoru şi Sidonix s-au întâlnit. Călătoresc împreună şi se pare că Sidonix s-a cam îmblânzit?
– În ce sens? Sidonix? Blând, zise Zeri dând ochii peste cap sâcâit.
– Cred că i-a fost atacat orgoliul de când cu posesia?
– M-ai pierdut? Ce posesie?
– ?Asul? Lordului poate controla mintea şi voinţa oricui.
Zeri se luă de cap:
– Nu se poate? Ce s-a întâmplat?
– Să fiu sincer nu prea multe. Sidonix s-a bătut cu Kaoru pentru că era ?posedat? de Aş, Kaoru l-a bătut, Sidonix s-a lovit la cap, Sidonix somn, Kaoru vede Asu`, Asu` ameninţa Kaoru, Kaoru speriat? Rău, DAR! exclamă Fangorn fericit, Asu` nu ştiu ce păţit că şi-a luat zborul cu Nocturnă şi Kei şi nu au mai venit înapoi şi atunci Kaoru l-a trezit pe Sidonix şi au plecat repede mai departe pe jos. Dorloth a fugit, speriat tare de Asu`-cu-Aripi?
– Toate astea s-au întâmplat când?
– Ieri? Dimineaţa?
– N-au ajuns departe dacă ai ajuns aşa repede aici.
– Nu. Pentru că au dormit mult, pentru că noaptea Kaoru a fost atacat de nişte natyzi.
Zeri făcu ochi mari:
– Mai ai să-mi spui multe?
– ? Da? Numele Asului e? M?Majin.
Zeri simţi cum i se usucă brusc gura. Îl prinse pe Fangorn de mână şi îl trase după el prinţ tunele. După două nivele coborâte şi alte câteva tunele străbătute, cei doi ajunseră în faţa singurului tunel neluminat din toată fortăreaţă. Se opriră în faţa lui şi priviră înăuntru. Din interior răzbătea un miros de mucegai. Fangorn îl privi pe Zeri şi înghiţi în sec:
– Ce vrei să faci?
– Trebuie să vorbesc cu NoOne?
– ?Bătrânul nebun?? Ce ai tu de discutat cu el?
– Despre Majin?
Zeri îl trase după el în tunel. În clipa când cei doi păşiră înăuntru o rafală puternică de vânt îi izbi în faţă. Un urlet puternic şi ascuţit zgudui tunelul. Cei doi îşi astupară urechile. Fangorn căzu în genunchi şi începu să urle. Zeri îl smuci de jos enervat, dar când amândoi în sfârşit reuşiră să stea în picioare, simţiră cum în jurul gleznelor li se incolacestesc tentacule care îi împiedică să mai înainteze. Urletul se opri pentru câteva secunde, pentru a reîncepe după aceea. Un tentacul mai mare se încolăci de mijlocul lui Zeri, prinzându-l într-o strânsoare. Îl ridică în aer. Zeri îşi înfipse degetele în el, încercând să se elibereze. De pe tentacul începură să se desprindă bucăţi dure de înveliş, că o scoarţă. Zeri aruncă bucăţile din mâini scârbit. Începu să lovească cu pumnii tentaculul. Auzi un alt urlet şi tentaculul se desprinse din jurul lui. Acesta căzu jos. Fangorn se repezi la el şi îl ajută să se ridice de jos. Vântul se înteţise, iar urletele deveneau tot mai puternice. Fangorn îl prinse pe Zeri de braţ şi îl trase spre ieşire:
– Trebuie să plecăm de aici. După cum vezi nu suntem bineveniţi?!!! strigă Fangorn.
– NU! Trebuie să vorbesc cu el? E important!!!
– Vrea să ne omoare!
– ?Pleacă? Merg doar eu?
Fangorn îl privi cu ochi mari şi incuvinta. Se întoarse şi porni spre ieşirea din tunel. Trei tentacule ţâşniră din întuneric spre Zeri. Acesta rămase nemişcat în faţă ameninţării. Se auzi un scâncet scurt. Corpul fu străpuns de unul din tentacule, celalalte două răstignindu-l în aer. Sângele fasni în jur, stropind pereţii negrii. În aer se imprestie un miros de fier. Zeri rămase nemişcat cu ochii pironiţi în gol şi gura căscată. Îl privi pe Fangorn stupefiat. Un urlet prelung, victorios se auzi în tunel. Zeri se ridică de jos ameţit şi prinse în braţe corpul plăpând a lui Fangorn, care zăcea neînsufleţit pe tentaculele apărute din neant. Sângele se prelingea în suroie din rană imensă din piept şi spate. Abia ţinându-se pe picioare, smulse din braţele ucigaşe trupul băiatului. Tentasculele se desprinseră de corpul lui, parcă aruncându-l în braţele lui Zeri, apoi se retraseră înapoi în întuneric. Acesta îl întinse cu grijă pe Fangorn pe pământul rece şi îl privea încă şocat. Lacrimile îi umplură ochii:
– Nu trebuia să faci asta Fangorn. Nu trebuie?
Tresări în clipa când o şoaptă sâsâită spulbera liniştea care se lăsase brusc:
?- ?Doar cei alessssi pot sssa-l vadă? Mică creatura nu e Alesssss? Nu Alessss? Rău, rău? rău??
Zeri privi în jur şi strigă:
– Cine eşti?!
Vocea sâsâită se auzi din nou:
? – ?Assssssaneee? Gardianul besssstiilor??
– Assane!!! Rău? Rău? Rău ai făcut că l-ai omorât?
?- ?Ssssh. Omuleţul e prea viteazzzz. Omuleţul trebuie ssssa sssstie că nu e ca fratele sssaau…?
– ?Kaoru, şopti Zeri.
?- ?Kaoruuu??, se auzi din nou vocea.
Zeri se ridică de jos şi privi spre desimea tunelului. Păşi hotărât înainte şi şopti doar pentru el:
? ? O să mi-o plăteşti Assane pentru asta? Tu şi bestiile tale blestemate??

***

TO BE CONTINUED…