Axi şi MuadDib încercau din răsputeri să ţină pasul cu Zagga, care aproape că gonea prin tunelele sălaşului tenebros. Deşi era destul de masiv, se strecura cu uşurinţă prin galeriile înguste. De câteva ori Zagga, enervat de neputinţa lui MuadDib, îl cărase pe acesta în spate bucăţi bune de drum.

Axi îi urmă pe cei doi îndeaproape. Muad, se ţinea strâns cu mâinile de umerii lui Zagga, care se legăna în stânga şi în dreapta, făcând ca echilibrul acestuia să fie îndoielnic. Dar Muad nu mai spuse nimic. Era mult ca Zagga îi scotea de acolo şi era şi mai mult ca din când în când se oferise să îl care în spate pe rănit. Dar trebuia să recunoască, Zagga se mişca asemenea unei stânci care era gata să se prăbuşească la fiecare pas? Şi pe deasupra mirosea şi îngrozitor. Muad se foi. Zagga mârâi şi îşi întoarse capul spre el, apoi zise:
– Care este problema domnişorule? Deranjat de ceva anume?
MuadDib ezită câteva secunde intainte să răspundă:
– ?Uhmmm? Nu. Totul este bine, doar că?
– Că ce? se răsti nervos Zagga.
– ? Doar că? Cred că m-ai cărat destul şi e cazul să încep să nu te mai? chinui atât? E timpul să mai îmi folosesc şi eu picioarele?
Zagga îşi întoarse capul în faţă şi pufni, parcă neconvins de vorbele tânărului:
– ? Cum vrei?, comentă acesta.
Privi timp de câteva secunde în jur şi îşi desprinse mâinile de la spate. MuadDib căzu din spinarea portrallului şi se izbi violent de pământ. Axi se dădu câţiva paşi în spate, evitând să fie lovit de tovarăşul lui care fusese aruncat pe jos. Întins pe piatra rece, MuadDib privi aiurit în jur neînţelegând exact ce se întâmplase. Apoi atenţia lui se îndrepta spre Zagga, care stătea ca o stânca în faţa lui. MuadDib dădu de câteva ori aprobator din cap, apoi caută un punct de sprinjin. Părea destul de dezorientat. Axi se aplecă şi îl ajută să se ridice de jos. Muad îi mulţumi dând aprobator din cap şi îşi feri privirea de a lui Axi, parcă ruşinat de ?incident?. Zagga îi privi timp de câteva secunde, apoi pufni enervat:
– Ce naiba aveţi amândoi? Parcă vă lovit ceva?
Axi zâmbi forţat şi zise:
– Ah nimic? Reacţia ta a fost doar neaşteptată?
– ? Mă rog, mârâi Zagga.
Axi continuă:
– Zagga? Tu aveai familie?
Zagga îi întoarse o privire ameninţătoare lui Axi şi pufni vizibil enervat:
– Nu e treaba ta omule!!!
– ? Înţeleg? Eram curios doar. Pentru ce, mă gândesc că nu ai avut. Probabil dacă aveai nu puteai îndura viaţa de portrall?
Dar fu întrerupt din vorbit de o palmă venită din partea lui Zagga. Axi se dădu câţiva paşi în spate ţinându-se de falcă. Îl privi uimit pe Zagga, care respira greoi. Un deget grosolan se îndrepta spre faţa lui Axi şi acesta se feri:
– Nu e treaba ta!!! Ai înţeles?! De acum înainte, dacă mai vreţi să ieşiţi vi din văgăuna asta, vă sfătuiesc pe amândoi să vorbiţi, doar când sunteţi întrebaţi. Ne-am înţeles?
Axi şi MuadDib dădură din cap aprobator. Zagga continuă:
– Bun! Acum urmaţi-mă?Şi mişcaţi-vă mai repede. Nimeni de aici nu e aşa prost să nu observe absenţa noastră?
Zagga se întoarse şi porni mai departe prin tunel. În spatele lui Axi şi MuadDib îl urmau tăcuţi. Mai merseră o bucată bună de vreme, strecurându-se printre deschizături în pereţi şi părţi ale tunelului mult prea strâmte, iar la un moment dat Zagga începu să mârâie. Axi îl privi atent apoi simţi şi el. Aer curat. Deschise gura să spună ceva, dar îşi aduse aminte de ameninţarea lui Zagga. Totuşi un scâncet reuşi să străbată din gâtul lui. Zagga se întoarse către el şi izbunci într-un râs enervant:
– Da, da. Omu` a simţit aeru`? Da, da. Ne apropiem de ieşire?
MuadDib îl privi pe Axi fericit. Zagga le făcu semn să îl urmeze. În scurt timp cei trei începură să alerge prin tunel. Deodată Zagga se opri brusc. În faţa lui se zărea un punct luminos. Cei trei nu mai băgară nimic în seamă şi o luară la goană spre dâra de lumină. MuadDib încerca să ţină pasul cu ei, şchiopătând şi împleticindu-se la fiecare pas. Axi îl prinse de braţ şi îl trase după el. Punctul luminos se mărea cu fiecare pas pe care aceştia îl făceau. Ajunseră în sfârşit la ieşirea din grotă. Câteva raze de lumină răzbăteau înăuntru, încălzind rocă rece din jurul lor. Zagga se opri şi privi ieşirea cu ochi mari şi gura căscată, dar nu se lasa atins de razele calde de lumină. În schimb Axi şi MuadDib se postară în razele de soare. Axi se lasa să dacă în genunchi şi închise ochii. Ridică mâinile în aer şi respiră adânc. MuadDib se târa până la gura peşterii şi rămase nemişcat respirând aerul. Cei doi fură deranjaţi de zgomotele pe care Zagga începu să le facă. Apoi simplele zgomote se transformară în mişcări bruşte şi mârâituri enervante. Zagga devenise dintr-o dată agitat. Se plimbă dintr-un colţ în altul al peşterii şi bombănind. MuadDib îl ocoli precaut şi se retrase în spatele lui Axi, care îl privea aiurit pe Zagga:
– Ce are? şopti Muad.
Axi ridică din umeri:
– ? Habar n-am?
– Pare că s-a dus dracului toată treaba?
– Probabil are şi el momentele lui?
– ? Momentul lui mă sperie?
– Stai calm. Am ajuns aici. Ce se poate întâmpla?
MuadDib îl privi pe Axi cu un aer plictisit:
– Hai să ne gândim? Hmmm? Ne-ar putea omora? Asta îţi spune ceva?
– Calmează-te Muad?
– Calmează-te tu. Priveşte-l. Parcă e posedat…
MuadDib îl privi cu ochi mari pe Axi, de parcă şi-ar fi dat seama de ceva şi zise:
– E posedat! Precis Lordul a descoperit că lipsim şi acum încearcă să pună stăpânire pe mintea lui şi să îl întoarcă împotriva noastră?
– Dacă vroia asta, încerca să ne controleze pe noi. Iar Lordul nu are asemenea puteri.
– De când ştii tu ce puteri are Lordul?
– Încetează? Devi paranoic?
Fură întrerupţi de un urlet a lui Zagga. Cei doi tăcură mâlc şi îl priviră. Zagga îşi întoarse privirile către ei şi păşi în direcţia lor. Când ajunse lângă Axi şi MuadDib zise în şoaptă:
– ? Am? o mică? problema?
Axi îl privi nedumerit:
– ? Te ascultăm?
Zagga privi spre ieşirea din peşteră:
– ? Lu-lumina?
– Lumina, repetă Axi.
– Da. Lumina? Mi-e frică de ea?
Axi ezită câteva secunde apoi zise:
– ? Nu ai mai văzut-o de mult să înţeleg? Dar ai fost om? Nu ţi se poate întâmpla nimic rău.
– Dar ceilalţi portralli mor de la lumină.
– Dar ceilalţi portralli nu sunt ca tine?
– ? Dar?, insistă Zagga.
MuadDib îl privi lung apoi îl înghionti pe Axi:
– Crezi că e bine să îl convingi să iasă? Uite-te la el. E speriat. Ai mai văzut tu vreodată vreun portrall, natyz sau llerac speriat? Mă îndoiesc?
– ? Am mai văzut?
Zagga chicoti şi privi iar spre ieşire. Axi făcu un pas spre ea şi se întoarse către Zagga:
– Hai. Nu se va întâmpla nimic?
Zagga făcu un pas spre el, apoi îl privi pe MuadDib, care rămase în urmă. La îndemnul lui Axi se apropie mai tare de ieşire. MuadDib îi ocoli şi ieşi din peşteră. Zagga îl privi parcă alarmat. Axi paşi mai aproape de gura paşterii:
– Zagga, nu se va întâmpla nimic?
– ? Nimic, şopti acesta frângându-şi mâinile una în alta.
– Hai? Mai un pic?
Câteva raze de lumină îl atinseră pe Zagga. Acesta se dădu câţiva paşi înapoi alarmat:
– Nu pot ieşi?
Axi, aflat în gura peşterii, îl privi pe MuadDib care era deja afară şi zise:
– Uite Zagga, Muad e deja liber? Şi tu mai ai un pic şi poţi fi ca el?
Zagga respiră adânc şi zgomotos:
– Fie?
Axi se caţăra pe câteva stânci şi ieşi din peşteră. Zagga îl urmă. Ajunseră lângă MuadDib, care îi aştepta. Zagga se opri din mers şi se privi pe el, apoi cerul şi zâmbi. Axi zâmbi la rândul lui şi îl lovi prieteneşte pe Zagga pe umăr:
– Ai văzut? Nu s-a întâmplat nimic?
Dar Zagga nu îi răspunse. Stătea nemişcat cu ochii pironiţi în pamanat respirând repede. Scoase un geamăt şi se îndoi din mijloc strângându-şi stomacul între braţe. Apoi dintr-o dată simţi o durere în piept, de parcă cineva dorea să îi zmulgă inima din el şi scapă un urlet disperat. Îşi prinse tâmplele în palme şi căzu în genunchi. Din corpul lui începu să se înalţe un fum albăstrui, care în câteva secunde îl învălui cu totul. Axi şi MuadDib se dădură câţiva paşi înapoi, privind scena ce se desfăşura în faţa ochilor lor, muţi. Dinautrul norului negricios se mai auzeau doar urletele disperate ale lui Zagga. După câteva minute norul se risipi. Axi şi MuadDib scapara un strigăt de uimire. Între ei stătea ghemuit o fiinţă umană, slabă, care tremura. Ghemuit la pământ, cu capul ascuns între mâini, Zagga se prăbuşi. Axi se repezi la el şi îl întoarse. Nu ştia ce să facă. Îl privi pe acesta şi zise:
– ? Zagga??
Acesta deschis ochii şi zâmbi forţat, apoi mormăi:
– ? Nu? Athilion? Numele meu e? Athilion?
Axi zâmbi:
– Ai reuşit? Athilion?
– ? Nu? Voi aţi reuşit? Lordul mi-a spus că sunt a lui pentru totdeauna? Avea dreptate. Dacă ies de acolo? Mor?
– Dar? Trebuie să trăieşti?Ne-ai ajutat? Meriţi?
– ? Plecaţi? Acum? Nu aţi scăpat de ei. Încă sunteţi pe teritoriul lor?Plecaţi proştilor?
Zagga răsuflă greu şi închise ochii. MuadDib privi în jur şi îl hăti pe Axi de lângă Athilion:
– Hai! Trebuie să plecăm. Are dreptate?VINO! Nu mai ai ce să faci pentru el? Trebuie să mergem mai departe? Te rog Axi? Să plecăm o dată?
Axi dădu aprobator din cap, cu o atitudine absenţa. Se ridică de jos şi îl urmă pe MuadDib aiurit. Mai privi o dată în urma lui şi alături de camaradul lui pleca mai departe.

***

TO BE CONTINUED…