Balthasar aşeză sabia pe iarbă, lângă el, apoi privi firele albe din jurul lui, care se onduiau la fiece suflare a vântului. Zâmbi amar, apoi îşi ridică privirile spre lacul din faţa lui. Dragonii erau adunaţi în jurul apei, parcă stând la taifas la o masă imensă de sticlă. Cu cât îşi petrecea mai mult timp în jurul lor, pe atât îşi dădea seama că acele creature erau nişte fiinţe deosebite. Recunoscu în sinea lui că avusese unele dubii la început. Chiar şi în timpul luptei de pe Piscul Dragonilor. Nu îi crezuse niciodată în stare de sentimente sau raţiune. Până atunci le considerase nişte simple animele de pradă, care aveau doar instincte. Fu deranjat din gânduri de Neth, care începuse să îi dea târcoale sfios. Se retrăsese dintre ceilalţi dragoni care se aflau pe malul lacului şi îşi făcut drum prin iarbă albă, încercând să se camufleze. Apoi se ascunse în spatele unui copac şi începu să îl adulmece pe Balthasar de la distanţă. Nu fu mulţumit probabil de ce aflase, aşa că se caţăra într-un copac. Căzu de câteva ori, dar nu se lasă până nu reuşi să îl privească pe tânăr de sus. Balthasar privea scena cu coada ochiului. Se întinse în iarbă şi îşi puse mâinile sub cap. Se foi de câteva ori, urmărind în tăcere puiul de dragon. Când Neth socoti că Balthasar dormea, se dădu jos din copac şi se apropie încă un pic de el. Găsi ascunzătoare în scorbura trunchiului unui copac din apropiere. Neth pasi precaut spre el. Ajunse lângă Balthasar şi îl privi lung cum doarme. Se aplecă puţin şi îi adulmecă nasul. Balthasar se prefăcu indiferent şi îi întoarse spatele. Neth scoase un ghitait şi se lăsă pe burtă în iarbă, lângă Balthasar. Acesta se întoarse brusc şi prinse în braţe animalul roşcovan. Neth începu să se zbată violent în mâinile tânărului, căutând cu privirea pe ceilalţi dragoni, în sperenta unui mic ajutor din partea lor. Dar când Balthsar îi îndesă în gură o bucată de carne uscată acesta se lasă greu în braţele lui, parcă hipnotizat. Elf Kid izbucni în râs. O luă pe Miko de mână şi o trase lângă el:
– Ai văzut? Ai văzut ce a făcut şopârla aia mică?
Miko îl privi puţin dezorientată:
– Despre ce vorbeşti?
– Neth! Nu l-ai văzut? Cred că e cel mai adorabil pui de dragon care a existat vreodată.
– Nu-i de mirare. Mănâncă neîncetat. Uite-te la el ce burta are şi e abia ieşit din ou. Arata caraghios, zise Redleaf privindu-l suspicioasă pe Neth cum se îndopa cu bucată de carne primită de la Balthasar.
Dagniree îşi ridică capul de jos şi privi în jur. Pufni pe nări o dată zgomotos, iar Neth se opri din mâncat. O privi pe Dagniree timp de câteva secunde, apoi cu carnea rămasă în gura porni cu un mers legănat spre ea. Elf Kid începu să râdă iar:
– Uite-te la dosul ăla cum şi-l fâţâie!
Miko îşi îndoi gâtul într-o parte şi strâmbă din nas:
– Dragonu` asta e gras! Da-da?
Redleaf izbucni şi ea în râs:
– Arată ca un clopot?
Dagniree scoase un răget şi îi privi fix pe cei trei care râdea de Neth. Redleaf se opri brusc din râs şi le făcu semn celor doi să înceteze. Miko şi Elf Kid îşi înăbuşiră râsetele şi îi întoarseră spatele dragonului. Redleaf respire adânc şi zise:
– Gata. Las` că se face el mare.
– ? Da-da, zise Miko încercând să fie serioasă.
În spatele lor se auzi un foşnet. Redleaf îşi întoarse privirile spre locul de unde venise zgomotul. Dar se trezi în faţa ei cu Shuin, care stătea nemişcat ca o stână de piatră. Redleaf se dădu câţiva paşi în spate:
– SHUIN! Cum ai ajuns aici? Acum o secundă te-am văzut furişându-te în copacii de pe celălalt mal?
Acesta nu îi răspunse, dar îi zâmbi şi îşi îndreptă privirile spre un pod de gheaţă ce trecea peste lac. Redleaf făcu o mutră mirată:
– ? Cum?? De unde a apărut şi asta? Nu era acolo înainte?
Shuin zâmbi din nou şi privi lacul. Apoi îşi plecă din nou capul. Dragonii de pe mal se ridicară şi se retraseră câţiva metrii mai în spate. Doar Dagniree rămase la locul ei, nemişcată. Din apele lacului se ridică Momotaro. Balthasar sări în picioare cu sabia în mână. Shuin îl privi şi îi făcu semn cu mâna să lase arma jos. Acesta îşi ascunse sabia în teacă de la brâu şi se apropie de cei patru. Vocea zumzaita a lui Exodia se auzi în jurul lor:
?- ?Mmmm? Dragoni. Nu am mai văzut de mult pe cineva din neamul meu? ?
Redleaf, Miko, Elf Kid, Balthasar şi Shuin priviră spre hoarda de reptile roşii aflate la mal. Momotaro ieşi din apă cu totul şi se apropie de Dagniree. Îşi lăsă capul jos, întinzându-se lângă ea. Redleaf deschise gura să spună ceva, dar Shuin o opri cu un gest al mâinii. Aceasta înghiţi în sec, dar nu se putu abţine, se aplecă spre Miko, şoptindu-i ceva la ureche:
?- Dacă Dagniree face dragoni violeţi, ştim cine e de vină??
Miko îi întoarse o privire uimită şi o împinse de lângă ea:
– ? Te-ai prostit?! Ce-ţi veni? Vorbeşti aşa?
Redleaf ridică din umeri, afişând o mutră inocenta. Păşi lângă Shuin şi îi şopti:
?- Poate nu-i treaba mea, dar nu cumva dragonul tău? Cum să spun???
Dar Momotaro se ridică de lângă Dagniree şi o privi fix pe Redleaf. Exodia spuse:
– Sunt un ?suflător de gheaţă?. Iar ea e ?suflător de foc?. Ar trebuie să ştii la fel de bine ca mine unele lucruri şi să nu te pripeşti în concluzii?
Redleaf roşi şi îşi lăsă capul în pământ. Apoi îl privi pe Exodia şi zise:
– De ce nu vorbeşte direct cu noi? şi arătă spre Momotaro.
– Pentru că dacă ar face-o, v-ar exploda căpşorul? O fiinţă umană nu poate să suporte vocea unui dragon, spuse Exodia.
– Am auzit asemenea poveşti?, spuse Balthasar gânditor.
– Nu sunt poveşti, interveni Shuin. E adevărat. Puţini sunt cei care au reuşit să asculte vocea dragonilor, iar aceia au inebunit. Vorbele lor nu sunt usoar de auzit. Când dragonii şi-au dat seama că pot răni o fiinţă umană doar cu cuvinte, au făcut un pact?
? – ? Un pact al tăcerii??, adăugă Exodia.
Shuin continuă:
– ? Se poate spune şi aşa. Au invocat ?Cuvintele de Tăcere?? Dar cuvintele au fost rostite de ei, iar acest lucru a dus la pecetluirea graiului lor pentru totdeauna. Cu timpul, generaţiile următoare de dragoni nu au mai vorbit deloc? Şi aşa s-a ajuns la simple urlete? Asemenea unor animale? Dar ei nu sunt doar simple animale?
Balthasar îl privi lung pe Shuin şi îngână doar pentru el:
? ? Intradevar, nu sunt simple animale??
– Cuvinte de tăcere!?!?! izbucni deodată Elf Kid. Ce e cu aireala asta?
– Cuvinte ce îţi pecetluiesc graiul, spuse gânditoare Redleaf.
Miko o privi nedumerită:
– De unde ştii tu asta?
?- Pentru că le-a folosit şi ea? Pentru altcineva??, se auzi vocea lui Exodia.
Redleaf îl privi încruntată pe Momotaro şi strigă la el:
– ? Iar tu încetează să mai îmi scormoneşti în gânduri?
? ? Nu e nevoie să scormonesc nici unde. Este evident?? grai Exodia.
– Pe cine?! continuă Miko curioasă.
Redleaf o privi lung şi tristă. Miko făcu ochi mari la ea şi se dădu câţiva paşi înapoi. Îi privi pe rând pe Balthasar, Elf Kid, Shuin şi Momotaro. Ochii i se umeziră:
– ?Pe mine?! Cum?? Când?? Cum ai putut să îmi faci aşa ceva? zise aceasta înecându-se parcă în cuvinte. Ar mai trebui să ştiu ceva? Ai mai folosit şi altceva?
Redleaf nu-i răspunse, dar o privi în aceasi manieră. Miko scoase un ţipăt ascuţit:
– TE? URĂSC!!!
Dar se opri brusc. Îl privi pe Momotaro, care o fixă cu ochii lui argintii. În jurul ei începu să se înalţe ceaţă argintie a lui Exodia. Spiritul lacului prinse formă lângă Miko şi zise în şoaptă:
? ? Trebuia să uiţi ceva dureros şi trebuie să păstrezi acel secret pentru tine. Iar tu erai prea tânără ca să poţi uita aşa ceva şi prea fragilă ca să poţi păstra un secret??
Ceata se împrăştie brusc. Miko se întoarse către Redleaf cu ochii în lacrimi:
– Ce am făcut? Spune-mi! Ce s-a întâmplat?
Balthasar şi Elf Kid stăteau nemişcaţi privind scena ce se desfăşura în faţa lor. Redleaf se apropie de ea şi o îmbrăţişa:
– Lasă-l să fie un simplu secret?
– Redleaf, spune-mi! Ce s-a întâmplat?
? ? Eşti sigură că vrei să ştii??, se auzi din nouă vocea zumzaita.
Miko se întoarse către dragonul albastru şi Exodia. Dădu aprobator din cap. Vocea grai din nou:
? ? Este un lucru dureros pentru tine??
– Este mai dureros să nu ştiu? Cineva să îmi spună?!
? ? Nu eu ar trebui să fie cel ce îţi spune acest lucru??
Momotaro şi Exodia îşi îndreptară privirile spre Redleaf. Aceasta simţi că îngheaţă. O privi pe Miko cu milă şi o luă de mână. Se retraseră câţiva paşi de lângă ceilalţi, îi zâmbi lui Miko cu greu şi zise:
– ? I-ai? omorât pe mama şi tata? Dar?
Miko simţi un junghi în stomac. Pentru câteva secunde simţi că nu mai putea să respire. Privi în jur dezorientată. Imaginile se învârteau în jurul ei cu o repeziciune prea mare. Genunchii i se înmuiaseră şi simţi că se prăbuşeşte. Reuşi doar să îngâne un ?cum?? surd.
Redleaf şi Balthasar o întinseră pe iarbă. Momotaro se apropie de ea. Redleaf continuă:
– ? Nu e vina ta Miko. S-a întâmplat din cauza Lordului. În perioada când el a ajuns aici şi primul lucru pe care l-a făcut a fost să caute Sufletul. A crezut că tu erai gazda Sufletului? Din cauză că eşti? aşa cum eşti? naivă şi inocenţă. Ai fost posedată de unul din spiritele lui. Doar o marionetă. Nu erai tu? Dar după ce am reuşit să te salvăm, tu ţi-ai adus aminte tot. Ai fost distrusă. Nu mai mâncai nimic, nu te mai mişcai, nu mai vorbeai. Aşa că am apelat la magie că să te facem să uiţi tot şi să nu pomeneşti nimic, nimănui din tot ce s-a întâmplat. Cei din sat dacă aflau de tine probabil te omorau. De aceea totul trebuia să rămână secret?
– Ai spus ?facem?. Cine te-a ajutat? Îngână Miko cu lacrimi în ochi.
Redleaf oftă şi continuă:
– Un vrăjitor? Cred?
– C-Crezi?
– Nu ştiu cine era? Toată lumea îi spunea ?NoOne? sau ?Înţeleptul?. El m-a învăţat să dresez dragonii şi să îi cresc. Şi el m-a ajutat să te fac bine şi pe tine? Şi el?
? ? NoOne?? spuse Exodia.
Miko o împinse pe Redleaf de lângă ea. Se ridică ameţită de jos şi privi spre pădure. Făcu un pas, dar se prăbuşi în genunchi. Balthasar şi Elf Kid se repeziră la ea să o ridice de jos, dar aceasta se smuci de lângă ei:
– Lăsaţi-mă! Nu mă atingeţi!
Momotaro îşi întinse gâtul spre ea. Se încolăci în jurul ei şi o prinse în strânsoarea trupului său lunguieţ, atât cât aceasta să nu poată să scape. Miko începu să îl lovească cu pumnii nervoasă. Încerca să îşi înfigă unchile în pielea lui şiş a scape, dar se răni la mâini în solzii acestuia. Îl privi cu ochii în lacrimi şi strigă la el înfrântă:
– Lasă-mă să plec! Nu ai cum să înţelegi?
? ? Oare? Nu sunt eu care de secole sta singur pe fundul unui lac? Crezi că eşti singura care a făcut greşeli? Cu toţii facem. Până şi cei? sacrii??, spuse Exodia pe un ton duios.
Miko înghiţi în sec şi izbucni în hohote de plâns. Îşi lăsă capul pe trupul lui Momotaro şi îşi ascunse capul sub una din aripile lui.
Exodia spuse:
? ? Avo bedo tithen n?n??
Elf Kid clipi de câteva ori repede:
– Ce zice?
– Vorbeşte în limba veche? Cred, zise Balthasar căscând.
Miko casca şi ea printre suspine. Redleaf se sprijini de un copac, apoi căzu jos, abia mai putând să îşi ţină ochii deschişi şi zise:
– Cuvinte de?adormire?
– ?Avo? b-bed?, repetă Balthasar înainte să cadă din picioare în iarbă albă.
– ? Suntem o rasă? slabă, îngână Elf Kid întins pe jos şi închise ochii adormit.
Shuin privi la cei care dormeau şi zise către Momotaro:
– Era necesar?
? ? Este necesar. Doar aşa vor putea să plece să-l înfrunte pe Lord. Le-am dat doar un simplu motiv??
– Motiv? Aveau deja. Le-a distrus ascunzătoarea. Ştii câtă durere aţi provocat? Sau măcar va pasă? se răsti Shuin la cei doi.
? ? Îţi înţeleg mânia. Dar ei nu aveau de gând să lupte. Doreau doar să găsească o nouă ascunzătoare pentru dragoni. Acum gândeşti că îi folosesc ca pioni. Nu prea bunul meu prieten? Nu vor fi niciodată pioni? Unii vor fi eroi?, zise Exodia, iar privirile lui şi a lui Momotaro se îndreptară spre Balthasar.
– Ai să le spune-ţi cine sunte-ţi de fapt?
?- O vor descoperi singuri. Aceasta este menirea lor? Soarta îşi joacă cărţile??
– Soarta?! Mie mi se pare că tu îţi joci cărţile? VOI vă jucaţi cărţile?, urlă Shuin privindu-i pe Momotaro şi Exodia.
?- Înţelege, voi sunteţi singurii care pot să schimbe soarta acestui ţinut? ?, spuse Exodia.
Momotaro îl privi cu ochi rugători pe Shuin. Acesta dădu dezaprobator din cap şi se îndepărta de el fără să mai scoată vreun cuvânt. Se mai întoarse o dată şi îi privi pe cei patru cum dormeau, apoi dispăru în pădure. Exodia se ?evaporă? şi el, iar Momotaro rămase lângă ei alături de dragoni. O voce se auzi pretutindeni:
? ? Dormiţi? Somnul e un sfetnic bun??

***

TO BE CONTINUED…