Zeri se ridică de jos şi privi în jur. Întuneric. Totul era scufundat în beznă. Mai privi o dată spre locul în care lăsase corpul neînsufleţit a lui Fangorn, dar nu zări nimic. Nici urmă de el. Nu i se părea un lucru straniu, dacă fusese, cumva, înghiţit de pământ. Probabil Assane asta făcuse cu bietul tânăr. Suspină adânc şi privi înainte. O briză rece îl împinse un pas în spate. Simţi răceala aerului pe obrajii umezi de lacrimi. Se şterse pe fata cu dosul palmei şi păşi hotărât înainte. Dar piciorul i se lovi de un obstacol. Stătu câteva secunde nemişcat, apoi lovi iar cu piciorul în obiectul străin. Părea să fie lemn? o poartă sau o uşă. Îşi întinse mâinile în faţă. Acestea se opriră pe suprafara rece şi lucioasă a unei uşi de lemn. Pipăi formele de pe ea. I se părea că erau şerpi cu solzi. Oricum multe dintre acele lucruri sculptate în poartă, erau fie şerpi, tentacule său? rădăcini? mari şi groase. Apoi simţi colţii unei guri căscate în palmă. Duse mâna în altă parte, iar degetele i se adânciră în orbitele unui craniu, apoi simţi sub ele mai multe. Toate cu guri căscate într-un ramjet sinistru. Sau era doar imaginaţia lui Zeri care în acel moment îi juca feste. Respira greu şi dădu dezaprobator din cap, parcă încercând să alunge un gând rău. Îşi ridică pentru câteva secunde palmele de pe suprafaţa crestată cu figuri ciudate, pentru a le aşeza imediat înapoi. Şoaptele lui se auziră cu ecou în tunel:
?- ?Unde este zăvorul ăla blestemat??
O altă şoaptă îi răspunse:
?- ? Mai josss??
Zeri se dădu câţiva paşi în spate şi privi în jur aiurit:
– Assane?!
?- Daaa? Ce cauţi? e mai?josss??, continuă vocea.
Zeri se încruntă şi zise:
– Nu am nevoie de ajutorul tău zgripţuroaico!
?- Ba eu cred? că ai nevoie de tot ajutorul pe care îl poţi primi??
– Lasă-mă în pace! M-ai ajutat destul!
?- Câtă răutate?sssi eu vreau doar sssa ajut? Doar atât? Sssa ajut? Rău, rău, rău??
Zeri îşi lipi palmele înapoi pe uşă, dar în clipa când şi le plimbă peste figurile reci, una din gurile căscate ale unei bestii de lemn, îşi încleştă colţii, gata să îi muşte mâna. Zeri scoase un ţipăt ascuţit şi îşi retrase mâinile speriat. Privi poarta. Din intunerit zări două luciri reci şi albe, apoi auzi un mârâit. Simţi că ceva îl trage de pantaloni şi privi în jos. La picioarele lui se târau, agăţându-se de el câteva schelete negre cu ochii roşii ca văpaia focului. Tânărul le privi înmărmurit. Începu să lovească cu picioarele în oasele umblătoare, dar acestea se desprindeau de corp, doar pentru câteva secunde, ca să se lipească înapoi, asemenea unor cuie de fier atrase de un magnet puternic. În tunel se auzi iar râsetul lui Assane, apoi şoaptele ei sâsâite:
?- Ţi-am ssspusss că ai nevoie de ajutor? Dar voi muritorii, niciodată nu assscultati? De aceea plătiţi asssa ssscump??
Deodată în faţa lui Zeri apăru din senin cadavrul lui Fangorn, agăţat în aceleaşi tentacule care îl uciseră. Assane zise:
?- Vezi?! Vezi?! Vezi?! Vezi ce face nesssabuinta din voi? Asssta face? Moarte face??
Zeri urlă nervos, închise ochii şi împinse din faţa lui corpul. Dădu să păşească în faţă, dar un tentacul i se încolăci în jurul picioarelor şi îl ridică fulgerător în aer. Zeri îşi adânci degetele în pământ, căutând disperat ceva de care să se agaţe. Mâinile i se loviră de o rădăcină tare de copac. Îşi încolăci degetele în jurul ei şi trase înapoi cu putere. Assane tiui parcă nervoasă:
?- Omuleţul curajosss??
– Foarte curajos scorpie! urlă acesta smulgând rădăcina din pământ.
Zeri se balansa de câteva ori, luându-şi avânt, iar în clipa când ajunse lângă tentaculul ce îl lega, înfipse colţul ascuţit al rădăcinii în el. Un urlat prelung îl făcu pe acesta să îşi astupe urechile. Picioarele i se eliberară din strânsoare şi tânărul se rostogoli pe jos. Pipăi pământul cu degetele în căutarea altei rădăcini. Assase şuieră nervoasă:
?- Blestemat să fi!?
Zeri se întoarse şi văzu cum spre el veneau trei tentacule uriaşe, cu vârfurile ascuţite. Din pământ nişte mâini scheletice îl prinseră într-o strânsoare din care nu mai putea scăpa, iar doi şerpi se încolăciră în jurul picioarelor imobilizându-l, iar celălalt în jurul gâtului sufocându-l. Tentaculele se apropiau fulgerător spre el. Zeri scoase un urlet disperat, apoi se auzi un trosnet, de parcă câteva oase se rupseră şi liniştea se lăsă în tunel.
Apoi se auzi un scâncet şi vocea sâsâită a lui Assane:
?- Tată? ?
O voce gravă se făcu auzită:
– Copila mea? Eşti un guardian? Nu ai dreptul să omori ce cine doreşti tu? El, este liber?
?- ? Dar??
Zeri deschise ochii. Cele trei tentacule erau acum ţintuite în pământ, la câţiva milimetrii de corpul lui. Şerpii care îl imobilizaseră cu câteva minute înainte zăceau morţi lângă el, sfârtecaţi în zeci de bucăţi. Doar mâinile scheletice negricioase îl mai ţineau prizonier. Tânărul privi în jur. Desluşi o făptură imbrataca într-o pelerină, lungă şi neagră, iar lângă el, o altă creatură. Aceasta din urmă, era înaltă şi subţire, de parcă trupul i-ar fi fost o tulpină firavă de floare. Părul lung şi castaniu parcă era viu, şuviţele zvâcnindu-i ritmic la fiecare cuvânt ce nu dorea să îl audă de la interlocutorul ei. Fata cu obrajii supţi şi ochi migdalaţi cu luciri verzi. Buzele îi erau subţiri şi lăsau la iveală o dantură albă cu dinţi mărunţi şi ascuţiţi ca a unui animal. Trupul subţire îi era înveşmântat cu o pelerină strânsă pe corp de o culoare verde închis, care se îmbină cu pielea ei, de un ton verde mai deschis. Mâinile i se terminau cu nişte degete lungi şi noduroase cu gheare lungi negre. Deodată privirea de gheaţă se aţinti asupra lui Zeri. Acesta înghiţi în sec, dar simţi cum mâinile scheletelor îl slăbesc din strânsoare. Se ridică de jos, abia ţinându-se pe picioare şi se apropie de cei doi balangadindu-se. O privi pe Assane timp de câteva secunde apoi, pe cel de lângă ea. Acesta îi făcu doar semn să se îndepărteze, iar Zeri nu se împotrivi. Cei doi nu mai zăboviră prea mult la taclale, iar în scurt timp tânărul o observă pe Assane cum dispare în peretele tunelului, asemenea unei fantome. Lângă el se afla doar cel ce îl salvase. Zeri îşi placă capul şi zise:
– Îţi mulţumesc?
– Ştiu, îi răspunse acesta, apoi continuă. Intră. Te aşteptam?
Apoi se întoarse către el, îl privi în ochi şi spuse:
– Îmi pare rău pentru prietenul tău? Fangorn?
– ? Da?
– Fiica mea este şi ea asemenea ?copiilor? ei? Greu de stăpânit uneori?
Observând tremurul nervos al băiatului de lângă el, bătrânul zise:
– ? Dar mai bine intra. Avem de discutat?
Zeri respire adânc şi îl urmă pe bătrân în interiorul încăperii, în care el dorise să intre cu ceva vreme înainte. De undeva de sus, o rază albă lumina mijlocul încăperii, unde se afla un altar din mai multe pietre. Zeri îl privi lung. Piatra de la baza era roşie, cea de peste ea era negra, urma una galbenă, una gri, apoi una portocalie. Urmau altele patru, care erau aşezate în perechi de câte două. Prima pereche era formată din două pietre aşezate una peste alta, brună şi albă şi cealaltă din două pietre aşezate la fel, brună şi galbenă. De sub perechea de pietre dinspre exterior, atârna un lanţ de argint. De el stătea agăţată o a zecea piatră în formă de vârf de săgeată, atintinta spre pământ, de culoare violetă. Din poveştile lui Kaoru, nu reieşise niciodată că un asemenea ansamblu pietros se afla în acea încăpere, dar lui i se părea cunoscut monumentul. Apoi îşi aduse aminte. Citise despre el în vechile legende. Acolo unde se afla un asemenea monument, sălăşluia un Zeu. Aşa îşi marcau ei teritoriul. Fiecare cu un element ce îl caracteriza. Iar acele pietre îl făceau pe Înţelept, Zeul Pământului. Zeri îşi ridică privirile spre el. Dar nu mai dădu de batrenelul de până atunci. Mantau era căzută la pământ, iar în faţa lui stătea o creatură imensă maronie. Avea caracteristici umanoide, dar era construit total din piatră şi stătură lui era impresionantă. Se legăna în stânga şi dreapta cu mişcări greoaie, evitând parcă să păşească. Privirea creaturii se îndrepta spre Zeri. Ochii îi păreau a fi două bile de foc ce zvâcneau în interiorul unor cratere întunecate. Apoi o voce sugrumată se auzi în încăperea rece:
– Adună-ţi oamenii. Pleci la război? Tu eşti Zeri, fiul lui Monuhil, iar îndatoririle tale trebuie să se împlinească. Trecutul tău este o hartă pe care tu o vei studia?şi urmă?
Zeri rămase cu gura căscată, apoi zise în şoaptă:
– ? Dimnar? Zeul Pământului? Deci a sosit timpul?

***

TO BE CONTINUED…