Afară dragonii începură să urle, parcă a disperare. Rossack şi Lack fuseseră omorâţi de către vânători. De fapt Momotaro cu Dimnar îi omorâră în clipa când mutaţiile începură să se manifeste în corpuril lor. Un nou fel de vânători nu erau bineveniţi, nu de acea statură, nu atunci. Sannur, Parran şi Nirod erau grav răniţi. Momotaro le îngheţase rănile, în speranţa că otrava vânătorilor nu se va împrăştia în corpul dragonilor, producând mutaţia. Redleaf măcelărise mulţi lleraci şi natyzi, iar acum simţea că nu se mai descurca şi că puterile o lăsau. Apoi, imaginea lui Miko şi a dragonilor morţi în luptă din ascunzătoare îi apărea în minte şi un val de furie o mână să lupte mai departe. Shuin era alături de ea, mânuindu-şi în lupta sabia imensă şi arcul cu săgeţi. Dragonii se împuţinaseră, dar reduseră considerabil numărul vânătorilor, care acum mai atacau doar dacă erau siguri că vor putea omora prada. Câmpul de luptă era acum înconjurat de un zid de flăcări ridicate de suflul dragonilor şi care lumina totul, în aşa fel ca vânătorii să nu îşi mai găsească loc de ascuns. Zeri privi în jur, apoi se năpusti asupra lui Kaoru:
– Unde-i Sidonix?! urlă acesta.
– Nu ştiu! îl împinse de lângă el Kaoru.
– Caută-l!!! Avem nevoie de el! striaga Zeri.
Kaoru se retrase lângă el şi închise ochii, concetrandu-se pentru câteva secunde. Apoi începu să vadă imaginea unei fete cu părul roşiatic şi ochi goi şi negrii, rânjindu-i. Kaoru deschise brusc ochii. Îl pirivi pe Zeri şi zise:
– Ceva nu e în regulă?
– Ce ai văzut?
– ? Nu ştiu? O fată?
– Nocturnă?
– NU!
– Kei?
– NU!
– Atunci? ? Cum arată?
Kaoru ezită timp de câteva secunde apoi zise:
– Par foarte lung roşu?
– REDLEAF?! strigă Zeri.
– ? Lasă-mă să termin! Nu era Redleaf? Avea ochi negrii, dar erau ?ochii de moarte?. Mama lui Sidonix era singura care avea asemenea ochi? Pentru că era?, dar fu interrupt din vorbă de Exodia.
? – ? E Cursssseed?? se auzi vocea zumzaita.
Zeri şi Kaoru fură învăluiţi de ceaţă. Zeri zise:
– Exodia?
Ceaţa dispăru brusc şi în faţa celor doi stătea o arătare vaporoasă argintie.Exodia spuse:
– ?Ea este Cursssed. Sora geamănă a fratelui vostru.?
– ÎNCĂ UN COPIL?! urlă Zeri.
– Trecutul o să ne igroape pe toţi, zise Kaoru.
– ?Ar fi cazul să mergeţi să îl ajutaţi? ?, spuse Exodia evaporându-se.

Majin îl cără pe Balthasar deasupra unui prăpăstii. Pe fundul acesteia, se afla altarul în care zăcea adormită Tenshi. Balthasar privi lumina ce pâlpâia din interior şi simţi brusc cum inima i se rupe. În acea clipă ştiu că acolo jos se odihnea singura lui iubire adevărată, Tenshi. Privi spre Majin şi se prinse cu un braţ de el şi cu celălalt mânuia sabia, încercând să-l lovească. Începu să se zbată tot mai tare, făcându-l pe Majin să se apropie tot mai tare de pământ. Când consideră că era destul de aproape, lovi cu sabia braţul lui Majin. Acesta scoase un urlet şi îl scăpă. Balthasar se lovi de stâncă rece. Scoase un icnit scurt la contactul cu pământul. Se rostogoli pe piatra neagră, oprindu-se cu spatele în coşciugul lui Tenshi. Scapă sabia din mână şi rămase acolo câteva secunde, nemaifiind în stare să se mişte. În cele din urmă răsuflă greu şi se ridică de jos nemaibagand în seamă rănile de pe corpul lui. Privi în interiorul sicriului aflat lângă el. Chipul palid al feţei, părea senin. Îşi întinse mâinile spre ea, dar acestea pătrunseră prin corpul ei, neatingându-l. Balthasar tresări speriat. Îl privi pe Majin care zbura haotic deasupra lui şi urlă:
– Ce i-ai făcut?!
– Eu?! Nu te uita la mine, îi răspunse aceasta. Treaba mea nu este să am grijă de ea? ci de tine! Şi asta am să şi fac! urlă acesta îndreptându-se fulgerător spre el.
Majin se repezi la el şi îl prinse de gât, strângându-l cu putere în pumni. Balthasar lovi cu picioarele încercând să se elibereze, dar simţi brusc cum puterile îl lasa şi că nu mai reuşea să respire. Dar strânsoarea încetă brusc. Balthasar căzu pe jos respirând greu, încercând să îşi recapete aerul pierdut. Privi în jur. Majin se afla la câţiva paşi de el, dar încremenit. Reuşea doar să scâncească neajutorat. Părea mai mult mirat, decât speriat de starea în care se afla. Observă că părul lui negru crescuse dintr-o dată foarte mult, ajungând pe piatră moartă a peşterii. Brusc pletele negre se trasformara în lemn, în rădăcini. Şuviţele lungi începură să se adâncească în pământ, sfredelind stâncă, prizandu-şi sporii în ea. Majin rămase ţintuit la pământ. În jur începu să se audă o voce zumzaita şi ceata începu să se împrăştie pretutindeni:
? ? Celebrin g?r! Celebrin g?r! Celebrim g?r!?
Balthasar nu mai zabozi. Aceasta era şansa lui. Se ridică de jos şi luă sabia în mâini. O ridică deasupra lui Majin şi lovi, retezându-i capul. Acesta rămase sprijinit în rădăcinile ce se prinseră în stâncă, cu ochii goi şi albi, holbându-se undeva. Corpul neînsufleţit se prăbuşi la pământ, trasformandu-se într-o adunătură de virmi negricioşi, care îşi croi repede drum prin crăpăturile stâncilor, pierzându-se în măruntaiele lui. Tânărul luptător rămase mut de uimire. Încerca să rostească ceva, darn u reuşi. Văzuse multe, dar asemenea lucruri nu încetau s ail uimească. Lângă Balthasar apărură brusc Exodia şi Momotaro în forma lor reală. După câteva secunde Dimnar apăru şi el. Cei trei înconjurară sicriul lui Tenshi. Balthasar îi privi pe cei trei pe rând. Lângă el se afla o creatură de stâncă imensă şi masivă, Dimnar, Zeul Pământului, o altă asemenea unuir nor, care împrăştia ceaţă în jur, Exodia, Zeul Aerului şi ultima, lichidă, care lua forma dragonului albastru, sau a unui rău care curgea printre pietre, Momotaro, Zeul Apei. Lipsea doar Zeul Focului, care în acel moment era inamicul lor. Dar acesta nu întârzie să îşi facă prezenţa. Vocea lui se auzi în încăperea înaltă:
? ? Morn ?r, luin naur, Echado e guren feredir! Morn ?r, luin naur, Echado e guren feredir! Morn ?r, luin naur, Echado e guren feredir!?
Exodia ascultă vocea timp de câteva secunde, apoi zise:
? – Un blessstem? Pentru Sssidonix??
Balthasar urlă nervos şi epuizat de calmul cu care cele trei spirite tratau situaţia:
– Nu puteţi să îl opriţi?!
– ? Hmmm? Vrăjile şi blestemele nu pot fi desfăcute. Hmmm? Ele trebuie lăsate să îşi urmeze cursul? Hmmm?, spuse Dimnar.
– Dar? , încerca Balthasar să mai spună ceva, dar nu puteţi să-l lăsaţi să facă asta. A distrus deja prea mult?
Momotaro se preschimbă în dragonul albastru, apoi într-un râu limpede printre pietrele negre în decursul câtorva secunde. Exodia se ondui după valurile mici făcute de apă şi zise:
? – Fiecare are destinul lui? El ştie de ce este aici şi acceptă acest lucru??
– Dar?, zise Balthasar, încercând încă să se impotrivesca.
Cuvintele însă rămaseră nerostite. Zeul Focului paşi în încăperea de piatră. Balthasar privi cu ochi mari arătarea ce îşi făcu apariţia în peştera altarului. Era o creatură înaltă şi subţire, cuprinsă de flăcări. Îşi întinse aripile, îndreptându-le spre Momotaro şi urlă. Îşi mişca capul în stânga şi dreapta apoi zise:
– Momotarooo? Exodiaaa şi Dimnaaar?
Dimnar se întoarse către noul venit şi spuse cu dispreţ în glas:
– Methos!
– Lord Methos, îl corectă Zeul Focului.
– Nu pentru mult timp. Ai încălcat regulile, luându-mi captiva fiica. Cu ce drept?
– Ah, poveşti pentru copii?, casca acesta plictisit. Doar pentru că fiinţele umane mă lasa? rece? , hohoti acesta, apoi adăugă, aţi venit să vă luptaţi cu mine. Aşa-i? Dar nu mă puteţi înfrânge pentru că o am pe Tenshi, care în clipa când se va evapora cu totul, îmi va ceda mie toată puterea ei, iar voi nu mai aveţi ce face împotriva mea? Niciodată! Iar băiatul vostru aici, nu o poate atinge, zise Methos arătând către Balthasar, care încerca din răsputeri să o scoată pe Tenshi din sicriul de piatră.
Methos continua la fel de pasiv şi îngâmfat:
– Singurii care o pot atinge sunteţi voi? Dar pentru asta trebuie să mă omorâţi înainte? Şi nu puteţi? , rânji arătarea în flăcări. Dar mă gândesc că vreţi să încercaţi oricum? Deci? Începem?

Sidonix se opri brusc din luptă. Simţi cum inima i se opreşte în piept. O privi pe Cursed cu ochi mari. Acesta îl privi la rândul ei mirată şi păşi spre el parcă temătoare:
– Sper că asta e doar un truc de-al tău?, şuieră aceasta.
Sidonix nu îi răspunse. Scapă sabia din mână şi îşi duse mâna la piept, parcă căutând organul care înceta să mai pulseze viaţa în el. Bătăile inimii lui încetară. Apoi simţi o durere în stomac şi un val de căldură, care îi invada tot corpul. Ameţi şi căzu în genunchi. Trase aer adânc în piept, adâncindu-şi degetele lungi în carnea pieptului. Icni şi încercă din nou să respire, dar nu reuşi. Se sprijini într-o mână şi dădu să se ridice, dar corpul îi fu cuprins de frisoane. Lasă capul în pământ şi scuipă sânge. Stătu nemişcat câteva secunde ascultând. Îşi auzi inima pulsând pentru ultima dată, apoi linişte. Se prăbuşi la pământ fără suflare. Cursed se dădu câţiva paşi în spate. Se încruntă şi urlă nervoasă:
– METHOS! SIDONIX ESTE AL MEU! Nu aveai nici un drept asupra lui! şi lovi pământul cu piciorul.
Îşi baga sabia în teacă şi se apropie de Sidonix. Îl prinse de braţe, îl trase lângă ea şi îl întoarse pe spate. Ochii acestuia erau albi şi gura îi stătea întredeschisă, parcă dorind să spună ceva. Cursed îşi miji ochii şi pufni pe nas:
– Nu-mi vine să cred că mi l-a luat de sub nas? Aşa se duce dracului destinul meu?
Dar atenţia îi fu captată de către un sunet. Îşi ciuli urechile lunguieţe, străpunse de zale argintii şi îşi privi fratele mai bine. Pielea de pe gât începuse să se crape. În urma ei se distingea doar un strat negru de membrana. Cursed se ridică în picioare şi zâmbi parcă satisfăcută şi zise în şoaptă, doar pentru sine:
? ? Se transformă în bestia care e? Asta o să fie mai distractive decât credeam?? îşi linse buzele şi se ridică de lângă el.
Brusc, pielea de pe corpul lui Sidonix se rupse în mii de bucăţele, lăsând în urmă un cocon de piele gol sfârtecat. O umbră neagră se ridică dintre resturi fixând-o pe Cursed. Apoi umbra păru că începe să prindă formă. Cursed se simţi privită de ochii albi şi reci ai creaturii nou-născute, deşi încă nu reuşea să distingă toate trăsăturile ei. Se dădu câţiva paşi în spate şi iscodi arătarea ce se înălţa la câţiva paşi de ea. Un muget prelung se auzi în peşteră, iar umbra îşi deschise ochii. Cursed surâse amar, parcă speriată:
– Albi şi reci? Te-a trasformat într-un vânător de suflete…
Sidonix îşi întoarse privirile spre Cursed şi se apropie încet de ea. Păşea precaut, de parcă nu mai făcuse alt pas în viaţa lui. Când ajunse lângă Cursed începu să o adulmece. Aceasta rămase nemişcată privindu-l. În cele din urmă aceasta îşi făcu curaj şi îşi ridică mâna stângă aşezându-şi palma precaută pe creştetul lui. Dar nu simţi pielea sau părul aspru şi negre care îl ştia. În schimb mâna i se adânci într-o materie vâscoasă, neagră, care parcă îi îngheţă simţurile. Cursed îşi întoarse privirile spre Sidonix. Respiră adânc şi îşi duse mâna dreaptă spre sabie. Dar în clipa când îşi strânse pumnul pe mânerul ei, simţi o durere insuportabilă, care pornea din gât şi se întindea în umăr, apoi în stomac. Înghiţi în sec şi se prăbuşi pe jos. Sângele începu să îi curgă în şiroaie din rană pe care Sidonix i-o făcuse cu o singură lovitură a ghearelor sale. Mai avu timp să îl privească cum dispăru subit în umbra unei stânci. Se aştepta să îl vadă cum reapare la fel de repede, din umbră pe care o făcea propriul ei corp pe pământ. Dar vânătorul apăru rânjind din balta de sânge care se formase lângă ea. Cursed făcu ochi mari şi urlă disperată:
– GURTHO IM M?R HETHU!!!
O arătare cenuşie trasparentă se ridică brusc din corpul ei. Vânătorul urlă enervat şi începu să lovească apariţia trasparentă, încercând să o atingă, dar aceasta se mişcă mai repede decât el. Vânătorul pufni şi mai urla o dată spre fantomă care se evaporase undeva în peşteră. Se întoarse brusc şi se apropie de marginea piscului. Privi jos, unde Methos, Dimnar, Exodia şi Momotaro se aflau. Îi ignoră pe cei patru şi privi spre Tenshi, apoi răcni puternic. Methos privi în sus şi zâmbi:
– Băiatul nostru s-a trasformat?
Balthasar îl privi pe Sidonix, cu un aer disperat şi şopti:
– Oh nu! Asta era ultimul lucru pe care mi-l doream acum?
Methos se întoarse către el şi zise indiferent:
– I-al drept un test de bărbăţie? Aproape că îmi vine să spun că ţi-o dau pe Tenshi vie şi nevătămată dacă reuşeşti să îl înfrângi? Dar nu! Ştiu că oricum nu o să reuşeşti aşa că de ce să mă chinui degeaba? Prefer să te chinui pe tine?
Un bol de foc se forma în palma Lordului, dar care în loc să fie aruncat spre Balthasar, îl lovi pe Dimnar. Acesta pară lovitura cu braţul, dar bucăţi din el se împrăştiară în aer. Dimnar îşi privi braţul lovit şi bucăţile împrăştiate pretutindeni. Inspiră adânc, iar bucăţile de piatră începură să se regrupeze în gaura lăsată de bolul de foc. În câteva secunde acesta era regenerat. Ridică braţul în aer şi mârâi. De undeva de sus o bucată de stâncă imensă se desprinse şi levita câteva secunde în aer. Dimnar îşi lăsă braţul jos, iar bolovanul se prăbuşi peste Methos, făcându-se ţăndări. Smocuri de foc albastru, praf şi bucăţi de piatră săriră în toate părţile, făcându-l pe Balthasar să se ferească. Methos păru înfrânt, dar asemenea apei, firicele de foc albastru şi fum începură să se regrupeze într-un singur loc, reconstruindu-i trupul sfâşiat. Exodia împrăştie ceaţa argintie în jur, apoi o rafală de vânt puternic împrăştie trupul lui Methos. Dar în peştera începu să se audă un surâs macabru, apoi vocea lui Methos:
? ? Normal acest lucru m-ar fi distrus? Dar nu acum??

Zeri şi Kaoru se caţăra pe stâncile negre şi ajunseră pe platforma unde Cursed şi Sidonix încercară să se lupte. Zeri nimeni cu palma în baltă se sânge ce zăcea lângă corpul lui Cursed. Îşi întoarse privirile spre undă de lichid roşu şi o văzu pe aceasta. Se strâmbă şi îi făcu semn lui Kaoru. Acesta se întoarse şi o văzu şi el, apoi zise:
– Ea este cea pe care am văzut-o?
– Deci ea este Cursed? Sora noastră?, zise Zeri gânditor.
– A fost, îl corectă Kaoru. Se pare că Sidonix a avut grijă de ea.
Zeri ezită timp de câteva secunde, privind trupul sfârtecat al lui Sidonix, care se afla la câţiva paşi de ei, apoi murmură:
– Nu fi aşa sigur?
– Ce vrei să spui?
Zeri arătă cu degetul spre Sidonix. Kaoru se dădu câţiva paşi în spate şi zise:
– Ce-i asta?
– ? Cred că Sid?
Kaoru îşi lasă privirile în pământ:
– Mai întâi Kaeru, acum Sidonix?
– ? Şi Cursed, zise Zeri.
Kaoru îl privi parcă uimit. Zeri se justifică imediat:
– Aşa sunt eu? Îmi pasă de membrii familiei, indiferent că sunt răi sau buni?
Kaoru nu-i răspunse. Se afla la marginea stâncii şi privea jos la spectacolul ce se desfăşura acolo. Îi făcu semn lui Zeri, iar acesta se apropie de el. Privi şi el, apoi zise:
– Toţi zeii noştrii sunt acolo?
– Şi toţi sunt la fel de neputincioşi ca noi în faţa Lordului? Dacă vom trăi acestui război, îţi vine să crezi că noi suntem cei care scriu istoria? zise Kaoru zambing amar.
– Totdeauna noi am fost cei care am scris istoria. Noi oamenii? Dar acum? trebuie să fie o metodă să îl distr?
Dar se opri din vorbit. Se ridică şi privi în jur. Scrută în întuneric şi zise:
– Ai auzit?
– Să aud ce? spuse Kaoru.
– ? Mârâitul?
– Nu a fost nici un mârâit? Hai jos. Nu o să stau să privesc o luptă cum se desfăşoară sub nasul meu şi eu nu fac nimic. Vreau să scrii cum m-am dus şi m-am bătut cu ?înflăcăratul? acela?
– Nu? Stai? a fost un mârâit? , insistă Zeri.
– Nu a fost nimic, se împotrivi Kaoru, deja vizibil enervat.
Dar când dădu să se ridice, din umbra unei stânci, apăru Sidonix. Zeri făcu ochi mari şi urlă:
– Ţi-am spus că a fost un mârâit!!! Ţi-am spus eu! Ţi-am spus!!!
Kaoru privi creatura timp de câteva secunde. În minte începură să i se deruleze brusc nişte imagini. Auzi vocea Lordului strigând blestemul şi apoi văzu cu ochii minţii, metamorfoza lui Sidonix. Începu să murmure ceva neinteligibil. Zeri îl privi nervos şi zise:
– Ce ai?
– ? Imposibil?
– CE?! urlă iar Zeri.
– ? E? Sidonix?
Zeri privi creatura din faţa lui şi zise cu glas stins:
– ? Dar? e un… vânător de suflete?!!!
Kaoru dădu aprobator din cap apoi strigă:
– FUGI!!!
Cei doi o luară la fugă în direcţii diferite, coborând cât puteau de repede, peretele de stâncă. Sidonix scoase un răget puternic şi pufni pe nările adâncite al capului său rotund. Privi în jos spre cei doi care se îndepărtau de el, dar atenţia îi fu captată din nou de trupul transparent a lui Tenshi.

***

TO BE CONTINUED…