O arătare înveşmântată într-o mantie lungă neagră şi o glugă ce îi acoperea întreg capul stătea în dreptul unui mormânt de piatră. Mormântul era susţinut şi prins de lanţuri de foc ce coborau spre pământ, suspendate de undeva de sus. Zalele lanţului nu erau din metal, inelele lui fiind formate din flăcări arzătoare de culoarea albastru. Lângă coşciug se ridică un copac uscat cu crengi rare şi distorsionate, de parcă cineva i le rupsese pe toate şi apoi a încercat să le lipească la loc. Pe crengile lui stăteau prinse în grămezi mici de ceară, lumânări negre, a căror flacăra era tot albastră, că cea a zalelor lanţului. Dar dinautrul cosciugului pâlpâia o lumină albă. În el stătea întinsă Tenshi. Corpul îi părea transparent, iar colţurile pietroase de stâncă, nu îi mai împungeau corpul ci îl străpungeau, dar fără să îl vatameze. Silueta neagră de lângă mormânt zâmbi:
– Te apropi de sfârşit micuţa mea? Dormi? Dormi somnul veşnic?
Dar apoi un lucru neaşteptat se întâmplă. Creatura neagră simţi că paralizează. Icni încercând să se mişte, dar nu reuşi. Pleoapele ochilor lui Tenshi şi buzele i se mişcară. Tânăra şopti ceva. Şoapta ei se auzi cu ecou în peştera:
? ? Meleth nin??
Din coşciugul rece lumina ţâşni afară inundând peşteră. Flăcările albastre ale lanţului şi ale lumânărilor deveniră roşii. Corpul tinerei părea că prinde formă din nou. Crengile copacului începură să se îndrepte şi câţiva muguri apărură subit pe ele, unii din ei scoţând la iveală nişte frunze mici şi verzi. Arătarea neagră reuşi în cele din urmă să bolborosească ceva:
? ? Im iaur raug? Im iaur raug?Raugiel? Raugiel??
Brusc lumină scăzu din intensitate, flăcările deveniră din nou albastre, iar corpul fetei deveni iar fantomatic. Silueta se retrase câţiva paşi în spate. Părea speriat. Răsufla greu. După câteva secunde se apropie iar de coşciug. Duse mâna spre gâtul tinerei, îl prinse în palmă şi strânse cu putere. Pielea creaturii era negricioasa, avea degete lungi ce se terminau nu nişte gheare ascuţite. Flăcările albastre ţâşniră din palma lui şi formară un cerc în jurul gâtului fetei. Arătarea scrâşni printre dinţi:
– Blestemată mică! Încerci să ieşi din corp? Crezi că e aşa uşor să mă înfrângi? Energia care o mai ai nu te ajută cu nimic. Încă nu ai înţeles că prea iubitul tău Balthasar nu vine să te salveze? De fapt chiar în momentul ăsta îşi face de cap cu două surori jucăuşe. Ah, te-a uitat? Lasă-te păgubaşa. Uită-l? Uită iubirea pentru el?
Dar flăcările albastre se preschimbară din nou în flăcări roşii. Cercul de foc albastru se preschimbă într-un bol de foc roşu şi prinseră mana tuciurie că într-o capcană . Creatura îşi retrase mâna de pe gâtul ei panicat. Îşi privi palma arsă şi urlă nervos:
– Încăpăţânat-o! Blestemată să fi tu şi?IUBIREA ta! Cumva tot voi distruge ultima fărâmă de sentiment care îl nutreşti pentru el şi care te ţine în viaţă. O dată cu el se va duce şi viaţa ta, iar energia ta va fi doar a mea?
Se îndepărta de coşciug şi intră într-unul din tunele peşterii, dispărând în el. În urma lui se mai auzeau în ecou doar bolborositul lui enervat:
? – ?Balthasar? Jigodie mică??

Undeva sus, ascunşi după nişte stânci stăteau Majin şi Kei. Kei privise scena în tăcere. În cele din urmă Majin o îmboldi şi zise:
– Ce ai frumuseţe?
Acesta nu îi răspunse. Priverea ei era pierdută undeva în gol. Părea tristă. Majin se încruntă şi o lovi cu palma peste faţă. Kei se întoarse către el şi urlă nervoasă. Se năpusti asupra lui. Îşi ridică pumnul şi lovi, dar Majin se feri. Pumnul creaturii lovi peretele de stâncă, zdrobindu-l. Majin sări într-o parte şi făcu un pas în spatele ei. O prinse de braţul drept şi îl întoarse la spate ţintuind-o la perete. Se lipi de ea şi zise:
– În sfârşit reacţionezi cumva? Mi-a plăcut? Îmi place şi acum. Ne dă ocazia să fim mai? apropiaţi unul de altul. Nu crezi? Ce nu îmi place e că devi tot mai slabă? Nu e cazul să o urmezi pe Nocturnă? Nu crezi?
Kei îşi deschise aripile şi le încolăci în jurul corpului lui Majin. Acesta icni. Kei zise:
– De când îţi pasă ţie de ceva sau cineva?
Majin râse şi zise:
– Eşti puternică? Dar nu îndeajuns? Chiar nu îmi place să te rănesc?Dar nu-mi dai de ales? Nu că mi-ar păsa?
Creatura se încovoie încercând să se elibereze cât de cât din strânsoarea aripilor lui Kei. Când reuşi îşi deschise şi el aripile. Acestea le străpunseră pe ale lui Kei. Aceasta urlă de durere. Majin îşi strânse aripile lângă corp cu o mişcare rapidă. Erau mânjite cu sângele care se prelingea pe ele, lăsând în urma balti roşii pe pământul negru. O smuci pe Kei şi o aruncă la pământ. Acesta se retrase într-un colţ înfrântă. Se târa lângă o stâncă şi se sprijini de ea. Îşi privi aripile sfârtecate, apoi îl privi pe Majin cu o undă de dispreţ, dar parcă şi cu resemnare. Acesta urlă şi se apropie de ea cu paşi mari. Ajuns lângă ea o ridică de jos hatind-o şi urlă la ea:
– CE SE ÎNTÂMPLĂ CU TINE?!?!?!
Kei privi în jos, la mormântul lui Tenshi. Majin îi urmări privirea. Pufni scârbit:
– Nu-mi spune că simţi milă pentru ea? Întâi Nocturnă, acum tu? Blestemate zilele când Tenshi se trezeşte. Ne distruge pe toţi? Blestemat să fie sentimentul ce îl poartă cu ea?
Kei surâse şi prinse braţul lui Majin între mâinile ei, apoi zise:
– De ce să fie blestemat? Sentimentul acela e mai nimicitor decât vrei să recunoşti. E mai puternic decât orice. A fost mai puternic decât Nocturnă. E mai puternic decât mine şi eventual decât tine sau Lordul. Poate dacă l-ai simţi şi tu ai putea să fi ca ea? Dacă doar un sentiment din ea poate face aşa ceva, imaginează-ţi ce poate face ea?
– Dacă era aşa puternică, ea sau acel sentiment, de mult se trezea. Tragi concluzii pripite soro.
– Ţi se pare că nu încearcă? îi tăie Kei propoziţia.
Majin pufni nervos şi o împinse pe Kei de lângă el:
– Sugerezi cumva să? simt?
– De ce nu? Dar nu orice?
– ? Înţeleg… , zise Majin gânditor, apoi continuă, vrei să simt? iubire??
Kei incuvinta surâzând. Majin îi răspunse cu acelaşi zâmbet binevoitor, dar brusc îl preschimbă într-un ramjet sinistru:
– IUBIRE?! Te-ai smintit!!! NESĂBUITO! De ce trebuie să te complici în asemenea nimicuri? Priveşte în schimb lucrurile altfel. Iubirea, nu este un sentiment pur?
– Te înşeli?, se împotrivi Kei.
– Lasă-mă să termin, o repezi Majin. Iubirea nu este un sentiment pur. Când iubeşti veşnic vei avea îndoieli, ?dacă nu mă iubeşte cum iubesc eu?? şi aşa mai departe? Dar ura în schimb, uite un sentiment pe care? îl? iubesc, râse Majin ironic. De ce? Ura este pură. Atunci când urăşti nu mai este loc de nici un dubiu. Urăşti din inimă, până în măduva oaselor. Un sentiment sublim?, o privi pe Kei şi continuă, îmi dai dreptate? Uit-o pe Nocturnă. Revino-ţi! Altfel vei împărtăşi aceasi soarta. Merită să mori pentru iubire? Îţi răspund eu la această întrebare? Nu!
– ?Dar ştii că în cele din urmă, ea va câştiga? Aşa-i? zise Kei arătând spre arătarea trasparentă, captiva în racla de piatră.
Majin se încruntă şi zise nervos:
– Nu mai vorbeşte Kei? Kei a murit?
Aceasta îl privi senină şi îi răspunse:
– ? A murit când a murit şi Nocturnă?
– ? Tenshi?, scrâşni Majin.
Corpul lui Kei se lumină şi se ridică în aer. Majin o privea cu ochi mari. Pentru o clipă I se păru că o zăreşte pe Tenshi levitând în faţa lui, nu pe Kei. Acesta îşi întinse braţele lungi şi subţiri spre el. Flăcări roşii ţâşniră din palmele ei, împresurându-l. Peştera începu să se cutremure. Majin încremeni. Îşi acoperi ochii cu palmele, orbit de lumină din jurul lui. Dar brusc întunericul se lăsă din nou în încăpere. Majin deschise ochii. În faţa lui, Kei stătea suspendată în aer. Trei suliţe groase îi străpungeau trupul, ţintuind-o de peretele de piatră din spatele ei. În spatele lui Majin şase lleraci erau gata de atac. Trei dintre ei îşi mai ţineau suliţele în mână, gata să le arunce la orice mişcare a lui Kei. Majin privi spre altarul lui Tenshi. O creatură înaltă şi subţire se afla lângă el. Corpul parcă îi era format din fum negru şi era cuprins de flăcări albastre. Din spate se ridicau două aripi înflăcărate. O ţinea pe Tenshi lângă el, acoperindu-i fata cu palma de fum, parcă încercând să o înece. Creatura de foc bolborosea ceva, dar glasul semăna mai mult cu un zumzet surd şi gros. Majin distinse doar cuvântul ?Raugiel?. Lordul o învinse încă o dată pe Tenshi, dar momentele ei de luciditate mai costară unul din cei mai importanţi pioni ai Lordului, Kei. Lordul o aruncă cu scârba pe Tenshi în coşciugul de piatră şi înfăşură un lanţ în jurul lui. Îl privi pe Majin timp de câteva secunde, apoi răcni puternic:
– G?SH!!! G?SH!!! G?SH!!!
Din crăpături şi tunele apărură o puzderie de natyzi şi lleracii, toţi urlând acelaşi lucru şi aclamându-l:
? ? G?SH!!! G?SH!!! G?SH!!!?
Majin repetă în şoaptă privind în jur:
?- ? Foc! Foc! Foc! E timp de război! Focul să ardă tot? Focul să omoare??
Îl privi pe Lord până când acesta dinsparu într-un nor de fum negru într-unul din tunele. Armatele lui erau deja pregatatite şi mărşăluiau prin Barând?r la luptă. Trebuia să plece şi el. Timpul sosise. Privi iar spre altarul în care era prinsă Tenshi. Frunzele verzi ale copacului se uscară şi căzură peste ea. Zâmbi parcă liniştit. O mai privi încă o dată pe Kei, apoi se întoarse să plece. Dar se opri brusc. În faţa lui stătea o persoană înveşmântată într-o robă neagră. Majin privi înapoi dezorientat, apoi din nou prezenta. Adulmecă aerul cu nasul, apoi zise:
– ? Stăpâne? Tu eşti?
Dar de sub gluga se auzi o voce feminină. Personajul îşi arata chipul. Era o tânără. Fata albă şi părul lung,buclat şi roşu. Când tânăra îşi ridică ochii spre el, Majin se dădu un pas înapoi. Privirea ei era rece şi patruzatoare cu ochi negrii-albastrui, asemenea văpăii Lordului. Majin zâmbi şi îşi drese glasul, apoi zise:
– ? M-ai speriat? Cursed? Bănuiesc că nu eşti aici doar să priveşti spectacolul?
Tânăra îi zâmbi amabil şi îi răspunse:
– Într-un fel. Am venit să iau ce îmi aparţine.
Majin o privi cu un aer nedumerit:
– ? Şi aia ce ar fi?
– ? Viaţa fratelui meu geamăn?, răspunse aceasta la fel de senină. Ştiu că va veni aici? Îl simt. În ultimul timp în simt tot mai aproape?
Majin dădu aprobator din cap:
– Aha? Îl vrei pe Sidonix… Eh, atunci ar fi bine să plecăm. Războiul a început, iar noi avem o luptă de câştigat.
– Nu, tu ai o luptă de câştigat. Eu am doar o viaţă?
– Obsesia asta a ta, sincer, mă lasă rece. Tot ce admir la tine e că omori absolut orice să îţi îndeplineşti ţelul?
Cursed ridică din umeri indiferenta şi strânse la piept sabia ce o ţinea în mâini. Îl privi pe Majin:
– Mergem? Eu nu ştiu să zbor ca tine, aşa că o să dureze ceva vreme?
– Dar cine a zis că merg cu tine?
Cursed ridică din nou din umeri. Îi întoarse spatele lui Majin şi făcu un pas înainte, pregătită să se îndepărteze de el. Dar în secunda următoare scoase sabia din teacă şi o îndrepta fulgerător spre Majin. O opri în dreptul gâtului lui. Acesta rămase mut. Cursed îşi miji ochii şi zise răspicat:
– Niciodată să nu mai îmi răspunzi obraznic. Unei fete nu se vorbeşte cu asemenea ton! Jur că te fac mâncare pentru ciori dacă încă o dată îmi vorbeşti aşa. Cadavru zburător?
Acestea fiind spuse, tânăra îşi baga sabia în teacă, se întoarse şi se îndepărta de el. Majin rămase încă nemişcat. În spatele lui auzi un râs grohăit:
– Ca să vezi? E jumătate om şi e mai bună ca tine. E bine că e de partea noastră.
Majin se întoarse enervat şi urlă:
– Mai scoate un cuvânt şi te omor vier?, dar vorbele îi rămaseră blocate.
În faţa lui stătea Lordul. Acesta din urmă se aplecă spre el şi zise:
– Vei avea ocazia să omori. Acum dute!
Majin îşi plecă capul şi se întoarse să plece. Lordul continuă:
– ? Şi nu încerca să mă tragi pe sfoară. Eu sunt cel care te-a creat. Gândurile tale nu sunt un secret pentru mine? Acum pleacă?
Majin nu mai spuse nimic. Îşi desfăcu aripile şi îşi luă zborul spre o deschizătură în stâncă, ce ducea spre suprafaţă.

***

TO BE CONTINUED…