De patru zile, Kaoru, alături de Sidonix, Kaeru şi armata lui se aflau pe drum în ţinutul sterp al Barând?rului. Armata care îi înconjura era imensă, dar parcă pentru Kaoru, nu destul de mare pentru a înfrânge armatele inamice. Ştia prea bine că hoardele Lordului erau mult mai numeroase, el însuşi obişnuia să mâne în luptă şi pe deasupra mai avea la îndemână diferite creaturi nemaivăzute. Ştia că Lordul avea să îşi trimită în luptă ?vânătorii?. Creaturi hidoase şi negre, capabile să îţi fure sufletul. Kaoru se strâmbă. Privi în jur. Linişte. Prea linişte. Erau ditamai armata care venea nestigherita spre bârlogul lui şi el, nu mişca un degent? Kaoru îşi privi fraţii. Kaeru avea un aer mai liniştit decât şi-ar fi putut închipui, iar Sidonix că de obicei, părea plictisit şi indiferent. MuadDib îşi găsise liniştea în veşnică vorbărie cu Musashi, care părea mai mult decât încântat să îi asculte poveştile. Zâmbi. Doi ?copii? se regăsiră în pustiu. Axi părea deranjat de vorbăria celor doi, dar nu dădea vreun semn să îi oprească, aşa că nu schiţă nici un alt gest decât cel de a da dezaprobator din cap, ori de câte ori MuadDib începea să umfle faptele prea tare. Mai mult ca sigur că cei doi aveau să îşi piardă vieţile în lupta ce avea să se işte, aşa că dacă acea ?vorba multă? îi ajută în vreun fel, fie că ultima lor dorinţă nerostită să se consume.

Privi încă o dată în jur. Spera la ceva anume. Un semn că Lordul mai era acolo, că încerca să îi atace şi că nu aveau să fie prinşi într-o capcană. Se întoarse către Kaeru şi îl privi timp de câteva secunde insistent, apoi se întoarse înapoi, privind drumul pe care îl trabatusera până atunci. Repetă gestul de câteva ori, strâmbându-se şi dând din cap în semn dezaprobator. Devenea neliniştit de-a binelea. Privi iar în jur. Îşi puse mâna pe sabie şi grijuliu, cu vârful degetelor începu să desfacă nodurile cu care teaca era prinsă de cingătoarea de la brâu. Sidonix îl privi pe furiş, dar nu spuse nimic. Teaca cu sabia, căzură pe jos, împrăştiind în jur praful. Kaoru se opri din mers. Kaeru îl privi şi zise:
– Ce s-a întâmplat?
– ? Ah, nimic, sabia? Mergeţi înainte, vă ajung eu?, se scuză Kaoru aplecându-se după sabie.
Kaeru ridică din umeri şi plecă mai departe indiferent. Kaoru îşi ridică sabia şi o agaţa în grabă înapoi la brâu. Alerga spre grup, dar rămase cu câţiva paşi în spatele lui Kaeru. Privi în fata timp de câteva secunde, asigurand-şi drumul şi prizând ritmul coloanei de luptători, apoi închise ochii. Respiră adânc de câteva ori. Începu să repete în gând: ?Rado a ţară e!? ? ?Rado a ţară e!?? ?Rado a ţară e!? ??Kaeru ţară!???Kaeru ţară!?? ?Rado a ţară e!?? ?Rado a tara Kaeru!? Brusc în mintea lui Kaoru începură să se deruleze diferite imagini. Văzu o pădure cu copaci înalţi şi trunchiuri drepte, cu frunze mărunte şi verzi. Îl văzu pe Kaeru alergând printer ei, urmărit de ceva. Avea mâinile însângerate, iar platoşa de pe piept sfârtecată, prin fisura ei scurgându-se sângele fratelui său. Văzu urmăritorii? Erau ?vânători?? doi, furişându-se asemenea în umbrele din jurul lor. Auzi urletele celorlalţi ostaşi măcelăriţi de bestiile Lordului. Sufletele lor erau devorate de acesta creaturi. Apoi auzi altă voce? Axi? Îi urmărea îndeaproape pe cei trei. Kaeru dispăru? Apoi alte imagini. Unul din vânători muşcându-l pe Kaeru de umăr, sfâşiindu-i carnea. Auzi strigătul de durere al fratelui său şi vocea lui încercând să înduplece bestia să îl elibereze: ?? breitho guren! ? BREITHO GUREN!!!? Văzu bestia îndepărtându-se, dar apoi imaginea deveni înceţoşată şi dispăru brusc. Kaoru simţi o durere în tâmple, de parcă cineva îi înfipse un cuţit în ele. Scrâşni din dinţi şi îl privi pe Kaeru. Zise în şoaptă:
? ? ?? breitho? guren?? Nu-mi fură sufletul? Nu? ?breitho?? rupe? <>??
Kaeru se opri din mers brusc. Se întoarse către Kaoru şi îl privi sceptic. Kaoru îi întoarse aceasi privire, dar chinuită de durere, apoi căzu în genunchi vlăguit. Musashi îl privi timp de câteva secunde şi se repezi la el. Îl ridică de jos tăcut, dar nu se putu abţine şi zise:
– Domnule? sunte-ţi bine?
Kaoru dădu aprobator din cap. Kaeru veni lângă el. Cei doi îşi schimbară nişte priviri tăioase, de parcă îşi aflaseră cele mai ascunse secrete. În capul lui Kaoru răsună vocea lui Kaeru: ?Ştiu că priveşti. Nu mai scormoni în trecut. Lasă amintitrile rele acolo unde sunt?Ai încredere în mine… frate?? Kaoru înghiţi în sec şi rămase mut, privindu-şi fratele geamăn îndepărtându-se de el. Zise doar pentru el:
? ? Ce îmi ascunzi Kaeru??
Axi şi MuadDib venire şi ei lângă el. Axi zise:
– Kaoru, sigur eşti bine? Eşti cam palid?
– ? E probabil din cauza căldurii. Atâta timp, sub pământ la răcoare? M-am dezobişnuit cu arşiţă asta…, zise acesta privind spre înaltul cerului.
– Eh, ar fi bine să te obişnuieşti. Acolo unde stă Lordul, e? graoznic, zise Axi cu o undă de amărăciune în glas, amintindu-şi zilele de chin, petrecute în bârlogul Lordului.
– CE? îi întoarse Kaoru o privire uimită.
– Ah da!Din câte am înţeles, vom intra înăuntru, după Lord?
Kaoru rămase tăcut. ?Înăuntru? Aşa departe? Cumva Lordul îi lasa să o salveze şi pe Tenshi şi să plece nestigheriti de acolo?? Poate dacă îl rugau frumos, pleca cu totul de pe acele ţinuturi? Şi poate refăcea tot ce distruse până atunci?? . Kaoru se încruntă. Îi privi pe Musashi, MuadDib şi Axi cum se îndepărtau de el, apoi se întoarse din nou către fratele lui. Repetă iar în gând ?Rado a tara Kaeru!?, dar nimic. Parcă porţile spre mintea lui Kaeru fuseseră ferecate brusc. Se trezi smucit de cineva, apoi auzi vocea lui Sidonix, care îi şoptea:
? ? Ce s-ar întâmpla dacă ai opera mai subtil? Până şi eu mi-am dat seama că încerci să-i scormoneşti căpşorul preţios. Spune-mi ce ai aflat, pentru că de când mărşăluim prin ţinutul ăsta blestemat, nu a fost picior de llerac sau natyz pe aici. Dat fiind că suntem în ţinutul Lordului, mie cel puţin mi se pare mai mult decât ciudat. Până acum, la kilometrii depărtare, ascunşi prin păduri, eram atacaţi de Majin şi restul, iar acum, cu hoarda de oameni după noi, trecem neobservaţi? A făcut cineva vreo vrajă înainte să plecăm? Pentru că dacă e totul real şi nu visam, asta e singura explicaţie plauzibilă??
?- Vrăjile nu te pot face invizibil. Te fac doar să te treci neobservat? Iar la câţi suntem? mă îndoiesc că putem să facem asta? Doar în caz că suntem toţi praf şi pulbere şi ajungem să ne camuflăm în peisaj… sau am murit cu toţii şi visam încă că mergem la luptă??, răspunse Kaoru în şoaptă, masându-şi tâmplele.
? ? Morţii nu visează, rânji Sidonix, apoi continuă, ? Deci frăţioare? Ce ai aflat??
? ? Nimic important?Am văzut doar o parte din ce s-a întâmplat când Kaeru a fost rănit de un vânător??
? ? Poţi să fi rănit de un vânător fără să îţi pierzi sufletul??
Kaoru îi întoarse o privire uimită lui Sidonix şi zise parcă înecându-se în cuvinte:
? ? Nu ştiu? Eu cred că are suflet??, arătând spre Kaeru.
? ? Nu ştiu care e treaba, dar nu-mi place deloc ce se întâmplă? Ori nu am înţeles eu planul de bătaie, ori nu a fost bine făcut, dar am sentimentul că o să fim măcelăriţi ca nişte animale? Şi în plus? Mai am şi sentimentul ăsta ciudat? ?
? ? Ce sentiment?? insinta Kaoru.
? ? Că? Că ceva antic? Legat de mine? Mă umareste??
Kaoru dădu dezaprobator din cap şi continuă:
? ? Nu prea avem ce face decât să aşteptăm şi să vedem ce se întâmplă, apoi tăcu timp de câteva secunde şi continuă, ceva antic? De ce am impresia că devi paranoic??
? ? Nu îmi place deloc cum sună fraza asta? <>? şi nu sunt paranoic. Simt lucrurile mai bine că voi? oamenii??
Kaoru suspină şi îl privi iar pe Kaeru, apoi zise:
? ? Sper că Zeri e pe drum??

Armata se opri brusc. În faţa lor se ridică din pământ o fortăreaţă de piatra colţuroasă. Văgăune adânci şi întunecate se deschideau spre exterior, peşteri cu tunele adânci, ce duceau spre inima pământului. Dinautru se auzea un huruit lung şi un şuierat puternic. ?Probabil vântul?, gândi Musashi descurajat, adulmecând aerul uscat şi statut. Kaeru se caţăra pe o stâncă, se întoarse către mulţime şi strigă:
– A venit timpul să luptăm! Să luptăm pentru liberatea noastră!
Urletele ostaşilor răsunară cu ecou printre stânci. Sidonix îşi încrucişă braţele pe piept şi şopti plictisit:
? ? Ah, uitasem? Discursul de încurajare??
Kaeru continuă:
– A venit vremea să alegem o tabără. O tabără care ne va garanta izbândă şi bunăstarea vremurilor ce vor veni! Sunte-ţi cu mine?!
Kaoru se încruntă. Sidonix se aplecă spre el:
– Ce sunt balivernele astea cu ?alegerea taberei? şi ?victoria ce va să vină??
– ? Taci?, îi tăie Kaoru propoziţia.
– A venit vremea să luptăm! SUNTEŢI CU MINE?! VICTORIA ESTE A NOASTRĂ!!! urlă Kaeru, ridicând în aer sabia, care până atunci îi atârna la brâu.
Kaoru şi Sidonix rămaseră muţi. În mâna lui Kaeru nu stătea o sabie strălucitoare, ci una întunecată, din metal tuciuriu, asemenea săbiilor făurite de inamic, dar Kaeru continuă:
– ? Uniunea dintre noi va cuceri toate temerile!, apoi îi privi pe Kaoru şi Sidonix, SUNTE-ŢI CU MINE?! PENTRU VICTORIE!
Kaoru scrâşni printre dinţi şi strigă:
– VICTORIA NU ÎI FAVORIZEAZĂ NICI PE CEI DREPŢI, NICI PE CEI RĂI! ÎI FAVORIZEAZĂ PE CEI PREGĂTIŢI!
– ? Iar noi suntem! adăugă Kaeru rânjind.
Kaoru dădu dezaprobator din cap, apoi îi privi pe cei adunaţi acolo şi zise:
– Atât vă spun? Fie că strămoşii noştrii, să ne dea puterea necesară mâinii, pentru a ghida sabia? , apoi îl privi pe Kaeru şi zise, să strigăm numele tatălui nostru?
Kaeru îl privi dintr-o dată speriat. Kaoru repetă:
– Kaeru? Numele tatălui nostru?
Sidonix rămase cu gura căscată şi zise:
? ? Nu ştie numele tatălui??
Kaoru se apropie de Kaeru şi îndreptă sabia spre gâtul lui. Zise cu dispreţ în glas:
– Cine eşti? Unde e Kaeru?
– EU SUNT KAERU!!! Nu mă vezi?! SUNT EU? FRATELE TĂU!!!
– Dacă eşti fratele meu, spune numele tatălui nostru? SPUNE-L!!! urlă nervos Kaoru.
– ? Kaoru? Ce faci?? Lasă sabia jos?
– SPUNE-L!!! urlă acesta încă o dată, nervos de-a binelea. Nu poţi să îl spui? pentru că tu nu eşti? fratele meu?!!!
Kaeru se dădu câţiva paşi în spate, apoi zise rânjind:
– Nesăbuitule! Chiar crezi că ai vreo şansă împotriva lui?
– CE?!?! exclamară deodată Axi şi Sidonix surprinşi.
– Dar asta nu e motiv să i te alături Kaeru, zise Kaoru printre lacrimi.
Deodată Kaeru inspiră adânc şi tuşi zgomotos, apoi începu să râdă în hohote. Dar vocea i se schimbă brusc. Devenise mult mai groasă şi gravă:
– De parcă a avut de ales. Ce vezi tu acum este doar ce a mai rămas din Kaeru. Doar o cochilie? fără? suflet?
Dinautrul peşterilor negre începură să se audă urlete şi strigăte de luptă. Deodată un puhoi de lleraci şi natyzi năvăliră afară. Alergau în cerc inprejmuindu-i pe noii veniţi. Râsul lui Kaeru se înteţi, apoi se întoarse către armata lui şi strigă:
– Băieţi, prada asta e prea uşoară? OMORÂŢI-I!!!
Musashi privi în jur speriat şi îşi scoase sabia din teaca:
– De ce nu am văzut schimbarea în el? De ce? De ce? urlă acesta privind mulţimea de creature hidoase ce îl înconjura la fiecare nouă secundă.
Axi îl hăti, înainte ca acesta să fie lovit de unul din gardieni şi zise:
– Pentru că ne-a păcălit pe toţi. Trebuia şi eu să mă gândesc că am scăpat prea uşor din temniţa Lordului, că am trecut prea uşor prin tot deşertul ăsta? Dar liberatatea te orbeşte atunci când o găseşti în sfârşit? Muad! PĂZEA!!!
MuadDib îşi scoase sabia din teacă. Începu să lovească în stânga şi dreapta apărându-se de ploaia de săbii ce se abătu asupra lui. Vocea lui Kaeru se auzi din depărtare:
– Cred că sunteţi prea puţini ca să puteţi să îmi rezistaţi?
Sidonix taie mâna unuia dintre luptători şi îi smulse şi cealaltă sabia din mână. Cu ambele mâini înarmate, începu să taie corpurile oştilor din jurul lui. Sângele roşu ţâşnea peste tot, îmbibând praful cu el. Kaeru zâmbi:
– O baie de sânge? Ce frumos?
Musashi fu lovit cu mânarul unui săbii în spate. Se prăbuşi pe jos în nămolul format din sângele ce se scurgea din trupuri şi praful deşertului. Se întoarse scârbit pe spate şi privi la cel ce îl lovise. Era chiar unul din prietenii lui. Făcu ochi mari şi strigă:
– Dallno! Dallno! Sunt eu? Musashi! Nu mă recunoşti?… Dallno??
Dar cel din faţa lui nu dădea semne că îi pasă. Ridică sabia deasupra capului, pregătindu-se să lovească. Musashi se întoarse şi începu să caute în nămol ceva cu care să se apare. Găsi lancea frântă a unuia din luptători. O ridică deasupra lui şi pară lovitura lui Dallno în clipa când acesta lovi. Îl împinse cu piciorul în stomac, îndepărtându-l de el şi se ridică în picioare grăbit. Dar din spate cineva îl lovi din nou. Căzu înapoi în genunchi ameţit. Mai auzi doar lovitura metalului, apoi linişte. Deschise ochii încet, mai întâi mijindu-i, apoi normal. În faţa lui, Dallno şi încă un oştean stăteau întinşi pe jos cu fetele zdrobite shi cu mijlocul sfârtecat. Fu hătit de Sidonix de jos, care părea bucuros că luptă:
– Nu e timp de lupte în noroi copile. Ţine asta şi rupe tot? , zise Sidonix aruncându-i în mâini una din săbiile lui.
Musashi îl privi parcă vrăjit şi incuvinta cu un gest absent din cap. Kaoru era încolţit de cinci luptători. Îi privi pe rând. Păreau toţi nişte păpuşi. Mintea le fusese înceţoşată sau doar sufletele lor dispăruse, nu ştia sigur, dar cei din faţa lui nu mai erau umani. Aceştia erau uşor de înfrânt, loviturile lor fiind mecanice şi previzibile, iar trupurile prea slabe ca să mai reziste mult unei lupte adevărate. Îi dobora pe doi dintre ei cu o singură lovitură a spadei, iar ceilalţi trei fură călcaţi în picioare, fără milă, de doi lleraci care veneau după el. Se pare că forţele Lordului deja intrau în luptă şi singurii care luptau împotriva lor erau Sidonix, Musashi, MuadDib, Axi şi el. Musashi părea mai hotărât că niciodată. Spinteca în stânga şi dreapta tot ce prindea. Mulţi dintre cei pe care îi omorâse îi fuseseră prieteni, iar faptul că acum trebuia să îi omoare îl durea mai tare. Se opri pentru câteva secunde şi îşi şterse lacrimile din ochi. Privi în jur dezorientat. Armata Lordului devenea tot mai numeroasă cu fiecare minut. Făcu un calcul rapid, dar nu reuşi să găsească o metodă rapidă pentru situaţia în care se afla. Îl privi pe MuadDib. Acesta era rănit. Platoşa îi fusese spartă pe umărul drept, iar bucata de metal îi intrase în carne. Dar şi aşa, tânărul lovea în continuare în stânga şi dreapta, croindu-şi drum printre inamici. Apoi îl văzu pe Sidonix. Acesta stătea întins la pământ, pe spate, ţintuit acolo de patru lleraci care loveau necontenint cu ciocanele imense în scutul îndoit pe care acesta îl ţinea deasupra lui. Se încruntă şi păşi hotărât spre adunătură. În drum spre ei culese încă o sabie de jos iar când ajunse lângă cei patru, înfipse lamele lor în spatele a doi dintre ei. Le scoase rapid şi se dădu câţiva paşi în spate. Cei doi pufniră pe nas, sângele tuciuriu invadându-le gura şi nasul şi căzură fără suflare peste Sidonix. Acesta tuşi sub greutatea lor. Ceilalţi doi priviră uimiţi la tovarăşii lor care muriseră, dar înainte să îşi dea seama ce se întâmplase de fapt, simţiră o durere în stomac. Priviră în jos şi îl zăriră pe Musashi rânjindu-le, spintacandu-le stomacele cu săbiile. Cu aceasi agilitate Musashi se retrase din calea lor. Cei doi lleraci căzură peste ceilalţi doi. Sidonix, ţintuit sub cei doi icni şi urlă:
– MUSASHI! SCOATE-MĂ DE AICI!!!
Acesta nu stătu pe gânduri şi începu să împinge cadavrele de lângă el, eliberându-l. Sidonix se ridică în picioare. Musashi îi întinse sabia şi îi zâmbi. Sidonix privi stânjenit în altă parte şi zise:
– Da copile? Acum suntem chit? Mulţumesc? Cred?
Musashi îi zâmbi larg şi se îndepărta de el tăcut.
Axi căzu în genunchi. Primise o lovitură în spate cu un ciocan. Auzise şi un trosnet şi presupuse că ceva era rupt acum în el, iar faptul că începuse să nu îşi mai simtă mâinile şi nu mai avea stabilitate în picioare îi întări convingerea. Imaginea din faţa ochilor lui se înceţoşă. Zise în şoaptă:
? ? E frică? şi oboseală?sunt prea mulţi? Nu am nimic? Sunt bine? Sunt bine??
Îşi privi palmele. Erau însângerate. Carnea se rupse pe ele de la intensitatea cu care ţinea mânerul sabiei în ele. Dar palemele îi erau pătate şi de sângele altora. Îl observă pe Kaeru care rânjea cocoţat pe stâncă lui şi oftă deznădăjduit. Avuse încredere în el şi se pare că Lordul îi furase sufletul, lăsându-le doar o marionetă. O marionetă care la rândul ei dirijase aşa mulţi oameni? Foarte mulţi oameni? Prea mulţi? Axi se încruntă şi strânse palmele în pumni, lovind pământul:
– BLESTEMATULE!!! Uite ce-ai făcut!!! O SĂ MI-O PLĂTEŞTI!
Se ridică de jos, agăţându-se de un llerac, îi suci gâtul şi îi smulse sabia din mâini, apoi porni spre Kaeru. Începu să lovească în jurul lui, îndepărtându-i pe cei în plus de lângă el, croidu-şi drum spre fostul lui lider. Ieşi din mulţime şi ajunse în faţa stâncii pe care Kaeru stătea. Îl privi cu ochii mijiţi şi strigă:
– Coboară! Coboară şi lupta dacă poţi!
Kaeru îl privi cu superioritate, apoi zise:
– Axi?
– COBOARĂ! repetă acesta.
– Cum doreşti, îi răspunse Kaeru pe un ton indiferent.
Dintr-un salt acesta ajunse lângă Axi. Acesta din urmă, rămase uimit. Kaeru îşi întinse sabia către el şi zise:
– Ei bine, m-ai chemat, am venit? Şi acum ce ai de gând să faci? Să mă omori? Cu ce motiv?
– TRĂDARE! Îmi este de ajuns?
– Ah? da, surâse Kaeru plictisit. Fie cum vrei tu? Dacă merită să mori pentru asta, îţi voi îndeplini dorinţa. Începem? întrebă Kaeru şi lovi cu sabia fără să ezite.
Axi se retrase câţiva paşi în spate. Scuruta capul, încercând să îşi revină în simţiri, apoi privi înainte. Imaginea lui Kaeru se dublă, apoi revenea iar la normal. Îşi miji ochii şi păşi înainte. Ridică sabia şi lovi. Dar Kaeru îi pară lovitura şi îl împinse de lângă el. Se roti pe un picior şi lovi cu pumnul, care se opri în falca lui Axi. Acesta căzu pe jos dezechilibrat de lovitura bruscă. Se ridică în coate şi scuipă sângele care îi invadase gura. Kaeru se apropie de el şi îl lovi în stomac cu piciorul. Axi rămase nemişcat, întins pe jos. Kaeru zise:
– Ei, tot mai eşti dornic să te lupţi cu mine?
Axi îşi întoarse capul şi îl privi printre gene:
– De fapt, moartea ta nu înseamnă nimic?, şopti acesta.
– Ce? se strâmbă Kaeru încercând să-l audă.
Axi se prinse cu mâinile de el, ajutându-se să se ridice. Se clătină pe picioare şi se sprijini în sabie ca într-un toiag, apoi făcu un pas spre Kaeru şi repetă:
– Moartea ta? nu înseamnă nimic?
Kaeru se încruntă, îl împinse de lângă el şi îl lovi cu dosul palmei peste faţă:
– ŞI CREZI CĂ A TA ÎNSEAMNĂ CEVA?! urlă nervos la el şi îndreptă sabia spre el.
Axi zâmbi ironic şi ridică spadă asupra lui Kaeru, apoi zise:
– ? Dar e un început?
Carnea ceda în fata lamei oţelite şi negre a armei. Axi căzu fără suflare pe jos, străpuns de spadă liderului, iar capul lui Kaeru se rostogoli la câţiva paşi depărtare de corpul lui. Cei doi stăteau răpuşi într-o baltă de sânge. Din cei doi mai rămaseră două trupuri neînsufleţite. Kaoru observa scena în ultima clipă, când amândoi erau deja morţi. Sidonix privi şi în aceasi direcţie şi zise parcă mâhnit:
? ? Adio frăţioare??

***

TO BE CONTINUED…