Takuya, având şapte sfere din opt, merge direct acasă după ce s-a teleportat şi deschide uşa de la studioul lui Koudai. Înăuntru, el găseşte memorandumul lui Koudai şi îl citeşte. Tatăl lui îi spune că el trebuie să-i calce pe urme, să-şi urmeze destinul. El îi povesteşte că după ce şi-a luat doctoratul, a venit în Sakaimachi pentru a găsi dovezi asupra rasei Celestialilor, pentru a-şi demonstra validitatea teoriilor sale cu orice preţ.

Văzând că comunitatea academică i-a respins teoriile, Koudai a început să călătorească, până când Ryuuzouji l-a chemat. La vremea respectivă, el preda la universitatea condusă de tatăl lui. El era tot un cercetător de istorie, care s-a dovedit impresionat de teza lui de doctorat, rugându-l să continue cercetarea la universitate. Tatăl lui Ryuuzouji a avut şi interesul personal de a combate un vechi rival, fostul profesor al lui Koudai.

Koudai a văzut apoi tapetul din casa directorului, care l-a făcut să realizeze rolul muntelui. Însă nu doar el era interesat în muntele triunghiular. El a făcut cunoştinţă cu Imagawa, ulterior făcând schimb de materiale. Apoi, o femeie i-a captat atenţia, Imagawa spunând că era considerată drept cea mai bătrână persoană din zonă, care locuise în preajma muntelui.

Dorind să o cunoască, Koudai a fost fermecat de frumuseţea blondei. El crezuse că este fiica persoanei respective, care se pare că era nevăzătoare. Ea spuse că o cheama Kaytia. Kaytia nu avea un registru al familiei, iar Koudai nu a insistat, fiind îndrăgostit de ea.

El a numit-o Keiko, înregistrând-o drept soţia lui. Ea era o femeie interesantă, ştiind unde se afla totul, chiar dacă era oarbă, ceea ce i s-a părut fascinant. Nu după mult timp, Takuya s-a născut. Abia atunci Keiko i-a spus povestea ei, despre cum a crescut, locul ei natal şi motivul pentru care ea a trebuit să rămână în Sakaimachi.

Koudai era extaziat de cele aflate. Se poate spune că Keiko era descendenta a rasei Celestialilor. El a realizat că menirea lui este de a afla originea existenţei noastre, adevărata natură a istoriei.

Motivul pentru care Keiko trebuia să rămână în zonă era existenţa unui metal rar aflat sub oraş, numit de către Koudai „Hypersense Stone”, care simte şi reacţionează la conştiinţă. Keiko a numit acest mineral flacăra vieţii ei, fără de care ea ar muri.
Ghinionul face că Geo Technics, o companie geologică străină, vroia să pună mâna pe acest metal rar. Acest lucru l-a făcut pe Koudai să se grăbească, metalul fiind sensibil la aer şi apă. Elucidarea misterului acest metal a devenit legat de obiectivul lui.

Însă Keiko a murit. Takuya ştia că ea a murit din cauza unei boli, însă nu aşa a murit ea, ci s-a sinucis, înjunghiindu-se cu propriile mâini. Înainte de a muri, ea îi spuse că nu este ea însăşi şi că trebuie să plece într-o călătorie, pentru binele urmaşului. El încă nu ştie de ce a făcut aşa ceva.

Lucrurile lăsate de ea erau Takuya şi Reflectorul, aşa fusese numit de Imagawa. Keiko l-a adus din locul ei natal, singura dovadă legată de rasa mistică. Se pare că îşi extrage energia din opt pietre HS cristalizate, permiţând transferul între dimensiuni.
Însă Keiko avea doar două sfere, celelalte fiind pierdute. Odată ce toate sferele vor fi adunate, Reflectorul va fi funcţional, însă Koudai nu ştie ce se va întâmpla concret. El a rugat-o pe Ayumi să producă pietre HS cristalizate, pentru a înlocui sferele, însă este aproape imposibil cu nivelul actual al tehnologiei.

Koudai îi spune să găsească cele opt sfere şi apoi să aducă Reflectorul la muntele triunghiular, la data şi ora stabilită.

Takuya găseşte ultima sferă, localizată în ceas (filmul de introducere) şi se îndreaptă spre muntele triunghiular.

Ajungând la munte, Takuya intră în tunelul care s-a deschis în faţa lui, ajungând până la o cameră cu un piedestal şi un puzzle, pe care îl rezolvă. Reflectorul s-a activat, deschizându-se o poartă.