Kaoru intră în cameră. Zeri se ridică de pe scaunul pe care stătuse până atunci şi aşteptă ca fratele lui să îl privească. Vestea pe care tocmai i-o spuse nu părea să fi adus vreo schimbare pe fața fratelui său. Aceasta înseamnă un singur lucru. Veştile de la NoOne nu erau tocmai bune. Se retrase câţiva paşi în spate, făcându-i loc să treacă. Kaoru îşi dădu jos mantaua de pe el şi o azvârli într-un colţ al camerei, pe jos. Se trânti pe pat şi rămase nemişcat. Zeri ridică haina de jos, o scutură şi o aşeză pe buturugă pe post de scaun pe care stătuse până atunci. Apoi se îndreptă spre Kaoru, care privea în gol. Se ghemui lângă pat şi îşi privi fratele timp de câteva secunde, apoi zise:
– M-ai auzit? Fangorn a aflat ceva…
Kaoru îşi adânci capul în perină, urlă, îşi ridică capul şi zise sâcâit:
– Ce ar putea să afle? Unde o ţine Lordul prizonieră pe Tenshi? Sau a găsit un corp pentru ea? Ce anume putea să găsească?
Zeri se încruntă:
– Eşti patetic! De câte ori vii de la întâlnirea cu… acel… ceva, faci aceleaşi mutre! Revino-ţi!
Kaoru îl privi cu un aer de reproş:
– Data viitoare mergi tu la el. Să vezi cum te simţi.
– Prea bine. De mult vreau să îi spun ce am pe suflet.
– De parcă l-ar interesa. Singurul lucru care îl interesează e să îşi recupereze fiica.
– Deci îi pasă…
– … Bineînţeles că îi pasă. Fără fiica lui s-a dus autoritatea.
– … Adică… Ce vrei să spui?
Kaoru se întoarse şi se ridică în capul oaselor. Îşi privi fratele şi pufni într-un râs chinuit:
– Nu ştiu ce vreau să spun. Nimic… Hai spune-mi ce a aflat Fangorn? Ceva despre Suflet?
Zeri dădu dezaprobator din cap. Kaoru îl privi parcă enervat:
– Atunci ce?
– … E de rău…
– Spune o dată!
– Mai ţii minte, când eram mici, ce s-a întâmplat cu satul nostru?
Kaoru îl privi cu ochi mari pe Zeri:
– Continuă…
– … Ei bine, cumva, Lordul… le-a adus înapoi… pe Nocturna şi Kei…
Kaoru izbucni într-un urlet. Se ridică de pe pat, făcu câţiva paşi, apoi se intorase către Zeri. Îl zmuci de jos şi urlă la el:
– E imposibil!!! IMPOSIBIL! Nu-i adevărat!
Zeri se smuci din strânsoare şi îl împinse pe Kaoru de lângă el. Se încruntă sâcâit şi zise:
– Nu e timpul pentru aşa ceva. Trebuie să facem cumva să alertăm şi pe restul. Nu cred că Kaeru ştie de ele. Iar creaturile care l-au atacat pe Kaeru atunci… cele care le-ai văzut atacându-l şi pe Sidonix, ei bine, sunt ultima creaţie a Lordului. Apar şi dispar cum doresc… magie… Problema e că Lordul devine tot mai puternic. Dacă a reuşit să le readucă la viaţă pe Nocturna şi Kei. Erau distrugătoare când erau doar nişte fiinţe umane, iar acum că nu mai sunt… Cine ştie de ce sunt în stare.
Kaoru se luă de cap:
– Nu o să izbândim aşa… Doar Nocturna şi Kei vor rade armatele noastre… Iar Lordul se comportă de parcă ne-ar şti fiecare mişcare.
Zeri se întoarse şi îl privi pe Kaoru. Rămase cu gura căscată. Kaoru dădu dezaprobator din cap, apoi zise în şoaptă:
– … Avem un turnător…
Zeri înghiţi în sec:
– Dar cum? Ne cunoaştem aliaţii de ani de zile. De ce tocmai acum?
– Pentru că acum Lordul devine disperat şi face tot ce poate să îşi adune câţi mai mulţi supuşi. De ce tocmai Nocturna şi Kei? Ele reprezintă temerea noastră… De unde ar fi putut afla de ele?
– … Kaeru…, zise în şoaptă Zeri.
Kaoru se întoarse către el furios:
– Sugerezi cumva că el ar fi trădătorul?
– NU! Ai întrebat de unde putea să afle de Nocturna şi Kei… şi ţi-am răspuns.
– Kaeru a fost la un pas să fie capturat…
– Dar nu a fost!
– … Da. Nu a fost, dar ce ştiu eu… poate i-au citit gândurile… Nu ştiu… am spus doar…
– Trebuie să plec.
– UNDE?! sari Zeri disperat.
– La Kaeru. Trebuie să aflu exact ce s-a întâmplat.
– Şi ce faci cu Organizaţia? Crezi că o să te lase pur şi simplu să pleci? Şi cine… rămâne aici la conducere?
Kaoru zâmbi:
– Tu!
– O nu! Nu mă laşi pe mine şef… Eu sunt fratele mai mic! Nu am voie! Asta e regula, doar când ceva rău se întâmplă… Kaoru, mai gândeşte-te…
– Nu e destul de rău ce se întâmplă? Nocturna şi Kei au fost trezite, Lordul o are pe Tenshi şi a creat nişte creaturi capabile să te doboare într-o clipită, avem un trădător, care ar putea fi chiar propriul meu frate şi dacă nu e el, aşa cum ai zis, ceva i s-a întâmplat. Iar dacă gândurile lui pot fi citite… Cât rău mai trebuie să se întâmple ca să pot să te las acum, şef peste situaţie? A sosit momentul când fratele mai mare, cere ajutor celui mic. Eşti alături de mine?
Zeri înghiţi în sec şi dădu aprobator din cap:
– Da.
– Perfect. Sunt sigur că o să te descurci perfect. Am încredere în tine.
– … Şi dacă păţeşti ceva… Pe drum…?
– Atunci o să ai grijă tu ca Lordul să nu îşi ducă planurile la bun sfârşit. Acum, te rog, pregăteşte-l pe Dorloth. E cel mai rapid dintre căi… Ne aşteaptă un drum lung…
Zeri incuvință şi ieşi din cameră grăbit. Kaoru îl privi cum dispare în tunel, după care se întoarse către unul din pereţii camerei, care era pictat cu o scenă de luptă. Era unul din episoadele bătăliei din satul lui, când Nocturna şi Kei îl arseră din temelii, dar fusese şi momentul când cele două îşi găsiseră sfârşitul sub lama sabiei tatălui său. Kaoru se apropie şi privi lung peretele. Atinse faţa tatălui său, apoi privi atent feţele celor două luptătoare. Îi păreau hidoase, dar probabil acea urâţenie venea din sufletul lor. Răutatea şi dorinţa de putere le făcea aşa. Dar fu oprit din gânduri de o durere cumplită. Simţi că urechile i se înfundă şi cum o greutate se lăsă în dosul cefei. O durere de cap îl cuprinse şi îl făcu să se prăbuşească la pământ. Căzu în genunchi urlând. Apoi senzaţia trecu brusc şi auzi limpede vocea Înţeleptului în urechi. Îl chema la el.
***
TO BE CONTINUED…