Kaoru gonise animalul deja de jumătate de zi şi probabil că ar fi plecat mai departe dacă acesta nu îi dădu semne clare de oboseală. Se hotărî într-un târziu ca să îl lase pe Dorloth să se odihnească. Îl opri şi îl descalecă. Calul spumega din cauza setei şi a alergăturii pe care o îndurase până atunci. Kaoru clătină din cap şi îşi privi animalul:
– Îmi pare rău Dorloth! Voi avea grijă să nu se mai întâmple.
Îl mângâie pe bot şi scoase din desaga ce o avea atârnată pe umăr un măr. Era proaspăt, mare şi roşu. Îl rupse în două şi îl dădu lui Dorloth. Aceasta îI înfulecă, apoi se retrase din faţa stăpânului său, căutând iarbă. Kaoru îl privi timp de câteva secunde apoi începu să îşi facă de lucru.
Posts Tagged → vanatorul de suflete
Vânătorul de Suflete: Episodul IX – Ascunzătoarea Dragonilor (preluare)
Balthasar se trezi brusc în zgomotul unor urlete infernale. Dădu să se ridice, dar se lovi de capul lui Miko, care stătea aplecată asupra lui. Cei doi se retraseră unul din fața altuia, cu mişcări stângace. Miko se ridică în picioare, frecându-şi fruntea. Balthasar o privi timp de câteva secunde, apoi îşi aminti urletele. Privi în jur ţinându-se de cap şi masându-şi locul lovit. O privi iar pe Miko, care stătea într-un colţ, muşcându-şi buza. Părea speriată sau poate surprinsă… sau jenată. Respiră adânc apoi zise:
– Ce-au fost urletele alea?
Vânătorul de Suflete: Episodul VIII – Prizonierul (preluare)
Axi deschise ochii. Se afla în acelaşi loc. Prins între nişte coloane subţiri de granit. Stătea ghemuit într-un colţ al coliviei de piatră, privind în gol. Se pare că adormise. De când stătea acolo, îşi dăduse seama că în timpul nopţii atmosfera în acea văgăună se răcea, devenea mai suportabilă. Toate jivinele Lordului ieşeau la suprafaţă, făcându-şi acolo de lucru. În timpul ziliei stăteau ascunse de razele soarelui şi adierea vântului, de parcă le-ar fi otrăvit şi unelteau împotriva “celor de sus” sau confecţionau arme, care mai de care mai mortale. Răsuflă greu. Dorea libertatea. Dar nu o putea avea. Cel puţin nu acum. Încă mai avea speranţa că va scăpa de acolo. Măcar el.
Vânătorul de Suflete: Episodul VII – Umbre din trecut (preluare)
Kaoru se ridică în picioare şi se întoarse către uşă. Păşi înainte ca teleghidat. Avea privirea fixă, de parcă urmă ceva anume îl orbise şi acum mergea pe nişte urme doar de el ştiute. Se întoarse la coridorul întunecat, unde se afla camera Înţeleptului. În clipa când păşi înăuntru, se auzi un urlet prelung de lup. Kaoru clipi brusc şi privi în jur aiurit, de parcă a fost trezit din transă. Inima îi bătea într-un ritm foarte alert şi respira la fel de repede. Privi în urma lui, apoi iar înainte. Începu să audă nişte mârâituri, apoi din întuneric desluşi doi ochi sclipitori. Se dădu un pas în spate, dar se opri. Înghiţi în sec. Nu se putea întâmpla aşa ceva. Una din creaturile Lordului era în ascunzătoarea lor.
Vânătorul de Suflete: Episodul VI – Despre Supuşii Lordului (preluare)
Kaoru intră în cameră. Zeri se ridică de pe scaunul pe care stătuse până atunci şi aşteptă ca fratele lui să îl privească. Vestea pe care tocmai i-o spuse nu părea să fi adus vreo schimbare pe fața fratelui său. Aceasta înseamnă un singur lucru. Veştile de la NoOne nu erau tocmai bune. Se retrase câţiva paşi în spate, făcându-i loc să treacă. Kaoru îşi dădu jos mantaua de pe el şi o azvârli într-un colţ al camerei, pe jos. Se trânti pe pat şi rămase nemişcat. Zeri ridică haina de jos, o scutură şi o aşeză pe buturugă pe post de scaun pe care stătuse până atunci. Apoi se îndreptă spre Kaoru, care privea în gol. Se ghemui lângă pat şi îşi privi fratele timp de câteva secunde, apoi zise:
Vânătorul de Suflete: Episodul V – Surorile “Dragon” (preluare)
Balthasar şi Miko priveau arătarea din văzduh. Era grandioasă. Solzii roşiatici străluceau în lumina soarelui. Balthasar îl privea cu gura căscată. Dragonul se roti de câteva ori deasupra lor, apoi se îndreptă lin spre pământ. Atinse solul cu labele din spate, îşi întinse gâtul înainte şi se lăsă uşor în faţă. Făcu câţiva paşi, şerpuindu-se asemenea unei şopârle şi îşi strânse aripile lângă corp. În acel moment Balthasar observă că şi acest dragon avea un călăreţ. O privi pe Miko, care stătea parcă speriată lângă el. Dragonul se apropia de ei. Era uriaş. Dacă îşi întindea gâtul, trecea de nivelul copacilor. Avea un cap mare, cu urechi mici, dar lunguieţe, la fel de roşii ca şi restul corpului, iar din spatele lor se ridicau două coarne mari. Din spatele acelor coarne crescuseră altele mai mici şi tot aşa, până când acestea se împreunau spre ceafa dragonului şi coborau pe gât în jos continuând pe spinarea lui, asemenea unei creste osoase. Ochii erau asemănători cu al unei reptile şi aveau culoarea galbenă. Dragonul deschise brusc botul şi scoase un răget ascuţit.
Vânătorul de Suflete: Episodul IV – Iubirea interzisă (preluare)
Soarele strălucea pe cer când el se trezi. Deschise ochii cu greu. Dar îi feri rapid de lumina care îl orbise. Îşi astupă fața cu palmele şi se rostogoli în iarbă. Gemu înfundat, de parcă ceva îl lovise. Stătu acolo câteva secunde, apoi se ridică în genunchi. Îşi luă palmele de pe faţă. Cu ochii mijiţi începu să privească în jur. Totul era liniştit şi paşnic. Parcă prea paşnic pentru zilele care tocmai trecuseră. Simţi din nou acel gol în stomac şi parcă deodată inima i se rupse în două. Se lasă greu pe coate şi strânse în pumni nişte smocuri de iarbă. Starea de tristeţe se transformă brusc în furie. Ura faptul că era muritor, iar puterile erau limitate. Ura faptul că nu putea să şi-o scoată din minte şi EA era tot ce vedea şi tot ce simţea în acel moment şi îl făcea neputincios. Iar acum EA i-a fost furată.
Vânătorul de Suflete: Episodul III – Înțeleptul (preluare)
Kaoru intră într-un tunel foarte slab luminat. Nu îşi dădu seama de acest lucru, până în clipa când se împiedică într-o rădăcină de copac care străpunse zidul de pământ şi îşi făcu loc mai departe în tunel. Se poticni, dar înaintă fără să privească în ce se lovise. Totuşi, obstacolul îl făcu să se întoarcă şi să caute o torţă. În cele din urmă, se întoarse la tunelul întunecat. Îşi făcu drum, avansând, dar parcă prea precaut. Undeva în faţa lui începu să se desluşească o uşă sculptată din lemn. Modelele de pe uşă fuseseră minuţios lustruite, iar în flacăra focului reflectau lumini roşiatice pe pereţii tunelului. Deodată, un curent puternic răscoli tunelul. Flacăra tortei pâlpâi şi se stinse subit. Kaoru rămase în întuneric. Înjură enervat şi aruncă torţa din mână. Se lipi de perete şi începu să înainteze pe lângă el, pipăindu-l cu degetele. Într-un final acestea ajunseră pe suprafaţa denivelată a uşii de lemn. Înghiţi în sec. Ura uşa aceea şi ura faptul că de câte ori încerca să aducă un pic de lumină în tunel, exista ceva care să împiedice acel lucru. Şi ştia că pe acolo mişună ceva. Şi mai era sigur că acele creaturi sculptate pe uşă puteau lua viaţa.
Vânătorul de Suflete: Episodul II – Organizația Observatorilor (preluare)
Poate chiar de aceea îl dorea atât de tare. Un luptător de talia lui era o adevărată comoară în rândurile rebelilor. Organizaţia Observatorilor ţinea secretă această mişcare, ştiind consecinţele şi unii din ei chiar ar fi ajutat rebeliunea, dacă nu erau doar Observatori. Pactul care îl făcuseră atunci când intraseră în acea organizaţie îi împiedica, iar regulă era regulă. Oare ei ştiau de Kaoru? Ştiau că pentru el “regulile erau făcute să fie încălcate”? Sidonix îl privi lung. Kaoru se apropie de el. Întinse mâna în faţă şi îi atinse creştetul cu palma. Botul animalului era plin de sânge. Kaoru scoase o batistă şi îl şterse grijuliu. Îl privi în ochi timp de câteva secunde şi zise:
– De ce nu vrei să înţelegi că e spre binele tău să fii alături de mine? Am trecut prin multe împreună. Ţi-am făcut vreodată rău? Nu eu sunt duşmanul tău. Lordul este. Lordul este duşmanul tuturor.
Vânătorul de Suflete: Episodul I – Secretul lui Sidonix (preluare)
Voi scrie aici un fan fiction scris de o prietenă de-a mea (cel puțin, sper că mai suntem prieteni, chit că nu am mai vorbit de ceva ani pentru că nu am mai văzut-o prin zonă), A.H. aka Demona. Respectiva scriere este preluată de pe forum-ul Anime Club (fostul Ro-anime pentru cunoscători), personajele fiind membri ai forum-ului. Mi-a plăcut mult la vremea respectivă (sept 2004) și am zis că n-ar strica să fie și aici, cu anumite corectări – diacritice, formatare, așezare.
Focul ardea mocnit. Îşi aşeză mâinile reci şi zgâriate pe pietrele calde din jurul focului. Privi lung zgârieturile care deja se cicatrizau de pe dosul palmelor. Unele dintre ele erau inflamate, probabil infectate. Îşi ridică privirea la auzul unui sunet care venea dinspre pădure. Îşi miji ochii şi privi timp de câteva secunde spre desimea ei. Întunericul nu îl împiedică să vadă. Strâmbă din nas dezamăgit. Doar o veveriţă. Deşi ciudată prezenţa ei, la acea oră din noapte. Dar nu se sinchisi să îi dea prea multă atenţie. În acel moment mai tare îl chinuia foamea care o simţea şi care nu îi dădea pace.